Scrisoarea pastorală a IPS Ioan Robu la începutul anului pastoral

Scrisoare pastorală a Arhiepiscopului Dr. Ioan Robu,
către preoți și toți credincioșii din Arhidieceză pentru începutul Anului Pastoral

Dragi confrați preoți și persoane consacrate, iubiți credincioși!

La 10 iunie 2004, în cadrul Sfintei Liturghii din Sărbătoarea Trupul Domnului, Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea a anunțat celebrarea unui An Euharistic în întreaga Biserică Catolică. La 7 octombrie 2004, Suveranul Pontif a semnat Scrisoarea Apostolică „Mane Nobiscum Domine” (Rămâi cu noi, Doamne) care oferă îndrumări Bisericii cu privire la celebrarea acestui an special dedicat Euharistiei, din octombrie 2004 până în octombrie 2005.

Este atât de bine venit acest document și pentru noi din Arhidieceză, mai ales că pe 14 octombrie, în cadrul adunării generale cu preoții, am stabilit pentru noul an pastoral tema „Euharistia și Familia”, dorind pe de o parte să subliniem legătura strânsă dintre aceste sacramente, Euharistia și Căsătoria, iar pe de altă parte să angajăm familiile noastre pe calea unei reînnoiri în evlavia față de Sfânta Euharistie. Organizația de tineret, unele parohii, au început deja anul pastoral dedicat Euharistiei și Familiei. Pentru celelalte parohii și congregații călugărești doresc ca duminica din 31 octombrie să fie începutul oficial al anului pastoral dedicat Euharistiei și Familiei.

La toate Sfintele Liturghii din parohii și filiale se va anunța începutul acestui an pastoral care va dura până în octombrie 2005. La Sfânta Liturghie, preoții, după o scurtă prezentare a lecturilor duminicii vor predica despre tema anului pastoral, folosindu-se de Enciclica Ecclesia de Euharistia, Scrisoarea Apostolică Mane Nobiscum Domine, Principiile și normele pentru folosirea Liturghierului roman și de materialele pe care le vor primi de la Pr. Fabian Măriuț în decursul Anului Pastoral. Pentru a marca începutul acestuia, doresc ca pe 31 octombrie 2004 în toate parohiile să se programeze două ore de adorație în fața Preasfântului Sacrament: o oră de adorație după ultima Sfântă Liturghie de dimineață și o oră de adorație după Sfânta Liturghie de seară, lăsând parohilor libertatea altor inițiative pentru acea duminică și restul anului; acestea fiind valabile și pentru congregațiile călugărești unde duminica se celebrează Sfânta Liturghie.

Imi place să mă gândesc că parohii și vicarii se vor strădui în acest an pastoral să mărească simțul comunităților noastre de participare la Sfânta Liturghie, la orele de adorație stabilite pentru copii, clase de școală, tineri, familii, pensionari, categorii profesionale etc. și totodată să mărească practica de vizitare a Preasfântului Sacrament în biserică, spre o adâncire a credinței în prezența reală a lui Isus în Sfânta Euharistie. O atenție deosebită va fi dată pregătirii și celebrării Sărbătorii Trupul Domnului și a procesiunii tradiționale.

Iată ce ne propune în acest sens Sfântul Părinte în Scrisoarea Apostolică Mane Nobiscum Domine (Rămâi cu noi, Doamne) în ultimul paragraf al capitolului al II-lea, intitulat: A celebra, a adora, a contempla.

„Mare mister, Euharistia! Mister care trebuie să fie înainte de toate bine celebrat. Este necesar ca Sfânta Liturghie să fie pusă în centrul vieții creștine și ca în fiecare comunitate să se facă tot posibilul pentru a o celebra cu demnitate, conform normelor stabilite, cu participarea poporului, folosindu-se de diferiții slujitori în exercitarea misiunilor prevăzute pentru ei, și cu o atenție serioasă și față de aspectul de sacralitate care trebuie să caracterizeze cântul și muzica liturgică. O angajare concretă în acest An al Euharistiei ar putea fi aceea de a studia profund, în fiecare comunitate parohială, Principiile și normele pentru folosirea Liturghierului roman. Apoi calea privilegiată pentru a fi introduși în misterul mântuirii realizat în sfintele «semne» rămâne aceea de a urma cu fidelitate desfășurarea Anului liturgic. Păstorii să se angajeze în acea cateheză «mistagogică», atât de îndrăgită de Sfinții Părinți ai Bisericii, care ajută la descoperirea valențelor gesturilor și cuvintelor din liturgie, ajutându-i pe credincioși să treacă de la semne la mister și să implice în el întreaga lor existență.

Indeosebi este necesară, atât în celebrarea Liturghiei, cât și în cultul euharistic din afara Liturghiei, să se cultive conștiința vie a prezenței reale a lui Cristos, având grijă de a o mărturisi cu tonul vocii, cu gesturile, cu mișcările, cu întregul ansamblu al comportamentului. In acest sens, normele amintesc – și eu însumi am avut recent ocazia să reafirm – importanța care trebuie dată momentelor de tăcere atât în celebrare, cât și în adorația euharistică. Intr-un cuvânt, este necesar ca întregul mod de a trata Euharistia de către slujitori și de către credincioși să fie marcat de un respect extrem. Prezența lui Isus în tabernacol trebuie să constituie un pol de atracție pentru un număr tot mai mare de suflete îndrăgostite de el, capabile să stea îndelung să-i asculte glasul și aproape să-i simtă palpitațiile inimii. «Gustați și vedeți cât de bun este Domnul!» (Ps 33 [34],9).

Adorația euharistică în afara Liturghiei să devină, în timpul acestui an, o angajare specială pentru fiecare comunitate parohială și călugărească. Să rămânem prosternați îndelung în fața lui Isus prezent în Euharistie, reparând cu credința și iubirea noastră neglijențele, uitările și chiar insultele pe care Mântuitorul nostru trebuie să le îndure în atâtea părți ale lumii. Să aprofundăm în adorație contemplația noastră personală și comunitară, folosindu-ne și de ajutoarele de rugăciune inspirate mereu din cuvântul lui Dumnezeu și din experiența atâtor mistici din vechime și recenți. Insuși Rozariul, înțeles în sensul său profund, biblic și cristocentric, pe care l-am recomandat în scrisoarea apostolică Rosarium Virginis Mariae, va putea fi o cale deosebit de potrivită pentru contemplația euharistică, realizată în compania și la școala Mariei.

Să se trăiască, în acest an, cu fervoare deosebită, solemnitatea Corpus Domini cu tradiționala procesiune. Credința în Dumnezeu care, întrupându-se, a devenit însoțitorul nostru de călătorie să fie proclamată pretutindeni și îndeosebi pe drumurile noastre și între casele noastre, ca expresie a iubirii noastre recunoscătoare și izvor de binecuvântare inepuizabilă”.

Mă rog lui Dumnezeu ca Liturghia, adorația, credința în prezența reală a lui Isus în Sfânta Euharistie, Sărbătoarea Trupul Domnului, practici la care se referă Sfântul Părinte în citatul de mai sus, să aibă roade în familiile noastre catolice, în parohiile noastre și în comunitățile călugărești.

Atât Euharistia cât și Familia ne duc cu gândul la tema unității. Cât de uniți suntem acum la începutul Anului Pastoral și cât de uniți vom fi la sfârșitul acestui an? Dumnezeu să ne aibă în pază, să ne ajute să nu risipim acest timp de har, ci dimpotrivă, să ne bucurăm de toată lumina care vine de la Duhul său Sfânt: Duhul pietății, al unității, al fricii de Dumnezeu, Duhul înțelepciunii.

Le mulțumesc tuturor celor care vor binevoi să fie cu noi în acest An Pastoral, căutând împreună să-i arătăm Tatălui Ceresc că prețuim Liturghia, adorația, prezența lui Isus în Sfânta Taină și toate valorile legate de familie și că voim să fim și să rămânem o parte plină de viață din Una, Sfântă, Catolică și Apostolică Biserică.

Autor: IPS Ioan Robu
Copyright: ARCB.ro
Publicarea în original: 26.10.2004
Publicarea pe acest sit: 26.10.2004
Etichete:

Lasă un răspuns