Scrisoarea Papei adresată plenarei Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor

Scrisoarea Sfântului Părinte Papa Francisc
adresată plenarei Consiliului Pontifical
pentru Promovarea Unității Creștinilor
cu ocazia celei de-a 50-a aniversări
a decretului „Unitatis redintegratio”
20 noiembrie 2014

Domnilor cardinali,
Iubiți frați episcopi și preoți,
Iubiți frați și surori,

Vă salut pe toți cordial și vă mulțumesc pentru această întâlnire, care coincide cu a cincizecea aniversare a promulgării decretului Conciliului al II-lea din Vatican despre ecumenism Unitatis redintegratio. În acea zi de 21 noiembrie 1964 au fost promulgate și constituția dogmatică despre Biserică Lumen gentium și decretul despre Bisericile orientale catolice Orientalium Ecclesiarum. Ansamblul acestor trei documente, așa de profund legate unul de altul, oferă viziunea ecleziologiei catolice așa cum a fost propusă de Conciliul al II-lea din Vatican. Pentru aceasta ați voit să dedicați lucrările voastre ca să reflectați asupra modului în care Unitatis redintegratio poate continua să inspire angajarea ecumenică a Bisericii în scenariul schimbat de astăzi.

Înainte de toate putem să ne bucurăm de faptul că învățătura Conciliului a fost pe larg receptată. În acești ani, pe baza motivațiilor teologice înrădăcinate în Scriptură și în Tradiția Bisericii, s-a schimbat atitudinea noastră a catolicilor față de creștinii din alte Biserici și Comunități ecleziale. Aparțin de acum trecutului ostilitatea și indiferența, care au săpat gropi aparent de neumplut și au produs răni adânci, în timp ce a fost demarat un proces de vindecare care permite să-l primim pe celălalt ca frate sau soră, în unitatea profundă care se naște din Botez.

Această schimbare de mentalitate, realizată grație lui Unitatis redintegratio și acțiunii ecumenice care a urmat, poate și trebuie să pătrundă tot mai adânc în învățământul teologic și în practica pastorală a diecezelor, Institutelor de viață consacrată, asociațiilor și mișcărilor ecleziale. În toți credincioșii trebuie să fie vie conștiința angajării pe care o comportă voința lui Isus exprimată în rugăciunea sa către Tatăl în ajunul pătimirii: „Toți să fie una” (In 17,21).

Această aniversare ne invită să aduce mulțumire lui Dumnezeu și pentru multele roade care în timpul acestei jumătăți de secol au fost adunate. Îndeosebi, s-a adeverit ceea ce Conciliul a recomandat, adică aprecierea a ceea ce este bun și adevărat în viața creștinilor din orice comunitate.

Toate acestea au permis să se aprofundeze contactele cu multe Biserici și Comunități ecleziale și să se dezvolte noi forme de colaborare. Foarte importante au fost, în această privință, traducerile ecumenice ale Sfintei Scripturi. Creștini din diferite Biserici și Comunități ecleziale se străduiesc împreună în slujba omenirii suferinde și nevoiașe, pentru apărarea vieții umane și a demnității sale inalienabile, pentru salvgardarea creației și împotriva nedreptăților care chinuiesc atâția oameni și popoare.

Ca Episcop al Bisericii care este în fruntea carității universale, doresc să exprim recunoștința mea tuturor celor care în decursul acestor cincizeci de ani s-au străduit în diferite moduri în slujba reconcilierii și comuniunii între toți cei care cred în Cristos, îndeosebi celor care au lucrat în Secretariatul pentru Unirea Creștinilor și în Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor.

În timp ce aducem mulțumire, trebuie să recunoaștem că între creștini suntem încă divizați și că divergențe cu privire la noi teme antropologice și etice fac mai complicat drumul nostru spre unitate. Totuși, nu putem ceda în fața descurajării și resemnării, ci să continuăm să ne încredem în Dumnezeu care pune în inimile creștinilor semințele de iubire și de unitate, pentru a înfrunta cu elan reînnoit provocările ecumenice de astăzi: pentru a cultiva ecumenismul spiritual, pentru a valoriza ecumenismul sângelui, pentru a merge împreună pe calea Evangheliei.

Ecumenismul spiritual, care își are momentul său culminant în Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor, trăiește și se dezvoltă prin nenumărate canale, pe care cu adevărat numai Domnul le vede, dar pe care adesea și noi avem bucuria de a le cunoaște: este o rețea mondială de momente de rugăciune care, de la nivelul parohial la cel internațional, răspândesc în trupul Bisericii oxigenul spiritului ecumenic genuin; o rețea de gesturi, care ne văd uniți lucrând împreună în atâtea opere de caritate; și este și o împărtășire de rugăciuni, de meditații și de alte texte care circulă în web și pot contribui să crească cunoașterea, respectul și stima reciproce.

Cu privire la ecumenismul sângelui, chiar Unitatis redintegratio invita la valorizarea lui recunoscând, în frații și în surorile din alte Biserici și Comunități creștine, capacitatea – dăruită de Dumnezeu – de a da mărturie lui Cristos până la jertfirea vieții (cf. nr. 4). Aceste mărturii n-au lipsit niciodată în acești cincizeci de ani și continuă și în zilele noastre. Ne revine nouă să le primim cu credință și să lăsăm ca forța lor să ne determine să ne convertim la o fraternitate tot mai deplină. Cei care-l persecută pe Cristos în credincioșii săi nu fac diferențe de confesiuni: îi persecută pur și simplu pentru că sunt creștini.

În aceste luni, întâlnind atâția creștini necatolici, sau citind scrisorile lor, am putut vedea cum, în pofida chestiunilor deschise care încă ne despart, există o dorință răspândită și puternică de a merge împreună, de a ne ruga, de a-l cunoaște și a-l iubi pe Domnul, de a colabora în slujire și în solidaritate cu cei slabi și suferinzi. Sunt convins de asta: pe un drum comun, cu conducerea Duhului Sfânt și învățând unii de la alții putem crește în comuniunea care deja ne unește.

Iubiți frați și surori, la cincizeci de ani de la Unitatis redintegratio, căutarea unității depline a creștinilor rămâne o prioritate pentru Biserica catolică și este deci pentru mine una dintre principalele preocupări zilnice. Unitatea este înainte de toate un dar al lui Dumnezeu și este lucrare a Duhului Sfânt, dar toți suntem chemați să colaborăm mereu și în orice împrejurare. De aceea vă mulțumesc pentru toată munca voastră și, încredințându-vă mijlocirii materne a Sfintei Fecioare Maria, vă cer vă rog să vă rugați pentru mine și pentru slujirea mea și din inimă vă binecuvântez.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 20.11.2014
Publicarea pe acest sit: 24.11.2014
Etichete:

Lasă un răspuns