Scrisoarea apostolică Fides per doctrinam

Scrisoare apostolică Fides per doctrinam
în formă de motu proprio

cu care se modifică Constituția apostolică Pastor bonus
și se transferă competența asupra Catehezei
de la Congregație pentru Cler la
Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări

Credința are nevoie să fie susținută prin intermediul unei doctrine capabile să lumineze mintea și inima credincioșilor. Momentul istoric deosebit pe care-l trăim, marcat printre altele de o dramatică criză de credință, cere asumarea unei atari conștiințe încât să răspundă la marile așteptări care apar în inima credincioșilor pentru noile întrebări care interpelează lumea și Biserica. Apoi, înțelegerea credinței cere mereu ca să fie exprimate conținuturile sale cu un limbaj nou, capabil să prezinte speranța prezentă în credincioși celor care cer cont de ea (cf. 1Pt 3,15).

Este misiunea specială a Bisericii să mențină vie și eficace vestirea lui Cristos, și prin expunerea învățăturii care trebuie să hrănească credința în misterul Întrupării Fiului lui Dumnezeu făcut om pentru noi, mort și înviat pentru mântuirea noastră. Ea trebuie să facă asta în mod neobosit prin forme și instrumente potrivite, pentru ca aceia care primesc și cred în vestirea Evangheliei să se renască la viață nouă prin Botez.

La a cincizecea aniversare de la deschiderea Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, în timp ce Biserică încă reflectă asupra bogăției de învățătură conținută în acele documente și găsește noi forme pentru realizarea ei, este posibil să se verifice marele drum făcut în aceste decenii în domeniul catehezei, drum însă care n-a fost scutit, în anii de după Conciliu, de erori chiar grave în metodă și în conținuturi, care au determinat la o reflecție aprofundată și astfel au condus la elaborarea câtorva Documente post-conciliare care reprezintă noua bogăție în domeniul Catehezei.

Venerabilul Slujitor al lui Dumnezeu Paul al VI-lea avea să scrie, în Exortația apostolică Evangelii nuntiandi: „O cale care nu trebuie neglijată în evanghelizare este aceea a învățământului catehetic. Inteligența, mai ales cea a copiilor și a adolescenților, are nevoie să învețe, printr-un învățământ religios sistematic, punctele fundamentale, conținutul viu al adevărului pe care Dumnezeu a voit să ni-l transmită și pe care Biserica a încercat să-l exprime în manieră tot mai bogată, în decursul istoriei sale lungi” (nr. 44: AAS 68 [1976], 34).

În același sens, fericitul Ioan Paul al II-lea, la încheierea Sinodului Episcopilor dedicat Catehezei a scris: „Scopul Catehezei, în cadrul general al evanghelizării, este de a fi faza învățământului și a maturizării, adică timpul în care creștinul, după ce a acceptat prin credință persoana lui Isus Cristos ca singurul Domn și după ce i-a dat o adeziune globală printr-o sinceră convertire a inimii, se străduiește să-l cunoască mai bine pe acest Isus, căruia i s-a abandonat” (Exortația apostolicăCatechesi tradendae, 20: AAS 71 [1979], 1294).

Pentru a celebra a douăzecea aniversare a încheierii Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, fericitul meu Predecesor a convocat un alt Sinod al Episcopilor și, în acea conjunctură, Părinții Sinodali au exprimat dorința vie ca să se treacă la redactarea unui Catehism pentru a oferi Bisericii universale o sinteză sistematică a învățăturii și a moralei conform dispozițiilor conciliare. Cu Constituția apostolică Fidei depositum, de la 11 octombrie 1992, fericitul Ioan Paul al II-lea promulga Catehismul Bisericii Catolice și, cu Motu Proprio din 28 iunie 2005, eu însuși am aprobat și promulgat Compendiul Catehismului Bisericii Catolice.

Nu se pot uita alte etape semnificative pentru a preciza natura, metodele și finalitățile Catehezei în procesul evanghelizării. În 1971, Congregația pentru Cler a publicat Directoriul Catehetic General cu intenția de a realiza o primă sinteză cu privire la drumul făcut în diferitele Biserici locale care, între timp, realizaseră un propriu parcurs catehetic. Ca urmare a publicăriiCatehismului Bisericii Catolice, aceeași Congregație pentru Cler, în 1997, a publicat Directoriul General pentru Cateheză, reafirmând dorința Bisericii ca o primă etapă a procesului catehetic să fie în mod obișnuit dedicată să asigure convertirea (cf. nr. 62).

Învățătura conciliară și Magisteriul succesiv, făcându-se interpreți ai marii tradiții a Bisericii în această privință, au legat în manieră tot mai tare Cateheza de procesul de evanghelizare. Deci, Cateheza reprezintă o etapă semnificativă în viața zilnică a Bisericii pentru a vesti și a transmite în manieră vie și eficace Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât acesta să ajungă la toți, iar credincioșii să fie instruiți și educați în Cristos pentru a construi Trupul său care este Biserica (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 4).

Cu Scrisoarea apostolică, în formă de Motu Proprio, Ubicumque et semper, am instituit, la 21 septembrie 2010, Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, care-și desfășoară „propria finalitate fie stimulând reflecția asupra temelor noii evanghelizări, fie găsind și promovând formele și instrumentele apte pentru a o realiza” (art. 1 § 2: AAS 102 [2010], 791). În mod deosebit, am voit să încredințez noului Dicaster misiunea de „a promova folosirea Catehismului Bisericii Catolice, ca formulare esențială și completă a conținutului credinței pentru oamenii din timpul nostru” (art. 3, 5o: AAS 102 [2010], 792).

Luând în considerare acestea, consider oportun ca acest Dicaster să asume printre îndatoririle sale instituționale pe aceea de a veghea, în numele Pontifului Roman, asupra instrumentului relevant de evanghelizare pe care Cateheza îl reprezintă pentru Biserică, precum și învățământul catehetic în diferitele sale manifestări, în așa fel încât să realizeze o acțiune pastorală mai organică și eficace. Acest nou Consiliu Pontifical va putea să ofere Bisericilor locale și Episcopilor diecezani un serviciu adecvat în această materie.

De aceea, primind propunerea concretă a Conducătorilor de Dicastere interesați, am decis să transfer la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări competențele care, în materie de Cateheză, Constituția apostolică Pastor bonus, din 28 iunie 1988, le încredințase Congregației pentru Cler, cu aceeași jurisdicție pe care până acum o exercita aceeași Congregație în această materie și este cerută de orânduirea canonică.

Prin urmare, în lumina considerațiilor precedente, după ce am examinat cu grijă toate lucrurile și am cerut părerea persoanelor experte, stabilesc și decretez ceea ce urmează:

Art. 1

Este abrogat art. 94 din Constituția apostolică Pastor bonus, și competența pe care în materie de Cateheză o desfășura până acum Congregația pentru Cler este în mod integral transferată la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări.

Art. 2

La fel este transferat la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări „Consiliul Internațional pentru Cateheză” instituit de Venerabilul Slujitor al lui Dumnezeu Paul al VI-lea cu Scrisoarea din 7 iunie 1973. Va asuma președinția acestui Consiliu Președintele Consiliului Pontifical și va face parte din el ex officio Secretarul aceluiași Dicaster.

Art. 3

Pe baza competențelor conferite cu acest Motu proprio, Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări:

§ 1. se îngrijește de promovarea formării religioase a credincioșilor de orice vârstă și condiție;

§ 2. are facultatea de a da norme oportune pentru ca învățământul Catehezei să fie dat în mod corespunzător după tradiția constantă a Bisericii;

§ 3. are misiunea de a veghea pentru ca formarea catehetică să fie făcută în mod corect respectându-se metodologiile și finalitățile conform indicațiilor exprimate de Magisteriul Bisericii;

§ 4. acordă aprobarea stabilită a Scaunului Apostolic pentru catehisme și pentru celelalte scrieri referitoare la instruirea catehetică, cu consimțământul Congregației pentru Doctrina Credinței.

§ 5. asistă Oficiile catehetice din sânul Conferințelor Episcopale, urmărește inițiativele lor referitoare la formarea religioasă și care au caracter internațional, le coordonează activitatea și eventual le oferă ajutorul necesar.

Tot ceea ce am deliberat cu această Scrisoare apostolică în formă de Motu Proprio, poruncesc să fie respectat în toate părțile sale, în pofida oricărui lucru contrar chiar dacă este vrednic de menționare specială și stabilesc să fie promulgat prin publicarea în cotidianul Scaunului Apostolic „L’Osservatore Romano”, intrând în vigoare după cincisprezece zile de la promulgare.

Dat la Roma, la Sfântul Petru, 16 ianuarie a anului 2013, al optulea al Pontificatului

BENEDICTUS PP. XVI

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 16.01.2013
Publicarea pe acest sit: 01.02.2013
Etichete:

Lasă un răspuns