Scrisoare pastorală la Jubileul Diecezei de Chişinău

Scrisoarea Pastorală a episcopului Anton Coșa
cu ocazia aniversării a 10 ani de la înființarea primei structuri centrale
a Bisericii Romano-catolice în Republica Moldova

Dragi confrați preoți, dragi surori, iubiți credincioși,

La 23 noiembrie 1993, Sfântul Părinte Ioan Paul II înființa o nouă entitate ecclesiastică: Administratura Apostolică de Moldova. Acest fapt se înscria la acea vreme într-o acțiune mai amplă prin care Sfântul Scaun trebuia să refacă structura bisericească firească în largul spațiu ex-sovietic, o dată cu destrămarea URSS. În curând dieceza noastră va atinge o importantă piatră de hotar: aniversarea a zece ani de la acest eveniment. Acest moment jubiliar este cu adevărat o minunată ocazie de a aduce laudă și mulțumire lui Dumnezeu pentru ceeaa ce suntem, pentru drumul pe care l-am străbătut până acum ca Biserică, ca Popor al lui Dumnezeu în această parte a lumii, pe pământul moldav. Jubileul de zece ani constituie în același timp o ocazie potrivită de a scruta viitorul, de a privi înainte pentru a vedea încotro se îndreaptă speranțele noastre și de a răspunde în acest fel îndemnului sfântului Părinte: Înaintați în larg!

Înființarea Administraturii Apostolice de Moldova în 1993 nu înseamnă însă nașterea Bisericii Catolice pe aceste meleaguri. Celebrând acest jubileu noi catolicii de astăzi suntem conștienți că suntem privilegiații moștenitori ai înaintașilor noștri care ne-au transmis în timp neprețuita comoară a adevăratei credințe. Se cuvine așadar în acest moment aniversar să aducem cinstire creștinilor primelor veacuri și misionarilor mileniului trecut care s-au ostenit să arunce sămânța credinței și s-u îngrijit ca ea să prindă rădăcini și mai ales să aducă roade. Dintre aceștia amintim cu pietate episcopii și preoții diferitelor dieceze sub a căror jurisdicție ne-am aflat de-a lungul timpului: Moghiliov, Tiraspol, Iași și Riga,. Un loc important în memoria credinței noastre îl ocupă călugării misionari, membri ai diferitor familii religioase care prin renunțările și munca lor au menținut vie viața creștină catolică în această parte a lumii. Amintim de asemenea cu admirație și respect creștinii care cu eroism au păstrat si transmis mai departe credința și tradițiile creștine în perioada regimului sovietic, ateu și totalitarist, îndeosebi bătrânii și bătrânele noastre care în anumite locuri și anumite situații au înlocuit chiar pe preoții arestați și deportați.

Revenind la istoria recentă a Bisericii noastre locale constatăm că prin înființarea Administraturii Apostolice în 1993 s-a pus capat unei situații de provizorat care dura de mai mulți ani iar Biserica catolică din Moldova a căpătat o structură solidă și vizibilă vestind astfel începutul promițător al unui nou timp de evanghelizare. În toți acești ani Biserica noastra, călăuzită și întărită de Duhul Sfânt, a reușit să vindece multe răni sufletești și trupești provocate de regimul trecut, câștigând în felul acesta respectul nu numai al bunilor noștri credincioși dar și al altor biserici și comunități eclesiale ca și al autorităților civile. Toate acestea au fost posibile datorită în primul rând Providenței lui Dumnezeu care a înzestrat cu înțelepciune și curaj turma sa cea mică în pelerinajul ei pamântesc spre patria cerească. Apoi, am fost privilegiați de a avea alături atăția susținători entuziaști și devotați între care Sfântul Părinte ocupă primul loc prin atenția și dragostea pe care a aratat-o mereu micii noastre comunități. Inspirați de exemplul lui, reprezentații Sfântului Scaun în Moldova, care s-au aplecat cu deosebită atenție asupra Bisericii noastre văzând în ea un copil care are nevoie de un suport concret pentru a ajunge la maturitate. Aceeași disponibilitate generoasă ne-a fost arătată de către episcopii din țările vecine, mai ales din România și Polonia și în mod cu totul deosebit diecezele de Iași, Przemysl și Katowice, care ne-au sprijinit atât material cât mai ales personal, trimițând lucrători vrednici pentru pe ogorul Domnului, în noile noastre structuri. Lor li se alătură diferitele familii religioase care au înțeles nevoile comunității noastre și au răspuns în cel mai autentic spirit al solidarității eclesiale implicându-se activ în diferite sectoare ale activității apostolice. În primul rând gândul meu plin de gratitudine și admirație se îndreaptă apoi spre voi, dragii mei colaborotori, preoți și surori, fii și fiice ale diecezelor și familiilor religioase amintite mai sus, care ați lăsat țările voastre de origine și v-ați dedicat cu generozitate muncii de evanghelizare pe pamântul moldav. La rândul lor bunii noștri credincioși ne-au primit cu bucurie ca pe niște vestitori ai mesajului divin și ne-au sprijinit fiecare după puterile lui în munca noastră. Ca un rod al tuturor acestor binecuvântări, în ultimii ani am trăit bucuria de a vedea cum din trunchiul bisericii noastre răsar lăstare tinere, vocații la preoție și viața religioasă. Până acum 4 preoți și mai multe surori au intrat în rândul celor care se dedică muncii pastorale în dieceza noastră, iar alții, provenind din parohiile noastre se află în alte dieceze sau în Institute saau congregații care nu sunt prezente în dieceza noastră. Munca noastră ar fi fost mult mai dificilă fără sprijinul continuu și susținut al diferitelor grupuri de creștini din vestul Europei: grupuri de rugăciune, ascociații de prieteni ai Moldovei constituite în scopuri umanitare, persoane particulare, organizații de binefacere care și-au adus fiecare la timpul potrivit sprijinul generos și dezinteresat la creșterea și maturizarea bisericii noastre.

Privind în urmă constatăm că drumul pe care l-am parcurs împreună în cei zece ani ca Biserică particulară este marcat în mod simultan de realizări și eșecuri, de lumini și umbre. Am fost, și încă suntem martorii unei adevărate renașteri spirituale a credincioșilor noștri. Pentru foarte mulți din credincioșii noștri calitatea vieții spirituale a evoluat de la un creștinism pasiv la unul activ, de la un creștinism formal, de duminică la unul dedicat trăirii continue a învățăturii lui Cristos în familie și societate. O evoluție ascendentă a cunoscut și procesul instruirii catehetice. La început timidă, astăzi cateheza este destul de bine organizată mai ales la nivel parohial fiind structurată pe criterii de vârstă și limbă în funcție de exigențele fiecărei comunități în parte. Asistăm de asemenea cu bucurie la dezvoltarea mișcării tineretului catolic care prin participarea la diferite întâlniri internationale, naționale și locale, încearcă să se implice mai intens în viața Bisericii noastre locale. Un alt aspect pozitiv, recunoscut chiar și de societatea civilă, este activitatea socială pe care Biserica noastră o desfășoară în folosul categoriilor defavorizate ale societății în colaborare cu diferite asociații caritative din lume prin intermediul „Caritas” și a centrelor sociale constituite în multe parohii ale noastre. Conștienți de vocația la unitate a Bisericii nu putem să nu amintim eforturile pe care le facem pentru a întreține raporturi de fraternitate cu Biserica Ortodoxă în contextul în care majoritatea locuitorilor Moldovei aparțin acestei Biserici. Nu în ultimul rând voim să menționăm și dorința noastră de a fi un partener de dialog cu autoritățile civile atât la nivel central cât și la nivel local cu scopul de a oferi o evaluare corectă a sitației în care se află societatea și care în mod direct afectează și viața Bisericii.și de a găsi soluții viabile pentru rezolvarea lor.

Această creștere în număr și calitate a adus cu sine și necesitatea dezvoltării infrastructurii bisericești în dieceza noastră. În decursul celor zece s-au construit, prin efortul propriu și cu ajutorul acordat de binefăcătorii noștri, mai multe Biserici și case parohiale, centre sociale și pastorale, toate menite să fie în serviciul spiritual și material al poporului lui Dumnezeu în Moldova. Ca o împlinire firească, Biserica noastră locală a fost ridicată la rangul și demnitatea de Dieceză iar păstorul ei a primit consacrarea episcopală chiar din mâinile Sfântului Părinte, în anul Marelui Jubileu al anului 2000, fiind astfel constituit urmaș al Apostolilor.

Alături de bucuria acestor aspecte luminoase, biserica noastră trăiește și durerea umbrelor dintre care aș vrea să le enumăr pe cele mai evidente: participare pur pasivă a multor creștini la viața Bisericii sau chiar absența lor totală, situația delicată în care se află multe familii divorțate și recăsătorite ca și numărul destul de modest al vocațiilor la preoție și viața consacrată. Departe de a ne descuraja, aceste aspecte negative sunt un permanent îndemn de a redirecționa și adapta continuu mesajul evanghelic, mereu actual și dătător de viață, pentru ca el sa ajungă la toți cei cărora le este destinat. La aceasta se adaugă și situația materială mereu precară a comunităților noastre care au încă nevoie de ajutorul oferit de binefăcătorii noștri pentru a putea realiza cele mai multe din activitățile pastorale și sociale.

Dragi frați și surori,

Aniversarea pe care ne pregătim să o sărbătorim este într-un fel un punct de sosire, un moment în care ne oprim, privim în urmă la „copilăria” Bisericii noastre locale. La început lipsită de experiență, dar nu de entuziasm, generozitate și curaj, ea a crescut „în înțelepciune, statură și în har” Cf. (Lc. 2,52). Aceeași aniversare este însă, în același timp, un indispensabil punct de plecare. Viitorul Bisericii Catolice din Moldova este încredințat de către Providența Divină mâinilor noastre pentru a-l transmite mai departe generațiilor viitoare. Avem în fața noastră o responsabilitate și o misiune grea și extrem de importantă, aceea de a forma creștini maturi, conștienți care să trăiască cu adevarat învățătura lui Cristos, care să devină martori ai lui Cristos în lume și să contribuie efectiv la creșterea societății și la deschiderea ei spre dimensiunea transcendentă a Împărăției lui Cristos, în care noua omenire își va găsi împlinirea. Acest scop recere prezența unui cler autohton bine pregătit și ancorat în tradiția Bisericii și a valorilor sănătoase a acestui popor, recere o viață consacrată autohtonă dedicată slujirii generoase și totale în spiritul sfaturilor evanghelice. Toate acestea ne vor ajuta să creștem în conștientizarea mereu mai perfectă a propriei identități ca biserică locală în comuniune cu Biserica universală, noul popor ales al lui Dumnezeu.

Vă invit și vă îndemn pe toți să vă uniți cu mine și să dedicați timpul propus pentru celebrarea jubileului Diecezei nostre, rugăciunii intense și aducerii de mulțumire lui Dumnezeu pentru toate minunile pe care le-a săvârșit în mijlocul nostru. Îndemn pe fiecare dintre voi să participați la cât mai multe din momentele Jubileului cu conștiința că sunteți membri unei Biserici vii, Popor al lui Dumnezeu.

În încheiere vă încredințez pe toți Preasfintei Fecioare Maria, Maica Bunului Sfat, Patroana diecezei noastre. Fie ca ea să ocrotească întreaga noastră comunitate și să ne ajute să fim generoși în mărturisirea credinței noastre astfel Vestea cea Bună adusă de Fiul ei sa fie vestită tuturor.

Chișinău, 5 octombrie 2003,
În ziua deschiderii Jubileului

Autor: PS Anton Coșa
Copyright: Catholica.ro
Publicarea în original: 05.10.2003
Publicarea pe acest sit: 09.10.2003
Etichete:

Lasă un răspuns