Salutul Papei în faţa Catedralei patriarhale

Salut Papei Ioan Paul al II-lea
adresat româ­nilor în fața cate­dralei patri­a­rhale
(Bucur­ești, vineri, 7 mai 1999)

„O cres­cândă înțe­le­gere între orto­docși, cato­lici și pro­tes­tanți să fie fer­ment de uni­tate și de con­cordie în inte­riorul patriei voastre”

1. „Iar Dum­ne­zeul păcii să fie cu voi cu toți!” (Rom 15,33).

Mult iubiți frați și surori, doresc să vă salut prin cuvin­tele apos­to­lului Paul către romani pentru a vă mani­festa afec­ți­unea mea și bucuria pro­fundă pe care o simt aflându-mă împreună cu Pre­a­fe­ri­cirea sa patri­a­rhul Teoc­tist, pentru prima dată în mij­locul vostru, aici în România. Vă mul­țu­mesc pentru pri­mirea voastră săr­bă­to­re­ască ce izvo­răște din cre­dința în cel ce este mereu pre­zent acolo unde doi sau trei sunt adu­nați în numele meu: Isus Cristos, Domnul nostru (cf. Mt 18,20).

Evan­ghelia, izvor de civi­li­zație

2. Cristos înso­țește din­tot­dea­una eve­ni­men­tele nați­u­nii române.

Cum să nu amintim, în fapt, că evan­ghe­li­zarea și for­marea pri­melor comu­ni­tăți creș­tine au coincis cu însăși for­marea stră­ve­chiului și nobi­lului vostru popor? Cum să nu relevăm cu recu­noș­tință că evan­ghelia a pătruns pro­fund, încă de la înce­pu­turi, viața și obi­ce­iu­rile sale, deve­nind izvor de civi­li­zație și prin­cipiu de sin­teză între diver­sele suflete ale cul­turii sale? Dato­rită cre­dinței creș­tine, ace­astă țară, care este legată de memoria lui Traian și de roma­ni­tate, dar care evocă chiar în nume Impe­riul Roman de Răsărit și civi­li­zația bizan­tină, a devenit în decursul seco­lelor o punte de legă­tură între lumea latină și orto­doxie, ca și între civi­li­zația elenă și popo­a­rele slave.

Istoria cre­dinței voastre este repre­zen­tată sem­ni­fi­cativ de pic­tu­rile, pre­zente pe atâtea fațade ale bise­ri­cilor voastre care, cu toate vân­tu­rile și ploile, con­tinuă să ves­tească iubirea lui Dum­nezeu pentru oameni. Și româ­nii, în con­di­ți­ile isto­rice tra­gice, tre­cute și mai recente, au păzit cu curaj darul cre­dinței creș­tine, rezis­tând unor vio­lente per­se­cu­ții și insi­dio­ase pro­pu­neri de a-și trăi viața fără Dum­nezeu.

Mul­țu­mind Dom­nului pentru mul­tele măr­turii lumi­no­ase, înflo­rite pe pământ româ­nesc, for­mulez urări ca cre­dința în Cristos să se înră­dă­ci­neze mereu mai mult în inimile voastre și să stră­lu­ce­ască în viața voastră pentru a fi trans­misă între­agă gene­ra­ți­ilor vii­to­are.

3. Dragi români, Domnul să înso­țească drumul popo­rului vostru spre al trei­lea mileniu creștin! El să tre­zească în inimile voastre pla­nuri și spe­ranțe de bine și să vă dărui­ască forța pentru a cons­trui civi­li­zația iubirii, bazată pe jus­tiție, pe soli­da­ri­tate, pe anga­jarea pentru binele comun și pentru o con­vie­țuire cu ade­vărat fra­ternă.

În spe­cial, urez ca o cres­cândă înțe­le­gere între toți cei ce se ono­rează cu numele creștin – orto­docși, cato­lici de diverse rituri și pro­tes­tanți de dife­rite denu­miri – să fie fer­ment de uni­tate și de con­cordie în inte­riorul patriei voastre și în tot con­ti­nentul eu­ro­pean.

Pacea lui Cristos să fie pururea cu voi. Amin! Cristos a înviat!

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Presa Bună
Publicarea în original: 07.05.1999
Publicarea pe acest sit: 05.05.2009
Etichete: ,

Lasă un răspuns