Salutul Papei adresat Patriarhilor şi Arhiepiscopilor Majori răsăriteni

Salutul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat Patriarhilor și
Arhiepiscopilor Majori răsăriteni
la întâlnirea din Palatul Apostolic
joi, 21 noiembrie 2013

Preafericirile voastre,

Vă primesc cu bucurie și spirit de fraternitate în această întâlnire, în care pentru prima dat am oportunitatea de a mă întreține cu părinții și conducătorii Bisericilor Răsăritene catolice. Prin intermediul fețelor voastre văd Bisericile voastre și aș vrea înainte de toate să asigur apropierea mea și rugăciunea mea pentru turma pe care Domnul Isus a încredințat-o fiecăruia dintre voi și îl invoc pe Duhul Sfânt, pentru ca să ne sugereze ceea ce trebuie să învățăm și să punem în practică împreună pentru a-l sluji cu fidelitate pe Domnul, Biserica sa și întreaga omenire.

Adunarea noastră îmi oferă ocazia de a reînnoi marea stimă față de patrimoniul spiritual al Orientului creștin și amintesc ceea ce iubitul Benedict al XVI-lea afirmă cu privire la figura conducătorului unei Biserici în exortația postsinodală Ecclesia in Medio Oriente: voi sunteți – citez – „păzitori vigilenți ai comuniunii și servitorii unității ecleziale” (nr. 40). Această unitate, pe care sunteți chemați s-o realizați în Bisericile voastre, răspunzând la darul Duhului, are exprimarea naturală și deplină în „unirea neclintită cu episcopul de Roma” (ibid.), înrădăcinată în ecclesiastica communio, pe care ați primit-o în ziua de după alegerea voastră. A fi inserați în comuniunea întregului trup al lui Cristos ne face conștienți de obligația de a întări unirea și solidaritatea în sânul diferitelor sinoade patriarhale, „privilegind mereu concertarea asupra problemelor de mare importanță pentru Biserică în vederea unei acțiuni colegiale și unitare” (ibid.).

Pentru ca mărturia noastră să fie credibilă, suntem chemați să căutăm mereu „dreptatea, evlavia, credința, caritatea, răbdarea și blândețea” (ibid.; cf. 1Tim 6,11); la un stil sobru de viață după imaginea lui Cristos, care s-a despuiat pentru a ne îmbogăți cu sărăcia sa (cf. 2Cor8,9); la zelul neobosit și la acea caritate, în același timp fraternă și paternă, pe care episcopii, preoții și credincioșii, în special dacă trăiesc singuri și marginalizați, o așteaptă de la noi. Mă gândesc, mai ales, la preoții noștri care au nevoie de înțelegere și sprijin, chiar la nivel personal. Ei au dreptul să primească exemplul nostru bun în lucrurile care se referă la Dumnezeu, ca în orice altă activitate eclezială. Ne cer transparență în gestionarea bunurilor și atenție față de orice slăbiciune și necesitate. Toate, în cea mai convinsă aplicare a acelei practici sinodale autentice, care este distinctivă în Bisericile din Orient.

Cu ajutorul lui Dumnezeu și al preasfintei sale mame, știm că putem răspunde la această chemare. Vă cer să vă rugați pentru mine. Și acum cu plăcere ascult ceea ce veți vrea să-mi comunicați și vă exprim încă de acum recunoștința mea.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 21.11.2013
Publicarea pe acest sit: 22.11.2013
Etichete: ,

Lasă un răspuns