PS Petru Gherghel: Gânduri pentru Postul Mare

Scrisoare pastorală a PS Petru Gherghel,
Episcopul Diecezei romano-catolice de Iași

Postul Mare 2013

Credința și caritatea

„Deus caritas est” (1In 4,16)

Sfințiile voastre,

Dragi frați și surori,

Celebrând cu viu interes și cu zel reînnoit Anul Credinței, intrăm în cea mai angajantă perioadă a anului liturgic, timpul Postului Mare: timpul iubirii și al dăruirii.

Este timpul în care realizăm cel mai bine că Dumnezeu este iubire (Deus caritas est) și că iubirea lui Cristos ne constrânge să înțelegem ce a făcut el pentru noi, pentru ca toți cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru acela care a murit și a înviat pentru ei (cf. 2Cor 5,14).

Pentru acest timp de reflecție, de rugăciune și de trăire a credinței, Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea, cu grija sa de păstor suprem, ne transmite un mesaj și o chemare la o angajare mai puternică și mai decisivă în cunoașterea iubirii și în trăirea ei, cu un titlu plin de semnificații: „A crede în iubire, acest lucru recere iubire”, căci noi am cunoscut iubirea și am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are pentru noi (cf. 1In 4,16).

Această iubire specială din partea lui Dumnezeu, care ne-a iubit cel dintâi (cf. 1In 4,10), ne obligă, nu atât ca o poruncă, ci mai ales ca un gest de recunoștință, la un răspuns de iubire: „Sic nos amantem quis non redamaret; căci pe unul care ne-a iubit așa de mult, cine ar putea să nu-l iubească”, așa cum se întreabă cântarea de Crăciun Adeste fideles, afirmație atribuită sfântului Bonaventura (sec. al XIII-lea).

Prezentând acest adevăr ca un subiect de profundă trăire de credință, Sfântul Părinte ne cheamă să aprofundăm adevărurile vieții creștine:

a. Credința este un răspuns la iubirea lui Dumnezeu; b. Iubirea, un adevărat mod de a trăi credința; c. Legătura indisolubilă între credință și iubire.

Lecturile sfinte ce ne însoțesc în timpul Postului Mare ne ajută să înțelegem cât de mult Dumnezeu a iubit și continuă să iubească lumea și cât de nobilă și demnă este viața creștinului învrednicit de Dumnezeu cu o astfel de iubire și cât de mult trebuie să dăm dovadă de această iubire în viața noastră de zi cu zi.

Apostolii și ucenicii care l-au întâlnit pe Isus, cel care în iubirea sa „trecea peste tot, făcând bine și vindecându-i pe toți” (cf. Fap 10,38), persoanele care l-au urmat îndeaproape și i-au simțit iubirea au dat mărturie despre el, cum știa să exprime această iubire în fapte, făcând ca tot ceea ce învăța și spunea să fie însoțit de aplicare practică.

Din acest izvor evanghelic se alimentează fără încetare toată opera caritativă a Bisericii. Nu este suficient să vorbești despre iubire, ci trebuie să o transpui în viață, trebuie să o arăți celorlalți.

Biserica, interpreta autentică a învățăturii lui Cristos, trebuie să combine fără încetare contemplarea cu acțiunea, așa de frumos simbolizate de cele două surori, Marta și Maria, care se completează reciproc, subliniază Sfântul Părinte în mesajul său (cf. Lc 10,38-42).

Făcând o analiză profundă între credință și fapte, între mărturisire și fapte, Sfântul Părinte notează: Totul pornește de la iubire și se îndreaptă spre iubire.

Iubirea gratuită din partea lui Dumnezeu ne-a fost revelată de vestea cea bună a evangheliei.

Dacă ne dispunem să primim acest dar cu credință, intrăm de fapt în acel contact indispensabil cu Dumnezeu, care ne face capabili de a ne îndrăgosti de el, ca apoi să înaintăm în această iubire și s-o comunicăm cu bucurie și altora. Vom putea face astfel experiența marelui scriitor și convertit al timpurilor noastre Nicolae Steinhardt, care obișnuia să spună: „Dăruind vei dobândi” – cu alte cuvinte, dacă dăruiești iubire primești iubire.

Credința noastră, „dar” și „răspuns”, ne face să cunoaștem adevărul despre Cristos ca iubire întrupată și răstignită și ne ajută să trăim adeziunea perfectă la voința Tatălui și să trăim milostivirea divină față de aproapele. Această credință face să se aprofundeze în inimă și în minte convingerea desăvârșită că numai ea este unica realitate ce învinge răul și moartea. Ea ne invită să privim viitorul cu speranța în victoria iubirii lui Cristos pentru lume și ne face să ne dăruim și noi cu aceeași iubire fără rezerve ca a lui Isus către Tatăl și către frați.

Timpul Postului este, așadar, momentul de har, în care intrăm în această iubire și ne alimentăm credința, pentru a o face operativă între oameni.

Dragi frați și surori, împreună cu Sfântul Părinte, care îndreaptă spre noi mesajul său, vă adresăm și încurajarea noastră ca să-l întâlniți cu adevărat pe Cristos în acest timp sfânt al Postului Mare, iar prin credința în el și opera sa de mântuire, să vă bucurați de aceeași iubire și să o dăruiți și celorlalți.

Tuturor, un timp sfânt de credință și caritate.

Cu îmbrățișarea noastră și a colaboratorilor,

Petru Gherghel, episcop de Iași

Miercurea Cenușii, 2013

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 13.02.2013
Publicarea pe acest sit: 13.02.2013
Etichete:

Lasă un răspuns