Predica PF Lucian la înmormântarea PS Ioan

Oficiul înmormântării Preasfințitului Ioan Șișeștean.
Catedrala „Sfânta Maria”. Baia Mare, 16 aprilie 2011.

„Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău” (Matei 25,23).

Înaltpreasfințiile Voastre,
Preasfințiile Voastre,
Stimate autorități județene și municipale,
Preacucernici frați preoți,
Dragi membri ai familiei,
Iubiți credincioși,

Chiar dacă cu o zi înainte de a trece din lumea aceasta am avut o convorbire telefonică cu Preasfințitul Ioan, convorbire care mi-a lăsat să înțeleg că dânsul se simțea bine, că se află în stare bună pentru a-și îndeplini obligațiile de păstor al eparhiei, seara zilei de 12 aprilie m-a surprins întrutotul neplăcut la primirea veștii adormirii lui în Domnul.

Ce este potrivit să facem acum? Ce este demn pentru noi toți, episcopi, preoți, persoane consacrate, studenți teologi și credincioși să reflectăm acum? Este vrednic și plăcut lui Dumnezeu să privim, în mod spiritual, la chipul adormitului părinte.

Evanghelistul Matei, prezentând pilda talanților, pune pe buzele omului stăpân care a încredințat slugilor avuția sa, – și care nu este altul decât Domnul Dumnezeu, – aprecierea pentru cei cărora le încredințase cinci și doi talanți înmulțiți prin trudă și pentru respect față de stăpânul, aprecierea: bine! Este constatarea atotștiinței Stăpânului vieții: bine! Este calificativul pronunțat de Cel ce susține totul: bine! Am convingerea că Bunul și Marele Dumnezeu, crezut, închinat și propovăduit de părintele nostru Ioan, a pronunțat deja calificativul pentru răspunsul dat printr-o viață dăruită Lui: bine! Acesta este rodul implicațiilor credinței în Dumnezeu, prin cultivarea simțului dependenței totale de El, pentru că tot ce suntem și tot ce avem vine de la El: „Ce ai ce să nu fi primit?” (1 Cor 4,7), sau: „Cum voi răsplăti Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut?” (Ps 116,12). În acest fel, părintele nostru Ioan a intrat în circuitul vieții dumnezeiești, fiind un „împreună lucrător cu Dumnezeu” (cf 1 Cor 3,9).

„Slugă bună”. Adică, slujitor bun! Doamne, cum aș vrea să-ți arăți toate mulțumirile legate de viața slujitorului Tău, episcopul Ioan, din copilăria și tinerețile lui și până în clipa când, împăcat cu Tine, prin celebrarea Dumnezeieștii Liturghii, s-a așezat spre a te îmbrățișa cu dragostea ce dintotdeauna l-a susținut pe drumul mărturiei.

„Slugă credincioasă”, adică slujitor fidel, constant, netrădător. Credincios lui Dumnezeu, Cel în Treime adorat și preamărit, credincios Mamei cerești pe care o avea protectoare, credincios misiunii Bisericii celei una, credincios misiunii de creștin și apoi de bun slujitor întru preoție și arhierie. Credincios eparhiei pentru care bunul părinte papa Ioan Paul al II-lea l-a numit păstor; credincios urmaș al primului episcop al Maramureșului, mărturisitor al credinței, Alexandru Rusu; credincios episcopului clandestinității Bisericii noastre, cu care a păstrat frumoasă prietenie și atașament filial, Ioan Dragomir; credincios demnității umane și clericale.

„Slujitor bun și credincios… intră întru bucuria Domnului tău”. Domnul nostru, dragii mei, vrea să ne împărtășească deplinătatea bucuriei Sale. Prin prezența Sa euharistică, El a voit să ne lase în trecerea noastră pe acest pământ, oaze de bucurie. Euharistia este pâinea bucuriei; așa spunem când ne cuminecăm: să-mi fie Euharistia aceasta spre sănătate, spre bucurie și spre veselie”. Acestei bucurii se făcea părtaș zilnic, părintele nostru Ioan, prin celebrarea dumnezeieștii Liturghii. Bucuria lui a fost aceea de a fi mereu cu Dumnezeu.

O trăsătură importantă a spiritualității creștine, spunea altădată papa Paul al VI-lea, este bucuria pascală. Aceasta nu constă într-o nepăsare, într-o lipsă de grijă, ci este o înțelepciune alimentată de cele trei virtuți teologale. Nu este vorba de o bucurie exterioară și zgomotoasă, ci de bucuria născută din motive interioare profunde; este putere de spirit.

Bucuria pascală este suișul spre Ierusalim, dimpreună cu Isus. Bucuria pascală face casă bună cu suferința, pe care o transfigurează. „Acum sunteți triști, spunea Isus ucenicilor Săi, dar întristarea voastră se va transforma în bucurie” (In 16,20); „Sunt plin de bucurie, în ciuda tuturor suferințelor noastre”, scrie Sfântul Pavel corintenilor (2 Cor 7,4). Bucuria și suferința pot sta împreună în viața creștinului. Așa au stat și în viața Preasfințitului Ioan. Suferințe fizice, adeseori crunte, dar și suferințe sufletești. Toate acestea l-au transfigurat, în drumul spre bucuria Răscumpărătorului Isus, înviat glorios din morți.

„Slujitor bun și credincios…”. Pelerinajul Preasfinției Voastre, părinte Ioan, s-a terminat pe acest pământ. Săptămâna mare a trecut. Gustați acum din bucuria ospățului Stăpânului. Duceți la tronul Celui Preaînalt toate problemele, durerile, dar și bucuriile noastre, dureri și bucurii pe care le-ați avut în lumea aceasta și Preasfinția Voastră. Iar noi Vă vom păstra chipul păstorului bun și credincios, spre mereu aducere aminte, și spre iertare. „Intră întru bucuria Stăpânului tău!”[DOC-BLAJ]

Autor: PF Lucian Mureșan
Copyright: BRU.ro
Publicarea în original: 16.04.2011
Publicarea pe acest sit: 17.04.2011
Etichete:

Lasă un răspuns