Predica Papei la Vigilia Pascală

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Vigilia Pascală
sâmbătă, 30 martie 2013

Iubiți frați și surori,

1. În Evanghelia din această noapte luminoasă a privegherii pascale întâlnim mai întâi femeile care merg la mormântul lui Isus cu miresme pentru a unge trupul său (cf. Lc 24,1-3). Merg să îndeplinească un gest de compasiune, de afecțiune, de iubire, un gest tradițional față de o persoană iubită răposată, așa cum facem și noi. Îl urmaseră pe Isus, îl ascultaseră, se simțiseră înțelese în demnitatea lor și îl însoțiseră până la sfârșit, pe Calvar, și până la momentul coborârii de pe cruce. Putem să ne imaginăm sentimentele lor în timp ce merg la mormânt: o anumită tristețe, durerea pentru că Isus le-a părăsit, murise, viața sa se terminase. Acum se întorcea la viața de dinainte. Însă în femei continua iubirea și tocmai iubirea față de Isus le-a determinat să meargă la mormânt. Însă în acest moment are loc ceva complet neașteptat, nou, care răscolește inima lor și programele lor și va răscoli viața lor: văd piatra dată la o parte de la mormânt, se apropie și nu găsesc trupul Domnului. Este un fapt care le lasă uluite, îndoielnice, pline de întrebări: „Ce se întâmplă?”, „Ce sens au toate acestea?” (cf. Lc 24,4). Oare nu ni se întâmplă și nouă așa atunci când ceva cu adevărat nou se întâmplă în succesiunea zilnică a faptelor? Ne oprim, nu înțelegem, nu știm cum să înfruntăm. Noutatea adesea ne provoacă teamă, chiar și noutatea pe care Dumnezeu ne-o aduce, noutatea pe care Dumnezeu ne-o cere. Suntem ca apostolii din Evanghelie: adesea preferăm să ținem siguranțele noastre, să ne oprim la un mormânt, la gândul față de un răposat, care până la urmă trăiește numai în amintirea istoriei ca marile personaje din trecut. Ne este frică de surprizele lui Dumnezeu. Iubiți frați și surori, în viața noastră ne este frică de surprizele lui Dumnezeu! El ne surprinde mereu! Domnul este așa.

Frați și surori, să nu ne închidem în fața noutății pe care Dumnezeu vrea să o aducă în viața noastră! Suntem adesea obosiți, dezamăgiți, triști, simțim povara păcatelor noastre, ne gândim că n-o să reușim. Să nu ne închidem în noi înșine, să nu pierdem încrederea, să nu ne resemnăm niciodată: nu există situații pe care Dumnezeu nu poate să le schimbe, nu există păcat pe care să nu-l poată ierta dacă ne deschidem Lui.

2. Dar să ne întoarcem la Evanghelie, la femei și să facem un pas înainte. Găsesc mormântul gol, trupul lui Isus nu este, ceva nou s-a petrecut, dar toate acestea încă nu spun nimic clar: trezesc întrebări, lasă uluiți, fără a oferi un răspuns. Și iată doi bărbați în haine strălucitoare, care spun: „De ce îl căutați pe cel viu printre cei morți? Nu este aici, a înviat” (Lc 24,5-6). Ceea ce era un simplu gest, un fapt, îndeplinit desigur din iubire – mersul la mormânt – acum se transformă în eveniment, într-un eveniment care schimbă cu adevărat viața. Nimic nu mai rămâne ca înainte, nu numai în viața acelor femei, ci și în viața noastră și în istoria omenirii. Isus nu este un mort, a înviat este Cel Viu! Nu s-a întors pur și simplu la viață, ci este viața însăși, pentru că este Fiul lui Dumnezeu, care este Cel Viu (cf. Num 14,21-28; Dt 5,26; Ios 3,10). Isus nu mai este în trecut, ci trăiește în prezent și este proiectat spre viitor, Isus este „ziua de azi” veșnică a lui Dumnezeu. Așa se prezintă noutatea lui Dumnezeu în fața ochilor femeilor, ai discipolilor, ai noștri ai tuturor: victoria asupra păcatului, asupra răului, asupra morții, asupra a tot ceea ce oprimă viața și îi dă o față mai puțin umană. Și acesta este un mesaj adresat mie, ție, dragă soră, ție, dragă frate. De câte ori avem nevoie ca Iubirea să ne spună: de ce îl căutați printre cei morți pe cel care este viu? Problemele, preocupările de toate zilele tind să ne facă să ne închidem în noi înșine, în tristețe, în amărăciune… și acolo se află moartea. Să nu-l căutăm acolo pe Cel care este viu!

Acceptă așadar ca Isus Înviat să intre în viața ta, primește-l ca prieten, cu încredere: El este viața! Dacă până acum ai fost departe de El, fă un mic pas: te va primi cu brațele deschise. Dacă ești indiferent, acceptă să riști: nu vei fi dezamăgit. Dacă ți se pare dificil să-l urmezi, nu-ți fie frică, încrede-te în El, fii sigur că El este aproape de tine, este cu tine și îți va da pacea pe care o cauți și forța pentru a trăi așa cum vrea El.

3. Este un ultim element simplu pe care aș vrea să-l subliniez în Evanghelia din această luminoasă Priveghere Pascală. Femeile se întâlnesc cu noutatea lui Dumnezeu: Isus a înviat, este Cel Viu! Dar în fața mormântului gol și a celor doi bărbați în haine strălucitoare, prima lor reacție este de teamă: „și-au plecat fața spre pământ” – notează sfântul Luca -, nu aveau curajul nici măcar să privească. Însă când ascultă vestea Învierii, o primesc cu credință. Și cei doi bărbați în haine strălucitoare introduc un verb fundamental: amintiți-vă. „Amintiți-vă ce v-a spus pe când era încă în Galileea… Atunci și-au amintit de cuvintele lui” (Lc 24,6.8). Aceasta este invitația de a aminti întâlnirea cu Isus, cuvintele sale, gesturile sale, viața sa; și tocmai această amintire cu iubire a experienței cu Învățătorul le conduce pe femei să depășească orice teamă și să ducă vestea Învierii la Apostoli și la toți ceilalți (cf. Lc 24,9). A aminti ceea ce Dumnezeu a făcut și face pentru mine, pentru noi, a aminti drumul parcurs; și acest lucru deschide larg inima la speranța pentru viitor. Să învățăm să amintim ceea ce Dumnezeu a făcut în viața noastră!

În această noapte de lumină, invocând mijlocirea Fecioarei Maria, care păstra orice eveniment în inima ei (cf. Lc 2,19.51), să cerem ca Domnul să ne facă părtași de Învierea sa: să ne deschidă la noutatea sa care transformă, la surprizele lui Dumnezeu, atât de frumoase; să ne facă bărbați și femei capabili să amintim ceea ce El realizează în istoria noastră personală și în cea a lumii; să ne facă capabili să-l simțim drept Cel Viu, viu și activ în mijlocul nostru; să ne învețe, frați și surori, în fiecare zi să nu-l căutăm printre morți pe Cel care este viu. Amin.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 30.03.2013
Publicarea pe acest sit: 31.03.2013
Etichete: ,

Lasă un răspuns