Predica Papei la Vesperele din Camerun

Predica Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea
la celebrarea Vesperelor în Bazilica Reginei Apostolilor
Yaounde, miercuri, 18 martie 2009

Iubiți frați Cardinali și Episcopi
Iubiți preoți și diaconi, iubiți frați și surori consacrate,
Iubiți prieteni din alte confesiuni creștine,
Iubiți frați și surori

Avem bucuria de a ne regăsi împreună pentru a aduce mulțumire lui Dumnezeu în această bazilică dedicată Mariei Regina Apostolilor din Mvolye, care a fost construită pe locul unde a fost edificată cea dintâi biserică prin munca misionarilor spiritani, veniți să aducă Vestea cea Bună în Camerun. Reflectând ardoarea apostolică a acelor oameni care aveau aproape la inimă țara voastră întreagă, acest loc poartă în sine în mod simbolic fiecare parte a pământului vostru. Și astfel, dragi frați și surori, într-o profundă comuniune spirituală cu toate comunitățile creștine în care vă desfășurați slujirea, iubiți frați și surori, înălțăm în această seară lauda noastră Tatălui luminii.

În prezența reprezentanților celorlalte confesiuni creștine, cărora le adresez salutul meu respectuos și fratern, vă propun să contemplăm figura Sfântului Iosif, prin intermediul cuvintelor Sfintei Scripturi pe care ni le oferă această Liturghie de seară.

Vorbind mulțimii și ucenicilor săi, Isus spune: „Unul este Tatăl vostru” (Mt. 23,9). Într-adevăr, nu există o altă paternitate în afară de aceea a lui Dumnezeu Tatăl, unicul Creator „celor văzute și celor nevăzute”. Și totuși omului, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, i-a fost dat să participe la unica paternitate a lui Dumnezeu (cfr. Ef. 3,15). Sfântul Iosif manifestă aceasta într-o manieră surprinzătoare, el care este tată fără să fi exercitat o paternitate după trup. Nu este tatăl biologic al lui Isus, căruia doar Dumnezeu singur îi este Tată, și totuși el exercită o paternitate plină și întreagă. A fi tată înseamnă înainte de toate a fi slujitor al vieții și al creșterii. Sfântul Iosif a dat dovadă, în acest sens, de o mare abnegație. Pentru Hristos a cunoscut persecuția, exilul și sărăcia care derivă din aceasta. A trebuit să se stabilească într-un loc îndepărtat de satul său. Singura sa recompensă a fost aceea de a fi cu Hristos. Această disponibilitate ilustrează cuvintele Sfântului Pavel: „Slujiți-l pe Domnul care este Hristos!” (Col. 3,24).

Este important vorba să nu fii un slujitor mediocru, ci unul „fidel și înțelept”. Împreunarea celor două adjective nu este întâmplătoare: ea sugerează că inteligența fără fidelitate și fidelitatea fără înțelepciune sunt calități insuficiente. Una fără cealaltă nu permite a-ți asuma pe deplin responsabilitatea pe care Dumnezeu ne-o încredințează.

Iubiți frați preoți, această paternitate voi trebuie să o trăiți în slujirea voastră cotidiană. Într-adevăr, constituția conciliară Lumen Gentium subliniază: „Ca niște părinți în Cristos, să aibă grijă de credincioșii pe care i-au născut în mod spiritual prin Botez și învățătură” (nr. 28). Cum să nu ne întoarcem atunci în mod continuu la rădăcina preoției noastre, Domnul Isus Hristos? Relația noastră cu El este esențială pe calea pe care vrem noi să trăim. El ne numește prietenii săi pentru că tot ceea ce El a primit de la Tatăl ne-a făcut cunoscut (cfr. Io. 15,15). Trăind această prietenie profundă cu Hristos veți găsi libertatea adevărată și bucuria inimii voastre. Preoția ministerială comportă o legătură profundă cu Hristos care ne este dăruit în Euharistie. Celebrarea Euharistiei să fie cu adevărat centrul vieții voastre preoțești, și atunci ea va fi și centrul misiunii voastre ecleziale. De-a lungul întregii noastre vieți, Hristos ne cheamă să participăm la misiunea Sa, să fim martorii Săi, pentru ca Cuvântul Său să poată fi anunțat tuturor. Celebrând acest Sacrament în numele și în persoana Domnului, nu este persoana preotului care trebuie să fie pusă în primul plan: el este un slujitor, un instrument smerit care trimite la Hristos, deoarece Hristos însuși se oferă ca jerfă pentru mântuirea lumii. „Cel care conduce, (să fie) ca cel care slujește” (Lc. 22,26), spune Isus. Iar Origen scria: „Iosif înțelegea că Isus îi era superior deși îi era supus lui în toate și, cunoscând superioritatea a celui aflat în sarcina sa, Iosif îi poruncea cu frică și cu măsură. Fiecare să reflecteze asupra acestui lucru: deseori un om de valoare inferioară este pus deasupra unor oameni mai pregătiți decât el și câteodată se întâmplă ca inferiorul să aibă mai mare valoare decât cel care pare să-i poruncească. Când cel care a primit o demnitate înțelege aceasta nu se va umfla de mândrie pe motivul rangului său mai mare, ci va ști că cel inferiorul lui îi poate fi superior, așa cum Isus a fost supus lui Iosif” (Omilii la Luca XX,5, S.C. p. 287).

Iubiți frați întru preoție, ministerul vostru pastoral cere multe renunțări, dar este și izvor de bucurie. Încrezători în Episcopii voștri, uniți în mod frățesc cu întregul cler și susținuți de partea poporului lui Dumnezeu care vă este încredințată, veți ști să răspundeți cu fidelitate chemării pe care v-a făcut-o Domnul, așa cum l-a chemat pe Iosif să vegheze asupra Mariei și a Pruncului Isus! Vă doresc să puteți rămâne, iubiți preoți, fideli promisiunilor pe care le-ați făcut lui Dumnezeu în fața Episcopului vostru și în fața comunității. Succesorul lui Petru vă mulțumește pentru angajarea voastră generoasă în slujirea Bisericii și vă încurajează să nu vă lăsați tulburați de dificultățile întâlnite pe drum! Tinerilor care se pregătesc să vi se alăture, ca și celor care își pun încă întrebări, aș vrea să le repet în această seară bucuria care se descoperă în a te dărui total pentru slujirea lui Dumnezeu și a Bisericii. Aveți curajul să oferiți un „da” generos lui Hristos!

Vă invit și pe voi, frați și surori care v-ați angajat în viața consacrată sau în mișcările ecleziale, să îndreptați privirea către Sfântul Iosif. Când Maria a primit vizita îngerului la Bunavestire era deja promisă lui Iosif. Adresându-se personal Mariei, Domnul îl unește deci în mod intim pe Iosif cu misterul Întrupării. Acesta a acceptat să i-a parte la această istorie pe care Dumnezeu a început să o scrie în sânul soției sale. El a primit-o deci în casa sa pe Maria. A primit misterul care era în ea și misterul care era ea însăși. A iubit-o cu acel mare respect care este sigiliul iubirii autentice. Sfântul Iosif ne învață că se poate iubi fără să posezi. Contemplându-l pe Iosif, fiecare bărbat și fiecare femeie poate, cu harul lui Dumnezeu, să fie dus la vindecarea rănilor sale afective cu condiția să intre în proiectul pe care Dumnezeu l-a inițiat deja în ființele care stau aproape de El, așa cum Iosif a intrat în opera mântuirii prin intermediul figurii Mariei și mulțumită a ceea ce Dumnezeu făcuse deja în ea. Vă doresc să puteți, iubiți frați și surori angajate în mișcările ecleziale, să fiți atenți la cei care vă înconjoară și să arătați fața iubitoare a lui Dumnezeu persoanelor celor mai umile, mai ales prin intermediul faptelor de milostenie, educației umane și creștine a tinerilor, slujirii promovării femeii și în atâtea alte feluri!

Contribuția spirituală adusă de persoanele consacrate este și el foarte semnificativă și indispensabilă pentru viața Bisericii. Această chemare la a-l urma pe Hristos este un dar pentru întregul poporul lui Dumnezeu. Aderând la vocația voastră, imitând pe Hristos cel cast, sărac și ascultător, în totalitate consacrat măririi Tatălui său și iubirii fraților și surorilor Sale, voi aveți ca misiune mărturia atât de necesară lumii despre primatul lui Dumnezeu și despre viața veșnică (cfr. Vita consecrata, n 85). Cu fidelitate fără rezerve față de angajamentele voastre, voi sunteți în Biserică un germene de viață care crește în slujirea Împărăției lui Dumnezeu. Întotdeauna, dar în mod special când fidelitatea vă este încercată, Sfântul Iosif vă amintește de sensul și valoarea angajamentelor voastre. Viața consacrată este o imitare radicală a lui Hristos. Este deci necesar ca stilul vostru de viață să exprime cu precizie ceea ce vă face să trăiți și ca activitatea voastră să nu ascundă identitatea voastră profundă. Nu vă fie teamă să trăiți pe deplin jertfa propriei persoane pentru Dumnezeu și nici să dați mărturie autentică despre ea oriunde vă aflați. Un exemplu care vă încurajează în mod particular să căutați această sfințenie de viață este aceea a pr. Simon Mpeke, numit și Baba Simon. Voi știți cum „misionarul desculț” și-a cheltuit toate forțele cu smerenie dezinteresată în slujirea sufletelor, fără să îi pese de dificultățile și suferințele presupuse de slujirea materială a celorlalți.

Iubiți frați și surori, meditația noastră asupra itinerariului uman și spiritual al Sfântului Iosif ne invită să surprindem măsura întregii bogății a vocației sale și a modelului care rămâne pentru toți aceia și acelea care au voit să-și dăruiască existența lui Hristos, în preoție ca și în viața consacrată, sau în diferite forme de angajament laic. Iosif a trăit într-adevăr în lumina misterului Întrupării. Nu doar fizic, ci și cu inima. Iosif ne dezvăluie secretul unei umanități care trăiește în prezența misterului și se deschide acestuia prin în fiecare moment al existenței. În el nu există separare între credință și acțiune. Credința îi orientează într-o manieră decisivă acțiunile. În mod paradoxal acționând, asumându-și deci responsabilitățile, el se dă la o parte pentru a-i lăsa lui Dumnezeu libertatea de a realiza opera Sa, fără a-i ridica obstacole. Iosif este un „om drept” (Mt. 1,19) pentru că existența sa este „ajustată” după cuvântul lui Dumnezeu.

Viața Sfântului Iosif, petrecută în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, este un semn elocvent pentru toți ucenicii lui Isus care aspiră la unitatea Bisericii. Exemplul său ne ajută să înțelegem că numai abandonându-se pe deplin voinței lui Dumnezeu omul devine un înfăptuitor eficace al planului Lui, de a reuni oamenii într-o singură familie, o singură adunare, o singură „ecclesia”. Iubiți prieteni din alte confesiuni creștine, această căutare a unității ucenicilor lui Hristos este pentru noi om mare provocare. Ea ne conduce întâi la convertirea în Persoana lui Hristos, la a ne lăsa tot mai mult atrași de El. În El că suntem chemați să ne recunoaștem frați, fii ai aceluiași Tată. În acest an consacrat Apostolului Paul, marele vestitor al lui Isus Hristos, Apostolul Neamurilor, să ne îndreptăm spre el pentru a asculta și a învăța „credința și adevărul”, care reprezintă temelia rațiunii unității între ucenicii lui Hristos.

Încheind, ne adresăm soției Sfântului Iosif, Fecioara Maria, „Regina apostolilor”, pentru că cu acest titlul este ea invocată ca patroană a Camerunului. Ei îi încredințez consacrarea fiecăruia dintre voi, dorința voastră de a răspunde cât mai fidel chemării care v-a fost făcută și misiunii care v-a fost încredințată. Invoc mijlocirea ei pentru binele frumoasei voastre țări. Amin.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Cristian A. Sabău
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 18.03.2009
Publicarea pe acest sit: 18.03.2009
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns