Predica Papei la Te Deum-ul de sfârşit de an

Predica Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la celebrarea primelor Vespere ale Solemnității
Preasfintei Maria, Maica lui Dumnezeu
Bazilica San Pietro, joi, 31 decembrie 2009

Dragi frați și surori!

La sfârșitul unui an bogat în evenimente pentru Biserică și pentru lume, ne întâlnim în această seară în Bazilica vaticană pentru a celebra primele Vespere ale Solemnității Preasfintei Maria, Maica lui Dumnezeu, și pentru a ridica un imn de mulțumită Domnului timpului și al istoriei.

Înainte de toate, cuvintele Apostolului Paul, pe care tocmai le-am ascultat, aruncă o lumină particulară asupra încheierii anului: „Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie […] ca să primim înfierea” (Galateni 4,4-5). Densul pasaj paulin vorbește despre „împlinirea timpului” și luminează conținutul acestei expresii. În istoria familiei umane, Dumnezeu a dorit să introducă Cuvântul Său etern, făcându-l să își asume condiția noastră umană. Prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, Eternitatea a intrat în timp, iar istoria omului s-a deschis spre împlinirea în absolutul lui Dumnezeu. Timpul a fost – să spunem așa – „atins” de Cristos, Fiul lui Dumnezeu și al Mariei, și a primit semnificații noi și surprinzătoare: a devenit un timp al mântuirii și al harului. Tocmai din această perspectivă trebuie să analizăm timpul anului care se încheie și al celui care începe, pentru a pune cele mai diverse evenimente ale vieții noastre – importante sau mărunte, simple sau indescifrabile, vesele sau triste – sub semnul mântuirii, și pentru a accepta chemarea pe care Dumnezeu ne-o adresează pentru a ne conduce spre un scop care este dincolo de timpul însuși: eternitatea.

Textul paulin dorește de asemenea să sublinieze misterul apropierii lui Dumnezeu față de întreaga omenire. Este apropierea caracteristică misterului Crăciunului: Dumnezeu devine om și omului i se dă incredibila posibilitate de a deveni fiul lui Dumnezeu. Toate acestea ne umplu de o mare bucurie și ne fac să înălțăm laude lui Dumnezeu. Suntem chemați să spunem cu vocea, cu inima și cu viața noastră „mulțumesc”-ul nostru către Dumnezeu pentru darul Fiului, izvor și împlinire pentru toate celelalte daruri cu care iubirea divină umple viața fiecăruia dintre noi, a familiilor, a comunității, a Bisericii și a lumii. Cântarea Te Deum-ului, care răsună astăzi în toate colțurile pământului, se dorește să fie un semn de bucuroasă recunoștință pe care o îndreptăm către Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-a oferit în Cristos. Cu adevărat „noi toți am primit din plinătatea lui har după har” (Ioan 1,16).

Urmând un fericit obicei, în această seară doresc ca împreună cu voi să îi mulțumesc Domnului, în special, pentru harurile dăruite din abundență comunității noastre diecezane romane în cursul anului care urmează să se încheie. Doresc să adresez, înainte de toate, un salut particular Cardinalului Vicar, Episcopilor Auxiliari, preoților, persoanelor consacrate, precum și tuturor credincioșilor laici veniți aici. Salut de asemenea cu respect și cordialitate pe domnul primar și pe autoritățile prezente. Gândul meu se îndreaptă apoi spre toți cei care trăiesc în orașul nostru, în special către cei care se află în situații dificile și marcate de lipsuri: pe toți și pe fiecare vă asigur de apropierea mea în spirit, întărită de o constantă amintire în rugăciune.

Cât privește drumul Diecezei de Roma, îmi înnoiesc aprecierea pentru opțiunea pastorală de a dedica timp unei verificări a itinerariului parcurs, pentru a face să crească sentimentul de apartenență la Biserică și pentru a favoriza coresponsabilitatea pastorală. Pentru a sublinia importanța acestei verificări, am dorit să îmi aduc și eu propria contribuție, intervenind, în după-amiaza zilei de 26 mai, la Convenția diecezană din Bazilica San Giovanni in Laterano. Sunt încântat de faptul că programul Diecezei evoluează bine, cu o acțiune apostolică răspândită care se desfășoară în parohii, în prefecturi și în diferitele grupări ecleziale în două domenii esențiale pentru viața și misiunea Bisericii: cel al celebrării Euharistiei duminicale și mărturia carității. Doresc să încurajez credincioșii să participe în număr mare la întâlnirile care se organizează în diferite parohii, pentru a putea să își aducă propria contribuție la edificarea Bisericii. Chiar și astăzi Domnul dorește să facă cunoscută iubirea Sa pentru omenire locuitorilor Romei și încredințează fiecăruia, în diversitatea slujirilor și responsabilităților, misiunea de vestire a cuvântului Său de adevăr și de mărturisire a carității și solidarității.

Doar contemplând misterul Cuvântului întrupat omul poate să găsească răspunsul la marile întrebări ale existenței umane și să descopere astfel adevărul despre propria sa identitate. Pentru aceasta, Biserica, în toată lumea și chiar și aici, în Urbe, este angajată să promoveze dezvoltarea integrală a persoanei umane. Am aflat astfel cu bucurie despre planificarea unei serii de „întâlniri culturale în Catedrală”, care vor avea ca temă Enciclica mea recentă Caritas in veritate.

De mai mulți ani, multe familii, numeroși profesori și comunități parohiale se dedică ajutării tinerilor pentru construirea viitorului lor pe fundamente solide, în particular pe piatra care este Isus Cristos. Sper ca acest angajament înnoit la educație să poată să fie realizat cu o fecundă sinergie între comunitatea eclezială și oraș, pentru a-i ajuta pe tineri să își planifice propriile vieți. Doresc cu ardoare, de asemenea, ca o prețioasă contribuție la acest important domeniu să vină dinspre Conferința promovată de Vicariat, care va avea loc în luna martie a anului viitor.

Pentru a fi martori cu autoritate ai adevărului despre om, este necesară o ascultare în rugăciune a Cuvântului lui Dumnezeu. În acest sens, doresc să recomand în mod special străvechea tradiție a lectio divina. Parohiile și diversele realități ecleziale, inclusiv mulțumită materialelor pregătite de Vicariat, pot să promoveze în mod eficient această practică străveche, pentru ca să devină o parte esențială a pastorației obișnuite.

Cuvântul, crezut, proclamat și trăit ne îndeamnă la un comportament de solidaritate și de împărtășire. Lăudându-l pe Domnul pentru ajutorul pe care comunitățile creștine au putut să îl dea cu generozitate celor care au bătut la ușile lor, doresc să îi încurajez pe toți să continue în angajamentul de alinare a dificultăților prin care trec încă multe familii, datorită crizei economice și șomajului. Nașterea Domnului, care ne amintește de generozitatea cu care Dumnezeu a venit să ne mântuiască, asumându-și umanitatea noastră și dăruindu-ne viața Sa divină, poate să îi ajute pe toți oamenii de bunăvoință să înțeleagă că doar deschizându-se față de iubirea lui Dumnezeu acțiunile umane se schimbă, se transformă, devenind plămadă pentru un viitor mai bun pentru toți.

Dragi frați și surori, Roma are nevoie de preoți care să fie vestitori curajoși ai Evangheliei și care, în același timp, să dezvăluie fața milostivă a Tatălui. Îi invit pe tineri să nu se teamă să răspundă, cu dăruirea totală a propriei existențe, la chemarea pe care Domnul le-o adresează la a-l urma pe calea preoției sau a vieții consacrate. Urez, încă de pe acum, ca întâlnirea din 25 martie anul viitor, a 25-a aniversare a instituirii Zilei Mondiale a Tineretului și a 10-a aniversare a întâlnirii de neuitat de la Tor Vergata, să constituie pentru toate comunitățile parohiale și religioase, pentru mișcări și asociații, un moment de reflecție puternică și de invocare pentru a obține de la Domnul darul vocațiilor numeroase la preoție și la viață consacrată.

În timp ce ne luăm rămas bun de la anul care se încheie și ne îndreptăm spre anul nou, liturgia de astăzi ne introduce în Solemnitatea Preasfintei Maria, Maica lui Dumnezeu. Preasfânta Fecioară este Mama Bisericii și Mama fiecăruia dintre membri ei, adică Mama fiecăruia dintre noi, în Cristos. Să îi cerem să ne însoțească astăzi și întotdeauna cu grija ei protectoare, pentru ca Cristos să ne primească într-o zi în gloria Sa, în adunarea Sfinților: Aeterna fac cum sanctis tuis in gloria numerari. Amin!

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 31.12.2009
Publicarea pe acest sit: 31.12.2009
Etichete: ,

Lasă un răspuns