Predica Papei la solemnitatea Ss Petru şi Paul

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la solemnitatea Sfinții Petru și Paul
duminica, 29 iunie 2014

În solemnitatea sfinților apostoli Petru și Paul, patroni principali ai Romei, primim cu bucurie și recunoștință Delegația trimisă de Patriarhul Ecumenic, veneratul și iubitul frate Bartolomeu, condusă de Mitropolitul Ioannis. Îl rugăm pe Domnul pentru ca și această vizită să poată întări legăturile noastre fraterne pe drumul spre comuniunea deplină dintre cele două Biserici surori, atât de dorită de noi.

„Domnul l-a trimis pe îngerul său, care m-a scăpat din mâinile lui Irod” (Fap 12,11). La începuturile slujirii lui Petru în comunitatea creștină din Ierusalim, există încă mare teamă din cauza persecuțiilor lui Irod împotriva unor membri ai Bisericii. A fost uciderea lui Iacob și acum închiderea lui Petru însuși pentru a face pe plac poporului. În timp ce era ținut în închisoare și înlănțuit, aude glasul îngerului care-i spune: „Scoală-te repede!… Îmbracă-te și ia-ți sandalele… Pune-ți mantia și urmează-mă!” (Fap 12,7-8). Lanțurile cad și ușa închisorii se deschide singură. Petru își dă seama că Domnul „l-a scăpat din mâna lui Irod”; își dă seama că Dumnezeu l-a eliberat de frică și de lanțuri. Da, Domnul ne eliberează de orice frică și de orice lanț, pentru ca să putem fi cu adevărat liberi. Celebrarea liturgică de astăzi exprimă bine această realitate, cu cuvintele refrenului la psalmul responsorial: „Domnul m-a eliberat de orice teamă”.

Iată, pentru noi, problema fricii și a refugiilor pastorale. Nouă – mă întreb -, iubiți frați episcopi, ne este frică? De ce anume ne este frică? Și dacă ne este frică, ce refugii căutăm, în viața noastră pastorală, pentru a fi în siguranță? Căutăm oare sprijinul celor care au putere în lumea aceasta? Sau ne lăsăm înșelați de orgoliul care caută laude și recunoștințe și acolo ni se pare că suntem siguri? Iubiți frați episcopi, unde ne punem siguranța noastră?

Mărturia apostolului Petru ne amintește că adevăratul nostru refugiu este încrederea în Dumnezeu: ea îndepărtează orice frică și ne face liberi de orice sclavie și de orice tentație lumească. Astăzi, episcopul de Roma și ceilalți episcopi, în special mitropoliții care au primit pallium, ne simțim interpelați de exemplul sfântului Petru să verificăm încrederea noastră în Domnul.

Petru a regăsit încrederea când Isus de trei ori i-a spus: „Paște oile mele” (In 21,15.16.17). Și în același timp el, Simon, a mărturisit de trei ori iubirea sa față de Isus, reparând astfel tripla renegare care a avut loc în timpul pătimirii. Petru simte încă arzând în el rana acelei dezamăgiri date Domnului său în noaptea trădării. Acum El e cel care îl întreabă: „Mă iubești?”, Pentru nu se încrede în el însuși și în forțele sale, ci în Isus și în milostivirea sa: „Doamne, tu știi toate; tu știi că te iubesc” (In 21,17). Și aici dispare frica, nesiguranța, lașitatea.

Petru a experimentat că fidelitatea lui Dumnezeu este mai mare decât infidelitățile noastre și mai puternică decât renegările noastre. Își dă seama că fidelitatea Domnului îndepărtează fricile noastre și depășește orice imaginație umană. Isus ne adresează și nouă astăzi întrebarea: „Mă iubești tu?”. Face asta tocmai pentru că El cunoaște fricile noastre și trudele noastre. Petru ne arată drumul: încrederea în El, care „toate le știe” despre noi, încrezându-ne nu în capacitatea noastră de a-i fi fideli, cât mai ales pe fidelitatea sa de neclintit. Isus nu ne părăsește niciodată, pentru că nu se poate renega pe sine însuși (cf. 2Tim 2,13). Este fidel. Fidelitatea pe care Dumnezeu ne-o confirmă neîncetat și nouă, păstorilor, dincolo de meritele noastre, este izvorul încrederii noastre și al păcii noastre. Fidelitatea Domnului față de noi ține mereu aprinsă în noi dorința de a-l sluji și de a-i sluji pe frați în caritate.

Iubirea lui Isus trebuie să-i fie suficientă lui Petru. El nu trebuie să cedeze în fața ispitei curiozității, invidiei, ca atunci când, văzându-l pe Ioan aproape, îl întreabă pe Isus: „Doamne, cu acesta ce va fi?” (In 21,21). Însă Isus, în fața acestor ispite, răspunde: „Ce-ți pasă ție? Tu urmează-mă” (In 21,22). Această experiență a lui Petru constituie un mesaj important și pentru noi, iubiți frați arhiepiscopi. Domnul astăzi îmi repetă mie și tuturor păstorilor: Urmează-mă! Nu pierde timpul în întrebări sau în vorbării inutile; nu te opri asupra lucrurilor secundare, ci privește la esențial și urmează-mă. Urmează-mă în pofida dificultăților. Urmează-mă în mărturia unei vieți corespunzătoare darului de har al Botezului și al Hirotonirii. Urmează-mă vorbind cu mine celor cu care trăiești, zi după zi, în truda muncii, a dialogului și a prieteniei. Urmează-mă în vestirea Evangheliei la toți, în special celor din urmă, pentru ca nimănui să nu fie lipsit de Cuvântul vieții, care eliberează de orice frică și dăruiește încrederea în fidelitatea lui Dumnezeu. Tu urmează-mă!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 29.06.2014
Publicarea pe acest sit: 30.06.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns