Predica Papei la solemnitatea Ss Petru şi Paul

Predica Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea
în solemnitatea Sfinților Apostoli Petru și Paul
Bazilica San Pietro, duminică, 29 iunie 2003

1. „Domnul mi-a fost alături și m-a întărit” (2 Tim 4,17).

Astfel îi descrie sfântul Paul lui Timotei experiența trăită în timpul arestării romane. Aceste cuvinte, se pot însă generaliza la întreaga acțiune misionară a Apostolilor neamurilor, ca și la cea a sfântului Petru. Acest lucru îl dovedește, în liturgia de astăzi, fragmentul din Faptele Apostolilor, care prezintă eliberarea minunată a lui Petru din închisoarea lui Irod și de la o probabilă condamnare la moarte.

Prima și a doua Lectură, așadar, pun în lumină planul providențial al lui Dumnezeu referitor la acești doi Apostoli. Domnul însuși îi va călăuzi pentru realizarea misiunii lor, realizare ce va avea loc tocmai aici, la Roma, unde acești aleși ai săi își vor da viața pentru El, făcând să rodească Biserica prin sângele lor.

2. „Și au devenit prieteni ai lui Dumnezeu” (Antifona la început). Prieteni ai lui Dumnezeu! Termenul „prieteni” este cu atât mai elocvent, dacă ne gândim că a ieșit din gura lui Isus în timpul Ultimei Cine: „Nu vă mai numesc servitori – a spus El – … însă v-am numit pe voi prieteni pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute” (In 15,15).

Petru și Paul sunt „prieteni ai lui Dumnezeu” într-un mod cu totul deosebit, deoarece au băut paharul Domnului. Isus le-a schimbat amândurora numele, în momentul în care i-a chemat în slujba sa: lui Simon i l-a dat pe cel de Chefa, adică ‘piatră’, de unde Petru; lui Saul numele de Paul, care înseamnă „mic”. Prefața de astăzi îi pune în paralel: „Petru, care a mărturisit primul credința în Cristos, / Paul, care a luminat adâncurile misterului; / pescarul din Galilea, / care a constituit prima comunitate cu drepții lui Israel, / învățătorul și doctorul, care a vestit mântuirea tuturor neamurilor”.

3. „Binecuvântat să fie Domnul care îi eliberează pe prietenii săi” (Psalm resp.). Dacă ne gândim la vocația și la istoria personală a celor doi apostoli Petru și Paul, observăm cum bogăția apostolică și misionară a fost proporțională în profunzime cu convertirea lor. Încercați de experiența amară a mizeriei umane au fost eliberați de Domnul.

Datorită umilirii renegării și a plânsului abundent care l-a purificat în interior, Simon a devenit Petru, adică „piatră”: întărit de puterea Duhului, el i-a declarat de trei ori lui Isus iubirea sa, primind mandatul de a paște turma (cf In 21,15-17).

Asemănătoare a fost experiența lui Saul: acel Domn, pe care el îl persecuta (cf. Fap 9,5), „l-a chemat prin harul său” (Gal 1,15) străfulgerându-l pe drumul spre Damasc. L-a eliberat astfel de prejudecățile sale, transformându-l radical, și a făcut din el „un instrument ales” pentru a duce numele său la toate neamurile (cf. Fap 9,15).

Amândoi au devenit astfel „prieteni ai Domnului”.

4. Iubiți și venerați confrați Arhiepiscopi Mitropoliți, veniți pentru a primi Pallium-ul, întâmplările personale ale fiecăruia sunt diferite, dar toți ați fost numărați de Cristos printre „prietenii” săi.

În timp ce mă pregătesc să vă impun acest însemn liturgic, pe care îl veți purta în celebrările solemne ca semn de comuniune cu Scaunul Apostolic, vă invit să îl considerați mereu ca memorial al sublimei prietenii a lui Cristos, pe care avem cinstea și bucuria să o împărtășim. În numele Domnului, deveniți, la rândul vostru, „prieteni” ai acelora pe care Domnul vi i-a încredințat.

Scaunele voastre episcopale se află în diferite zone de pe pământ: imitându-l pe Bunul Păstor, fiți vigilenți și plini de grijă față de fiecare comunitate a voastră. Duceți-le și salutul meu cordial, împreună cu asigurarea că Papa se roagă pentru toți, și mai ales pentru aceia care sunt supuși la grele încercări și care întâmpină cele mai mari dificultăți.

5. Bucuria sărbătorii de astăzi a fost mai intensă datorită prezenței delegației trimise și în acest an de Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul ecumenic. Ea este condusă de veneratul Frate Arhiepiscop de America, Dimitrios. Bine ați venit, iubiți și venerați Frați! Vă salut în numele Domnului și vă rog să transmiteți îmbrățișarea mea de pace iubitului Frate în Cristos, Patriarhului Bartolomeu.

Schimbul reciproc de delegații, pentru sărbătoarea sfântului Andrei la Costantinopol și pentru cea a sfinților Petru și Paul la Roma, a devenit, cu trecerea timpului, un semn elocvent al angajării noastre care tinde la ajungerea la deplina unitate.

Domnul, care cunoaște slăbiciunile și ezitările noastre, ne promite ajutorul său pentru a depăși obstacolele care împiedică o concelebrare a unicei Euharistii. De aceea, venerați Frați, primirea voastră și prezența voastră alături de noi în această solemnă întâlnire liturgică ne întărește mai mult speranța și dă o formă concretă acelei dorințe care ne îndeamnă spre deplina comuniune.

6. „Cu diferite daruri au edificat unica Biserică” (Prefață). Această afirmație, care se referă la apostolii Petru și Paul, pare să pună în evidență tocmai angajarea de a căuta cu orice efort unitatea, de a răspunde invitației, repetate de mai multe ori de către Isus în Cenacol, „ut unum sint!”

Ca Episcop de Roma și Succesor al lui Petru, reînnoiesc astăzi, în cadrul sugestiv al acestei sărbători, disponibilitate mea deplină la a pune persoana mea în slujba comuniunii dintre toți discipolii lui Cristos. Ajutați-mă, iubiți Frați și Surori, prin sprijinul neîntrerupt al rugăciunii voastre. Invocați pentru mine mijlocirea cerească a Mariei, Maica Bisericii, și a sfinților Apostoli Petru și Paul.

Dumnezeu să ne dea să ducem la capăt misiunea pe care ne-a încredințat-o, în deplină fidelitate până în ultima zi, pentru a forma în legătura iubirii sale o singură inimă și un singur suflet (cf. Rugăciune după Împărtășanie). Amin!

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 29.06.2003
Publicarea pe acest sit: 29.06.2003
Etichete: ,

Lasă un răspuns