Predica Papei la solemnitatea Mariei

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la sărbătoarea Sfintei Maria,
Născătoare de Dumnezeu
Vatican, 1 ianuarie 2016

Am ascultat cuvintele apostolului Paul: „Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie” (Gal 4,4).

Ce înseamnă că Isus s-a născut la „împlinirea timpului”? Dacă privirea noastră se îndreaptă spre momentul istoric, putem rămâne imediat dezamăgiți. Roma domina asupra marii părți a lumii cunoscute cu puterea sa militară. Împăratul August ajunsese la putere după cinci războaie civile. Și Israel fusese cucerit de imperiul roman și poporul ales era lipsit de libertate. Deci pentru contemporanii lui Isus acela nu era desigur timpul cel mai bun. Așadar nu la sfera geopolitică trebuie să se privească pentru a defini culmea timpului.

Este deci necesară o altă interpretare, care să înțeleagă împlinirea pornind de la Dumnezeu. În momentul în care Dumnezeu stabilește că a venit momentul de a îndeplini promisiunea făcută, atunci pentru omenire se realizează plinătatea timpului. De aceea, nu istoria decide nașterea lui Cristos; mai degrabă, venirea sa în lume permite istoriei să ajungă la împlinirea sa. Pentru aceasta de la nașterea Fiului lui Dumnezeu începe numărătoarea unei noi ere, aceea care vede împlinirea promisiunii vechi. Cum scrie autorul Scrisorii către Evrei: „După ce în trecut a vorbit în multe rânduri și în multe moduri părinților noștri prin profeți, Dumnezeu, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moștenitor a toate, prin care a făcut și veacurile. Acesta, fiind strălucirea gloriei și chipul ființei sale și ținând toate prin cuvântul puterii sale” (1,1-3). Așadar, împlinirea timpului este prezența lui Dumnezeu în persoană în istoria noastră. Acum putem vedea gloria sa care strălucește în sărăcia unui grajd și să fim încurajați și susținuți de Cuvântul său care s-a făcut „mic” într-un prunc. Grație Lui, timpul nostru poate găsi împlinirea sa. Și timpul nostru personal va găsi împlinirea sa în întâlnirea cu Isus Cristos, Dumnezeu făcut om.

Totuși, acest mister contrastează mereu cu experiența istorică dramatică. În fiecare zi, în timp ce am vrea să fim susținuți de semnele prezenței lui Dumnezeu, trebuie să întâlnim semne opuse, negative, care-l fac mai degrabă să-l simțim ca absent. Împlinirea timpului pare să se fărâmițeze în fața multiplelor forme de nedreptate și de violență care rănesc zilnic omenirea. Uneori ne întrebăm: cum este posibil să dureze samavolnicia omului asupra omului? Cum e posibil ca aroganța celui mai puternic să continue să-l umilească pe cel mai slab, izolându-l în marginile cele mai reci ale lumii noastre? Până când răutatea umană va semăna pe pământ violență și ură, provocând victime nevinovate? Cum poate să fie timpul împlinirii acela care pune sub ochii noștri mulțimi de bărbați, femei și copii care fug de război, de foame, de persecuție, dispuși să-și riște viața numai să vadă respectate drepturile lor fundamentale? Un fluviu de mizerie, alimentat de păcat, pare să contrazică împlinirea timpului realizată de Cristos. Amintiți-vă, dragi pueri cantores, aceasta a fost a treia întrebare pe care mi-ați adresat-o ieri: cum se explică asta… Și copiii își dau seama de asta.

Și totuși, acest fluviu umflat nu poate nimic împotriva oceanului de milostivire care inundă lumea noastră. Suntem chemați cu toții să ne cufundăm în acest ocean, să ne lăsăm regenerați, pentru a învinge indiferența care împiedică solidaritatea și să ieșim din falsa neutralitate care împiedică împărtășirea. Harul lui Cristos, care duce la împlinire așteptarea de mântuire, ne determină să devenim cooperatori ai săi în construirea unei lumi mai drepte și fraterne, în care fiecare persoană și fiecare creatură să poată trăi în pace, în armonia creației originare a lui Dumnezeu.

La începutul unui an nou, Biserica ne face să contemplăm Maternitatea divină a Mariei ca icoană a păcii. Promisiunea veche se împlinește în persoana sa. Ea a crezut în cuvintele îngerului, l-a zămislit pe Fiul, a devenit Mamă a Domnului. Prin intermediul ei, prin intermediul „da”-ului ei, a venit împlinirea timpului. Evanghelia pe care am ascultat-o spune că Fecioara „păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei” (Lc 2,19). Ea ni se prezintă ca vas plin mereu de amintirea lui Isus, Scaun al Înțelepciunii, din care să luăm pentru a avea interpretarea coerentă a învățăturii sale. Astăzi ne oferă posibilitatea de a percepe sensul evenimentelor care ne ating personal pe noi, familiile noastre, țările noastre și lumea întreagă. Acolo unde nu poate ajunge rațiunea filozofilor nici tratativele politicii, acolo poate să ajungă forța credinței pe care o aduce harul Evangheliei lui Cristos și care poate să deschidă mereu noi căi rațiunii și tratativelor.

Fericită ești tu, Marie, pentru că l-ai dat lumii pe Fiul lui Dumnezeu; dar și mai fericită ești tu pentru că ai crezut în El. Plină de credință l-ai zămislit pe Isus mai întâi în inimă și apoi în sânul tău, pentru a deveni Mama tuturor celor care cred (cf. Augustin, Sermo 215, 4). Extinde, Mamă, asupra noastră binecuvântarea ta în această zi consacrată ție; arată-ne fața Fiului tău Isus, care dăruiește lumii întregi milostivire și pace. Amin.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 01.01.2016
Publicarea pe acest sit: 01.01.2016
Etichete: ,

Lasă un răspuns