Predica Papei la solemnitatea Mariei

Predica Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la Liturghia din solemnitatea Mariei, Maica lui Dumnezeu
1 ianuarie 2006, Bazilica San Pietro

Iubiți frați și surori!

În Liturghia de astăzi privirea noastră continuă să fie ațintită asupra marelui mister al întrupării Fiului lui Dumnezeu, în timp ce, în mod special, contemplăm maternitatea Fecioarei Maria. În pasajul paulin pe care l-am ascultat (cf. Galateni 4,4), apostolul indică într-un mod foarte discret spre cea prin care Fiul lui Dumnezeu a intrat în lume: Maria din Nazaret, Maica lui Dumnezeu, Theot?kos. La începutul unui nou an, suntem invitați să ne punem la școala ei, la școala discipolei fidele a Domnului, pentru a învăța de la ea să primim în credință și în rugăciune mântuirea pe care Dumnezeu dorește să o dea celor care au încredere în iubirea sa milostivă.

Mântuirea este dar de la Dumnezeu; în prima lectură pe care am ascultat-o ne este prezentată ca o binecuvântare: „Să te binecuvânteze Domnul și să te păzească! Să-și întoarcă Domnul fața Sa către tine și să-ți dăruiască pace!” (Numeri 6,24.26). Este vorba aici de binecuvântarea pe care sacerdoții obișnuiau să o invoce asupra poporului la încheierea marilor sărbători liturgice, în special la sărbătoarea noului an. Suntem în prezența unui text important, în care numele Domnului este repetat la începutul fiecărui verset. Un text care nu se limitează la o simplă enunțare de principiu, ci care tinde să realizeze ceea ce afirmă. După cum se știe, de fapt, în gândirea semită, binecuvântarea Domnului produce, prin forță proprie, bunăstare și mântuire, așa după cum blestemul aduce dizgrație și ruină. Eficacitatea binecuvântării este concretizată apoi, mai specific, din partea lui Dumnezeu prin faptul că protejează (vs. 24), este binevoitor (vs. 25) și dăruiește pacea, adică, cu alte cuvinte, oferirea abundența fericirii.

Făcându-ne să reascultăm această străveche binecuvântare, la începutul unui nou an solar, liturgia dorește parcă să ne încurajeze să invocăm la rândul nostru binecuvântarea Domnului asupra noului an care a făcut primii pași, pentru ca să fie pentru noi toți un an de prosperitate și de pace. Tocmai această urare doresc să o adresez iluștrilor ambasadori ai corpului diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, care participă la celebrarea liturgică de astăzi. Îl salut pe Cardinalul Angelo Sodano, secretarul meu de stat. Împreună cu el, îi salut pe Cardinalul Renato Raffaele Martino și pe toți membrii Consiliului Pontifical pentru Justiție și Pace. Lor le sunt în mod special recunoscător pentru angajamentul puternic în răspândirea mesajului anual pentru Ziua Mondială a Păcii, adresat creștinilor și tuturor oamenilor de bunăvoință. Un cordial salut adresez și numeroșilor pueri cantores, care cu cântul lor fac și mai solemnă această Sfântă Liturghie prin care invocăm de la Dumnezeu darul păcii pentru lumea întreagă.

Alegând pentru Mesajul Zilei Mondiale a Păcii de astăzi tema „Pacea este în adevăr”, am dorit să îmi exprim convingerea că „acolo unde și când omul se lasă luminat de splendoarea adevărului, el întreprinde, aproape în mod natural, drumul păcii” (nr. 3). Cum să nu vedem o realizare eficientă și potrivită a acestui fapt în pasajul evanghelic tocmai proclamat, în care am contemplat scena cu păstorii în drum spre Betleem pentru a-l adora pe Pruncul Isus (cf. Luca 2,16)? Nu sunt oare acești păstori, pe care evanghelistul Luca ni-i descrie în sărăcia și în simplitatea lor, ascultători față de porunca îngerului și față de voința lui Dumnezeu, o imagine, mai ușor accesibilă fiecăruia dintre noi, a omului care se lasă luminat de adevăr, devenind astfel capabil să construiască o lume a păcii?

Pacea! Această mare dorință a inimii fiecărui om se edifică zi după zi cu contribuția tuturor, prețuind și extraordinara moștenire lăsată nouă de Conciliul Vatican II prin Constituția pastorală „Gaudium et Spes”, unde se afirmă, printre altele, că omenirea nu va reuși să construiască „o lume cu adevărat mai umană pentru toți oamenii și pe tot pământul, dacă oamenii nu se vor întoarce cu toții, cu suflet reînnoit, la pacea adevărată” (nr. 77). Momentul istoric în care a fost promulgată Constituția „Gaudium et Spes”, la 7 decembrie 1965, nu era mult diferit de al nostru; atunci, ca, din păcate, și în zilele noastre, tensiuni de diferite feluri se profilau la orizontul lumii. În fața prelungirii situațiilor de nedreptate și de violență care continuă să oprime diferite zone ale globului, în fața a ceea ce se prezintă ca noi și mai viclene amenințări la adresa păcii – terorismul, nihilismul și fundamentalismul fanatic – devine mai necesar să acționăm împreună pentru pace!

Este necesar un „salt” de curaj și de credință în Dumnezeu și în om pentru a alege să mergem pe drumul păcii. Și aceasta din partea tuturor: indivizi și popoare, organizații internaționale și puteri mondiale. În Mesajul pentru celebrarea de astăzi, am dorit în mod particular să invit Organizația Națiunilor Unite să conștientizeze din nou responsabilitățile pe care le are în promovarea valorilor dreptății, solidarității și păcii, într-o lume tot mai marcată de vastul fenomen al globalizării.. Dacă pacea este dorința fiecărei persoane de bunăvoință, pentru discipolii lui Cristos este o sarcină permanentă care îi angajează pe toți; este o misiune exigentă care îi îndeamnă să vestească și să dea mărturie despre „Evanghelia Păcii”, proclamând faptul că recunoașterea adevărului deplin al lui Dumnezeu este condiție prealabilă și indispensabilă pentru consolidarea adevărului păcii. Această conștientizare să crească tot mai mult, pentru ca fiecare comunitate creștină să devină „ferment” al unei omeniri reînnoite în iubire.

„Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei” (Luca 2,19). Prima zi a anului este pusă sub semnul unei femei, Maria. Evanghelistul Luca o descrie ca Fecioara tăcută, în ascultare constantă a cuvântului etern, care trăiește în Cuvântul lui Dumnezeu. Maria păstrează în inima ei cuvintele care vin de la Dumnezeu și, unindu-le ca într-un mozaic, învață să le înțeleagă. La școala ei să dorim să învățăm și noi a deveni discipoli atenți și ascultători ai Domnului. Cu ajutorul ei matern, să dorim să ne angajăm în a lucra neobosit pe „șantierele” păcii, urmându-l pe Cristos, Principele Păcii. Urmând exemplul Preasfintei Fecioare, să dorim a ne lăsa călăuziți mereu și doar de către Isus Cristos, care este același ieri, astăzi și întotdeauna (cf. Evrei 13,8)!

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: Oana Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 01.01.2006
Publicarea pe acest sit: 01.01.2006
Etichete: ,

Lasă un răspuns