Predica Papei la sărbătoarea Corpus Christi

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la sărbătoarea Corpus Christi
duminică, 18 iunie 2017

În solemnitatea Corpus Domini revine de mai multe ori tema amintirii: „Adu-ți aminte de tot drumul pe care Domnul, Dumnezeul tău, te-a făcut să mergi […]. Nu-l uita pe Domnul, […] care în pustiu te-a hrănit cu mană” (cf. Dt 8,2.14.16) – a spus Moise poporului. „Faceți aceasta în amintirea mea” (1Cor 11,24) – ne va spune Isus nouă. „Amintește-ți de Isus Cristos” (2Tim 2,8), va spune Paul discipolului său. „Pâinea cea vie, care s-a coborât din cer” (In 6,51) este sacramentul amintirii care ne amintește, în mod real și tangibil, istoria de iubire a lui Dumnezeu față de noi.

Adu-ți aminte, spune astăzi Cuvântul divin fiecăruia dintre noi. Din amintirea faptelor minunate ale Domnului a luat forță drumul poporului în pustiu; în amintirea a ceea ce Domnul a făcut pentru noi se întemeiază istoria noastră personală de mântuire. A aminti este esențial pentru credință, cum este apa pentru o plantă: așa cum o plantă nu poate să rămână în viață și să dea rod fără apă, tot așa credința dacă nu se adapă din amintirea a ceea ce Domnul a făcut pentru noi. „Amintește-ți de Isus Cristos”.

Adu-ți aminte. Amintirea este importantă, pentru că ne permite să rămânem în iubire, să ne amintim (ri-cordare), adică să purtăm în inimă, să nu uităm pe cel care ne iubește și pe cel care suntem chemați să-l iubim. Și totuși această facultate unică, pe care Domnul ne-a dat-o, este astăzi destul de slăbită. În frenezia în care suntem cufundați, atâtea persoane și atâtea fapte par să alunece peste noi. Se dă pagina în grabă, ahtiați de noutăți dar săraci de amintiri. Astfel, arzând amintirile și trăind clipa, se riscă să se rămână la suprafață, în fluxul lucrurilor care se întâmplă, fără a merge în profunzime, fără acea relevanță care ne amintește cine suntem și încotro mergem. Atunci viața exterioară devine fragmentată, cea interioară inertă.

Însă solemnitatea de astăzi ne amintește că în fragmentarea vieții Domnul ne vine în întâmpinare cu o fragilitate iubitoare, care este Euharistia. În Pâinea vieții Domnul vine să ne viziteze făcându-se hrană umilă care cu iubire vindecă amintirea noastră, bolnavă de frenezie. Pentru că Euharistia este memorialul iubirii lui Dumnezeu. Aici „se face amintirea pătimirii sale” (Solemnitatea Preasfântului Trup și Sânge al lui Cristos, Antifonul la Magnificat de la Vespere II), a iubirii lui Dumnezeu față de noi, care este forța noastră, sprijinul mersului nostru. Iată pentru ce ne face așa de bine memorialul euharistic: nu este o amintire abstractă, rece și noțională, ci amintirea vie și mângâietoare a iubirii lui Dumnezeu. Amintire anamneticae mimetica. În Euharistie este tot gustul cuvintelor și faptelor lui Isus, gustul Paștelui său, mireasma Duhului său. Primind-o, se imprimă în inima noastră certitudinea că suntem iubiți de El. Și în timp ce spun asta, mă gândesc îndeosebi la voi, copii și copile care de puțin timp ați primit Prima Împărtășanie și sunteți prezenți aici numeroși.

Astfel Euharistia formează în noi o amintire recunoscătoare, pentru că ne recunoaștem fii iubiți și săturați de Tatăl; o amintire liberă, pentru că iubirea lui Isus, iertarea sa, vindecă rănile trecutului și împacă amintirea greșelilor îndurate și provocate altora; o amintire răbdătoare, pentru ca în adversități să știm că Duhul lui Isus rămâne în noi. Euharistia ne încurajează: chiar și pe drumul mai accidentat nu suntem singuri, Domnul nu uită de noi și de fiecare dată când mergem la El ne răcorește cu iubire.

Euharistia ne amintește și că nu suntem indivizi, ci un trup. Așa cum poporul în pustiu aduna mana căzută din cer și o împărtășea în familie (cf. Ex 16), tot așa Isus, Pâinea din cer, ne convoacă pentru a-l primi, a-l primi împreună și a-l împărtăși între noi. Euharistia nu este un sacrament „pentru mine”, este sacramentul multora care formează un singur trup, sfântul popor credincios al lui Dumnezeu. Ne-a amintit asta sfântul Paul: „Pentru că este o singură pâine, noi, cei mulți, suntem un singur trup, căci toți ne împărtășim din aceeași unică pâine” (1Cor 10,17). Euharistia este sacramentul unității. Cine o primește nu poate decât să fie artizan al unității, pentru că se naște în el, în „ADN-ul său spiritual”, construcția unității. Această Pâine a unității să ne vindece de ambiția de a prevala asupra celorlalți, de lăcomia de a acapara pentru sine, de alimentarea disensiunilor și răspândirea criticilor; să trezească bucuria de a ne iubi fără rivalități, invidii și vorbiri de rău.

Și acum, trăind Euharistia, să-l adorăm pe Domnul și să-i mulțumim pentru acest dar suprem: amintire vie a iubirii sale, care formează din noi un singur trup și ne conduce la unitate.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 19.06.2017
Publicarea pe acest sit: 19.06.2017
Etichete: ,

Comments are closed