Predica Papei la sărbătoarea Corpus Christi

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la sărbătoarea Corpus Christi
joi, 4 iunie 2015

Am ascultat: la [Ultima] cină, Isus dăruiește Trupul său și Sângele său prin pâine și vin, pentru a ne lăsa memorialul jertfei sale de iubire infinită. Și cu acest „viatic” plin de har, discipolii au tot ceea ce este necesar pentru drumul lor de-a lungul istoriei, pentru a extinde la toți împărăția lui Dumnezeu. Lumină și forță va fi pentru ei dăruirea de sine pe care a făcut-o Isus, jertfindu-se voluntar pe cruce. Și această Pâine a vieții a ajuns până la noi! Nu încetează niciodată uimirea Bisericii în fața acestei realități. O uimire care alimentează mereu contemplația, adorația și amintirea. Ne demonstrează astăzi un text foarte frumos din liturgia de astăzi, responsoriul de la a doua lectură din Oficiul lecturilor, care spune așa: „Recunoașteți în această pâine pe cel care a atârnat pe cruce; în potir, sângele care a țâșnit din coastă! Așadar, luați și mâncați trupul lui Cristos, luați și beți sângele lui Cristos. Căci acum sunteți membre ale lui Cristos. Ca să nu vă împrăștiați, mâncați această legătură a unității; ca să nu vă pierdeți, beți prețul răscumpărării voastre”.

Există un pericol, există o amenințare: să ne împrăștiem, să ne pierdem. Ce înseamnă, astăzi, acest „să ne împrăștiem” și „să ne pierdem”.

Noi ne împrăștiem atunci când nu suntem docili față de Cuvântul Domnului, când nu trăim fraternitatea între noi, când ne întrecem pentru a ocupa primele locuri – cățărători -, când nu găsim curajul de a mărturisi caritatea, când nu suntem capabili să oferim speranță. Așa ne împrăștiem. Euharistia ne permite să nu ne împrăștiem, pentru că este legătură de comuniune, este împlinire a alianței, semn viu al iubirii lui Cristos care s-a umilit și s-a nimicit pentru ca noi să rămânem uniți. Participând la Euharistie și hrănindu-ne cu ea, noi suntem inserați pe un drum care nu admite diviziuni. Cristos cel prezent în mijlocul nostru, sub semnul pâinii și al vinului, cere ca forța iubirii să depășească orice sfâșiere și în același timp ca să devină comuniune și cu cel mai sărac, sprijin pentru cel slab, atenție fraternă față de cei care cu greu îndură povara vieții zilnice și sunt în pericol să piardă credința.

Și apoi, celălalt cuvânt: ce înseamnă astăzi pentru noi „a ne pierde”, adică a îneca demnitatea noastră creștină? Înseamnă a ne lăsa atinși de idolatriile din timpul nostru: faptul de a apărea, faptul de a consuma, eu-l în centru a toate; dar și faptul de a fi competitivi, aroganța ca atitudine învingătoare, faptul de a nu trebui să admitem niciodată că am greșit sau că avem nevoie de ceva. Toate acestea ne pierd, ne fac creștini mediocri, lâncezi, insipizi, păgâni.

Isus și-a vărsat Sângele ca preț și ca baie, pentru ca să fim purificați de toate păcatele: pentru a nu ne pierde, să privim la El, să ne adăpăm la izvorul său, pentru a fi feriți de riscul corupției. Și atunci vom experimenta harul unei transformări: noi vom rămâne mereu sărmani păcătoși, dar Sângele lui Cristos ne va elibera de păcatele noastre și ne va reda demnitatea noastră. Ne va elibera de corupție. Fără meritul nostru, cu umilință sinceră, vom putea duce fraților iubirea Domnului și Mântuitorului nostru. Vom fi ochii săi care merg în căutarea lui Zaheu și a Mariei Magdalena; vom fi mâna sa care îi ajută pe cei bolnavi cu trupul și cu sufletul; vom fi inima sa care îi iubește pe cei care au nevoie de reconciliere, de milostivire și de înțelegere.

Astfel Euharistia actualizează alianța care ne sfințește, ne purifică și ne unește în comuniune minunată cu Dumnezeu. Astfel învățăm că Euharistia nu este o răsplată pentru cei buni, ci este forța pentru cei slabi, pentru cei păcătoși. Este iertarea, este viaticul care ne ajută să plecăm, să mergem.

Astăzi, sărbătoarea Corpus Domini, avem bucuria nu numai să celebrăm acest mister, ci și să-l lăudăm și să-i cântăm pe străzile orașului nostru. Fie ca procesiunea pe care o vom face la sfârșitul Liturghiei să poată exprima recunoștința noastră pentru tot drumul pe care Domnul ne-a făcut să-l parcurgem prin deșertul sărăciilor noastre, pentru a ne face să ieșim din condiția de sclavi, hrănindu-ne cu iubirea sa prin Sacramentul Trupului său și al Sângelui său.

Peste puțin timp, în timp ce vom merge de-a lungul străzii, să ne simțim în comuniune cu atâția frați și surori ai noștri care nu au libertatea de a exprima credința lor în Domnul Isus. Să ne simțim uniți cu ei: să cântăm cu ei, să lăudăm cu ei, să adorăm cu ei. Și să venerăm în inima noastră pe acei frați și surori cărora le este cerută jertfirea vieții din fidelitate față de Cristos: sângele lor, unit cu cel al Domnului, să fie garanție de pace și de reconciliere pentru lumea întreagă.

Și să nu uităm: „Ca să nu vă împrăștiați, mâncați această legătură a unității; ca să nu vă pierdeți, beți prețul răscumpărării voastre”.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 04.06.2015
Publicarea pe acest sit: 05.06.2015
Etichete:

Lasă un răspuns