Predica Papei la sărbătoarea Corpus Christi

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la sărbătoarea Corpus Christi
joi, 19 iunie 2014

„Domnul, Dumnezeul tău, … te-a hrănit cu mană, pe care tu n-o cunoșteai” (Dt 8,2)

Aceste cuvinte din Deuteronom fac referință la istoria Israelului, pe care Dumnezeu l-a scos din Egipt, din condiția de sclavie, și timp de patruzeci de ani l-a condus prin deșert spre țara promisă. Odată stabilit în țară, poporul ales ajunge la o anumită autonomie, o anumită bunăstare, și riscă să uite evenimentele triste din trecut, depășite grație intervenției lui Dumnezeu și bunătății sale infinite. Atunci Scripturile îndeamnă să-și amintească, să comemoreze tot drumul făcut în deșert, în timpul foametei și al greutăților. Invitația este aceea de a se întoarce la esențial, la experiența dependenței totale de Dumnezeu, când supraviețuirea era încredințată mâinii sale, pentru ca omul să înțeleagă că „nu trăiește numai cu pâine, ci … cu tot ce iese din gura Domnului” (Dt 8,3).

În afară de foamea fizică omul poartă în sine o altă foame, o foame care nu poate să fie săturată cu hrana obișnuită. Este foame de viață, foame de iubire, foame de veșnicie. Și semnul manei – ca toată experiența exodului – conținea în sine și această dimensiune: era figura unei hrane care satisface această foame profundă care există în om. Isus ne dăruiește această hrană, mai mult este El însuși pâinea vie care dă viață lumii (cf. In 6,51). Trupul său este adevărata hrană sub specia pâinii; Sângele său este adevărata băutură sub specia vinului. Nu este un simplu aliment cu care să se sature trupurile, ca mana; Trupul lui Cristos este pâinea din ultimele timpuri, capabilă să dea viață, și viață veșnică, pentru că substanța acestei pâini este Iubirea.

În Euharistie se comunică iubirea Domnului față de noi: o iubire așa de mare care ne hrănește cu Sine însuși; o iubire gratuită, mereu la dispoziția fiecărei persoane înfometate și nevoiașe de a regenera propriile forțe. A trăi experiența credinței înseamnă a ne lăsa hrăniți de Domnului și a construi propria existență nu pe bunurile materiale, ci pe realitatea care nu piere: darurile lui Dumnezeu, Cuvântul său și Trupul său.

Dacă privim în jurul nostru, ne dăm seama că există atâtea oferte de hrană care nu vin de la Domnul și care aparent satisfac mai mult. Unii se hrănesc cu banii, alții cu succesul și vanitatea, alții cu puterea și orgoliul. Dar hrana care ne hrănește cu adevărat și care ne satură este numai aceea pe care ne-o dă Domnul! Hrana pe care ne-o oferă Domnul este diferită de celelalte și probabil că nu ni se pare așa de gustoasă ca anumite mâncăruri pe care ni le oferă lumea. Atunci visăm alte mâncăruri, ca evreii în deșert, cărora le părea rău de carnea și cepele pe care le mâncau în Egipt, dar uitau că acele mâncăruri le mâncau la masa sclaviei. Ei, în acele momente de ispită, aveau amintire, însă o amintire bolnavă, o amintire selectivă. O amintire sclavă, nu liberă.

Fiecare dintre noi, astăzi, poate să se întrebe: și eu? Unde vreau să mănânc? La care masă vreau să mă hrănesc? La masa Domnului? Sau visez să mănânc mâncăruri gustoase, dar în sclavie? În afară de asta, fiecare dintre noi se poate întreba: care este amintirea mea? Aceea a Domnului care mă salvează sau aceea a usturoiului și a cepelor din sclavie? Cu ce amintire satur eu sufletul meu?

Tatăl ne spune: „Te-am hrănit cu mană pe care tu n-o cunoșteai”. Să recuperăm amintirea. Aceasta este misiunea, să recuperăm amintirea. Și să învățăm să recunoaștem pâinea falsă care înșeală și corupe, deoarece este rod al egoismului, al autosuficienței și al păcatului.

Peste puțin timp, în procesiune, îl vom urma pe Isus prezent realmente în Euharistie. Ostia este mana noastră, prin care Domnul ni se dăruiește pe sine însuși. Lui să ne adresăm cu încredere: Isuse, apără-ne de ispitele hranei lumești care ne face sclavi, hrană otrăvită; purifică amintirea noastră, pentru ca să nu rămână prizonieră în selectivitatea egoistă și lumească, ci să fie amintire vie a prezenței tale de-a lungul istoriei poporului tău, amintire care devine „memorial” al gestului tău de iubire răscumpărătoare. Amin.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 19.06.2014
Publicarea pe acest sit: 21.06.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns