Predica Papei la Sanctuarul din Caacupe

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Sanctuarul marian din Caacupe
Paraguay, 11 iulie 2015

A fi cu voi aici înseamnă a mă simți acasă, la picioarele Mamei noastre Fecioara Minunilor din Caacupé. Într-un sanctuar, noi fiii ne întâlnim cu Mama noastră și între noi ne amintim că suntem frați. Este un loc de sărbătoare, de întâlnire, de familie. Venim să prezentăm necesitățile noastre, venim să mulțumim, să cerem iertare și să începem din nou. Câte botezuri, câte vocații sacerdotale și călugărești, câte logodne și căsătorii s-au născut la picioarele Mamei noastre! Câte lacrimi, câte rămas-bunuri! Venim mereu cu viața noastră, pentru că aici suntem acasă și lucrul cel mai bune este să știm că este cineva care ne așteaptă.

Ca de atâtea ori, am venit pentru că vrem să reînnoim energiile noastre pentru a trăi bucuria Evangheliei.

Cum să nu recunoaștem că acest sanctuar este o parte vitală a poporului paraguaian, a voastră? Așa simt, așa se roagă, așa cântă: „În Edenul tău din Caacupé este poporul tău Fecioară curată care îți dă iubirea sa și credința sa”. Și astăzi suntem aici ca popor al lui Dumnezeu, la picioarele Mamei noastre, ca să-i dăm iubirea noastră și credința noastră.

În Evanghelie tocmai am ascultat vestea îngerului adusă Mariei care îi spune: „Bucură-te, tu care ești plină de har, Domnul este cu tine”. Bucură-te, Marie, bucură-te. În fața acestui salut, ea rămâne descumpănită și se întreba ce însemna. Nu înțelegea mult ceea ce se întâmpla. Dar a înțeles că vedea de la Dumnezeu și a spus „da”. Da la visul lui Dumnezeu, da la proiectul lui Dumnezeu, da la voința lui Dumnezeu.

Un „da” care, așa cum știm, n-a fost deloc ușor de trăit. Un „da” care nu a umplut-o cu privilegii sau distincții, ci care, așa cum îi va spune Simeon în profeția sa: „O sabie îți va străpunge sufletul” (Lc 2,35). Și cum a străpuns-o! Pentru aceasta o iubim mult și găsim în ea o adevărată Mamă care ne ajută să ținem vii credința și speranța în mijlocul situațiilor complicate. Urmând profeția lui Simeon, ne va face bine să reparcurgem pe scurt printre momente dificile din viața Mariei.

1. Nașterea lui Isus. „Nu s-a găsit loc pentru ei” (Lc 2,7). Nu aveau o casă, o locuință pentru a-l primi pe fiul lor. Nu era spațiu pentru a-l putea aduce pe lume. Și nici familia aproape, erau singuri. Singurul loc disponibil era un staul de animale. Și în amintirea sa cu siguranță răsunau cuvintele îngerului: „Bucură-te, Marie, Domnul este cu tine”. Și ea ar fi putut să se întrebe: Unde este acum?

2. Fuga în Egipt. Au trebuit să plece, să meargă în exil. Acolo nu numai că nu aveau un loc, o familie, ci și viața lor era în pericol. Au trebuit să pornească la drum și să meargă în țară străină. Au fost migranți persecutați datorită avidității și avariției împăratului. Și acolo ea ar fi putut să se întrebe: Unde este ceea ce mi-a spus îngerul?

3. Moarte pe cruce. Nu trebuie să existe o situație mai dificilă pentru o mamă decât să însoțească moartea fiului său. Sunt momente sfâșietoare. Și iată că o vedem pe Maria, la picioarele crucii, ca orice mamă, puternică, fără a dispare, care însoțește pe Fiul său până la extremul morții și al morții pe cruce. Și acolo ea ar fi putut să se întrebe: Unde este ceea ce mi-a spus îngerul? Și apoi o vedem că îi ține uniți și îi susține pe discipoli.

Contemplăm viața sa și ne simțim înțeleși. Putem să ne așezăm ca să ne rugăm și să folosim un limbaj comun în fața unei serii de situații pe care le trăim în fiecare zi. Ne putem identifica în multe situații din viața ei. Să-i povestim realitățile noastre pentru că ea le înțelege.

Ea este femeia de credință, este Maica Bisericii, ea a crezut. Viața ei este mărturie că Dumnezeu nu dezamăgește, că Dumnezeu nu abandonează poporul său, chiar dacă sunt momente sau situații în care El pare că nu există. Ea a fost prima discipolă care l-a însoțit pe Fiul său și a susținut speranța apostolilor în momentele dificile. Stăteau închiși cu nu știu câte chei, de frică, în cenacol. A fost femeia care era atentă și a știut să spună – când părea că bucuria și sărbătoarea se terminau -: „Vezi, nu au vin” (cf. In 2,3). A fost femeia care a știu să meargă și să stea cu verișoara sa „circa trei luni” (Lc 1,56), pentru ca să nu fie singură la naștere. Aceasta este Mama noastră, așa de bună, așa de generoasă, așa de însoțitoare a vieții noastre.

Și toate aceste le știm din Evanghelie, dar știm și că, în această țară, este Mama care a fost alături de noi în atâtea situații dificile. Acest sanctuar păstrează cu gelozie amintirea unui popor care știe că Maria este Mamă și că a fost și rămâne alături de fiii săi.

A fost și rămâne în spitalele noastre, în școlile noastre, în casele noastre. A fost și rămâne cu noi în muncă și pe drum, a fost și rămâne la masa din fiecare casă. A fost și rămâne în formarea patriei, făcând din noi o națiune. Mereu cu o prezență discretă și tăcută. În privirea unei efigii, a unei iconițe sau a unei medalii. Sub semnul unui rozariu, știm că nu suntem singuri, că ea ne însoțește.

Și de ce? Pentru că Maria pur și simplu a voit să rămână în mijlocul poporului său, cu fiii săi, cu familia sa. Urmându-l mereu pe Isus, de partea mulțimii. Ca mamă bună nu i-a abandonat pe ai săi, ci dimpotrivă s-a lăsat mereu găsită acolo unde fiul putea să aibă nevoie de ea. Și asta, numai pentru că este Mamă.

O Mamă care a învățat să asculte și să trăiască în mijlocul atâtor dificultăți de la acel: „Nu te teme!”, „Domnul este cu tine” (Lc 1,30.28). O Mamă care continuă să ne spună: „Faceți ceea ce vă va spune” (In 2,5). Nu are un program propriu, nu vine să ne spună nimic nou, dimpotrivă, îi place să stea liniștită, numai credința sa însoțește credința noastră.

Și voi o știți, ați experimentat acest lucru pe care-l împărtășim. Voi toți, toți paraguaienii au amintirea vie a unui popor care a făcut trup aceste cuvinte din Evanghelie. Și aș vrea să mă refer în mod special la voi, femeilor și mamelor paraguaiene, care cu mare curaj și abnegație, ați știut să ridicați din nou o țară distrusă, înglodată, scufundată de un război nedrept. Voi aveți amintirea, aveți patrimoniul genetic al celor care au reconstruit viața, credința, demnitatea poporului vostru, împreună cu Maria. Ați trăit situații foarte, dar foarte dificile, care conform unei logici obișnuite ar fi contrare oricărei credințe. În schimb, voi, determinate și susținute de Fecioară, ați continuat să credeți, chiar „sperând împotriva oricărei speranțe” (Rom 4,18). Când totul părea să se prăbușească, împreună cu Maria voi spuneați: Nu ne temem, Domnul este cu noi, este cu poporul nostru, cu familiile noastre, facem ceea ce El ne spune. Și acolo ați găsit ieri și găsiți astăzi forța pentru a nu lăsa ca această țară să ajungă în haos. Dumnezeu să binecuvânteze această tenacitate, Dumnezeu să binecuvânteze și să întărească credința voastră, Dumnezeu să binecuvânteze femeia paraguaiană, cea mai glorioasă din America.

Ca popor, am venit la casa noastră, la casa patriei paraguaiene, ca să ascultăm încă o dată aceste cuvinte care ne fac atât de mult bine: „Bucură-te, … Domnul este cu tine”. Este un apel de a nu pierde amintirea, de a nu pierde rădăcinile, multele mărturii pe care le-ați primit de la oameni credincioși și în pericol datorită luptelor sale. O credință care s-a făcut viață, o viață care s-a făcut speranță și o speranță care ne face să precedăm în caritate. Da, configurați lui Isus, continuați să precedați în iubire. Voi sunteți purtătorii acestei credințe, ai acestei vieți, ai acestei speranțe. Voi paraguaienii sunteți constructori ai acestui prezent și ai acestui viitor.

Privind din nou imaginea Mariei, vă invit să spunem împreună: „În Edenul tău din Caacupé este poporul tău Fecioară curată care îți dă iubirea sa și credința sa”. [Repetă asta împreună cu mulțimea]. Roagă-te pentru noi, Sfântă Maică a lui Dumnezeu, pentru ca să fim vrednici să dobândim promisiunile și harurile Domnului nostru Isus Cristos. Amin.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 11.07.2015
Publicarea pe acest sit: 12.07.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns