Predica Papei la Redipuglia

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia celebrată în Redipuglia
la comemorarea a 100 de ani de la
începerea primului război mondial

După ce am contemplat frumusețea peisajului din toată această zonă, unde bărbați și femei lucrează ducând înainte familia lor, unde copiii se joacă și bătrânii visează… aflându-mă aici, în acest loc, aproape de acest cimitir, găsesc să spun numai: războiul este o nebunie.

În timp ce Dumnezeu duce înainte creația sa, iar noi oamenii suntem chemați să colaborăm la lucrarea sa, războiul distruge. Distruge și ceea ce Dumnezeu a creat mai frumos: ființa umană. Războiul distruge totul, chiar și legătura dintre frați. Războiul este nebun, planul său de dezvoltare este distrugerea: voința de a se dezvolta prin distrugere!

Lăcomia, intoleranța, ambiția la putere… sunt motive care împing înainte decizia războinică, și aceste motive sunt adesea justificate de o ideologie; dar mai întâi este pasiunea, este impulsul deformat. Ideologia este o justificare și atunci când nu există o ideologie, există răspunsul lui Cain: „Ce mă interesează?”. „Oare sunt eu păzitorul fratelui meu?” (Gen 4,9). Războiul nu privește în față pe nimeni: bătrâni, copii, mame, tați… „Ce mă interesează?”.

Deasupra intrării în acest cimitir plutește motoul batjocoritor al războiului: „Ce mă interesează?”. Toate aceste persoane, care se odihnesc aici, aveau proiectele lor, aveau visurile lor…, însă viețile lor au fost frânte. De ce? Pentru că omenirea a spus: „Ce mă interesează?”.

Și astăzi, după al doilea eșec al unui alt război mondial, probabil că se poate vorbi despre un al treilea război dus „pe bucăți”, cu crime, masacre, distrugeri…

Ca să fim onești, prima pagină a ziarelor ar trebui să aibă ca titlu: „Ce mă interesează?”. Cain ar spune: „Oare sunt eu păzitorul fratelui meu?”.

Această atitudine este exact opusul a ceea ce ne cere Isus în Evanghelie. Am ascultat: El este în cel mai mic dintre frați: El, Regele, Judecătorul lumii, El este cel înfometat, cel însetat, cel străin, cel bolnav, cel închis… Cine se îngrijește de fratele, intră în bucuria Domnului; în schimb cine nu face asta, cine cu omisiunile sale spune: „Ce mă interesează?”, rămâne afară.

Aici și în celălalt cimitir sunt atâtea victime. Astăzi noi le amintim. Există plânsul, există doliul, există durerea. Și de aici amintim victimele din toate războaiele.

Și astăzi victimele sunt multe… Cum este posibil acest lucru? Este posibil pentru că și astăzi în culise există interese, planuri geopolitice, aviditate de bani și de putere, există industria armelor, care parte să fie atât de importantă!

Și acești planificatori de teroare, acești organizatori ai ciocnirii, precum și vânzătorii de arme, au scris în inimă: „Ce mă interesează?”.

Aparține înțelepților a recunoaște greșelile, a simți durere de ele, a se căi, a cere iertare și a plânge.

Cu acel „Ce mă interesează?” pe care-l au în inimă afaceriștii războiului, probabil câștigă mult, însă inima lor coruptă a pierdut capacitatea de a plânge. Cain nu a plâns. Nu a putut să plângă. Umbra lui Cain ne acoperă astăzi aici, în acest cimitir. Se vede aici. Se vede în istoria care merge din 1914 până în zilele noastre. Și se vede și în zilele noastre.

Cu inimă de fiu, de frate, de părinte, cer vouă tuturor și pentru noi toți convertirea inimii: a trece de la „Ce mă interesează?” la plâns. Pentru toți căzuții din „inutilul măcel”, pentru toate victimele nebuniei războiului, în orice timp. Plânsul. Fraților, omenirea are nevoie să plângă, și aceasta este ora plânsului.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 13.09.2014
Publicarea pe acest sit: 14.09.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns