Predica Papei la Primele Vespere din solemnitatea Ss Petru şi Paul

Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la Primele Vespere din solemnitatea
Sfinților Apostoli Petru și Paul
Vatican, 28 iunie 2003

1. „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu. Fericit ești Simon: Tatăl ți-a revelat aceasta” (Antifona 1).

Cu această Antifonă începe psalmodia Primelor Vespere din solemnitatea Sfinților Apostoli Petru și Paul. Aceste cuvinte ne duc cu gândul la dialogul dintre Isus și Simon Petru, în apropiere de Cezareea lui Filip. Ele răsună constant în această Bazilică: sunt într-un fel întipărite în pietre, în mozaicuri și, mai ales, în acest loc central al ‘Mărturisirii’.

Tu ești Cristos! – repetă în această seară Succesorul lui Petru împreună cu Frații săi Episcopi, cu preoții și poporul creștin din Europa și din fiecare colț al pământului. El proclamă acest adevăr fundamental al credinței creștine cu vigoare și cu bucurie intimă. Numai Cristos este Răscumpărătorul omului, numai Cristos este speranța noastră.

2. „Isus Cristos, viu în Biserica sa, izvor de speranță pentru Europa„. Aceasta era tema celei de a doua Adunări Speciale pentru Europa a Sinodului Episcopilor, care s-a desfășurat în Vatican de la 1 până la 23 octombrie 1999.

În această seară, semnez și încredințez cu bucurie Scrisoarea Apostolică Ecclesia in Europa, care reunește și elaborează ceea ce a rezultat de-a lungul acestei semnificative adunări sinodale.

Scurta Lectură biblică pe care am ascultat-o – începutul Scrisorii către Romani – inserează acest gest în perspectiva cea mai autentică și amplă a misiunii evanghelizatoare a Bisericii, modelată după cea a Apostolilor. În particular, cele trei caracteristici cu care sfântul Paul se prezintă în fața comunității creștine din Roma se pot aplica în sens larg la întreaga Biserică, care este, tocmai, slujitoarea lui Cristos Isus, apostolică prin vocație și predestinată pentru a vesti Evanghelia lui Dumnezeu (cf. Rom 1,1).

Îmi exprim cea mai vie și cordială recunoștință față de Cardinalul Jan Pieter Schotte și față de Secretariatul General al Sinodului Episcopilor, precum și față de toți aceia care au colaborat la desfășurarea Adunării Sinodale pentru Europa din 1999.

3. „Isus Cristos, viu în Biserica sa„. Faptul că Cristos este viu în Biserica sa rezultă din istoria bimilenară a creștinismului. De pe coasta orientală a Mediteranei, mesajul evanghelic se răspândește în imperiul roman, pentru a prinde rădăcini apoi în diferitele ramificații etnice și culturale de pe continentul european. Tuturor acestora, Biserica – numită, tocmai, ‘catolică’ – le-a comunicat mesajul unic și universal al lui Cristos.

„Vestea cea Bună” a fost și continuă să fie izvor de viață pentru Europa. Dacă este adevărat că creștinismul nu se poate reduce la o cultură anume, ci dialoghează cu fiecare pentru a le face pe toate să se exprime cât mai bine în domeniul științei și al acțiunii umane, rădăcinile creștine sunt pentru Europa principala garanție a viitorul ei. Ar putea oare un copac fără rădăcini să trăiască și să se dezvolte? Europa, nu uita istoria ta!

4. „Isus Cristos, izvor de speranță pentru Europa„. Puritatea sevei evanghelice a experimentat totuși, de-a lungul secolelor, contaminarea datorată limitelor și păcatelor unor membrii ai Bisericii. De aceea, în timpul Marelui Jubileu din 2000, am simțit nevoia de a cere iertare mai ales pentru unele diviziuni dureroase care au avut loc chiar în Europa și care au rănit Trupul mistic al lui Cristos.

În secolul al XX-lea, Duhul Sfânt a suscitat însă o nouă primăvară, care a devenit fecundă prin mărturia multor sfinți și martiri. O reînnoire spirituală profundă a apărut datorită Conciliului Ecumenic Vatican II.

5. „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!„. Mărturia de credință a lui Petru nu a lipsit în Biserică, în ciuda dificultăților și a încercărilor care au marcat drumul bimilenar al poporului creștin.

Scrisoarea apostolică, pe care în această seară o încredințez în mod simbolic Episcopilor, preoților și diaconilor, persoanelor consacrate și credincioșilor laici din Europa, este o invitație la a reînnoi această adeziune fără rezerve la Cristos și la Evanghelia sa. Numai Tu, Isuse Cristoase, viu în Biserica ta, ești izvor de speranță!

Te proclamăm prezent pe continentul european, de la Atlantic la Urali. Împreună ne angajăm să dăm mărturie despre Tine, urmând exemplul și cu ajutorul Apostolilor Petru și Paul și al sfinților Patroni: Benedict, Ciril și Metodiu, Brigita a Suediei, Ecaterina de Siena și Edith Stein.

Din cer să ne sprijine Maria, Regina Apostolilor și Maica lui Cristos, speranța noastră. Amin.

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 28.06.2003
Publicarea pe acest sit: 28.07.2003
Etichete: ,

Lasă un răspuns