Predica Papei la Liturghia pentru Ziua „Evangelium Vitae”

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia pentru Ziua „Evangelium vitae”
cu ocazia Anului Credinței
duminică, 16 iunie 2013

Iubiți frați și surori,

Această celebrare are un nume foarte frumos: Evanghelia Vieții. Cu această Euharistie, în Anul Credinței, vrem să-i mulțumim Domnului pentru darul vieții, în toate manifestările sale; și în același timp vrem să vestim evanghelia vieții.

Pornind de la cuvântul lui Dumnezeu pe care l-am ascultat, aș vrea să vă propun trei idei simple de meditație pentru credința noastră: înainte de toate, Biblia ni-l revelează pe Dumnezeul viu, pe Dumnezeul care este viață și izvor al vieții; în al doilea rând, Isus Cristos dăruiește viața și Duhul Sfânt ne menține în viață; al treilea, a urma calea lui Dumnezeu conduce la viață, în timp ce a-i urma pe idoli conduce la moarte.

1. Prima lectură, luată din Cartea a doua a lui Samuel, ne vorbește despre viață și despre moarte. Regele David vrea să ascundă adulterul comis cu soția lui Urie Hetitul, un soldat din armata sa, și pentru a face asta poruncește să fie pus Urie în prima linie pentru ca să fie ucis în bătălie. Biblia ne arată drama umană în toată realitatea sa, binele și răul, patimile, păcatul și consecințele sale. Când omul vrea să se afirme pe sine însuși, închizându-se în propriul egoism și punându-se în locul lui Dumnezeu, ajunge să semene moarte. Adulterul regelui David este un exemplu al acestui lucru. Și egoismul duce la minciună, cu care omul încearcă să se înșele pe sine însuși și pe aproapele. Însă Dumnezeu nu poate fi înșelat și am ascultat cum profetul îi spune lui David: tu ai făcut ceea ce este rău în ochii lui Dumnezeu (cf. 2Sam 12,9). Regele este pus în fața faptelor sale de moarte – cu adevărat ceea ce a făcut era o faptă de moarte, nu de viață! – înțelege și cere iertare: „Am păcătuit împotriva Domnului!” (v. 13) și Dumnezeul milostiv care vrea viața și mereu ne iartă, îl iartă, îi redă viață; profetul îi spune: „Domnul a înlăturat păcatul tău: tu nu vei muri”. Ce imagine avem despre Dumnezeu? Probabil ne apare ca un judecător sever, ca unul care limitează libertatea noastră de a trăi. Însă toată Scriptura ne amintește că Dumnezeu este Cel Viu, cel care dăruiește viața și care arată calea vieții depline. Mă gândesc la începutul Cărții Genezei: Dumnezeu îl plăsmuiește pe om cu pulberea pământului, suflă în nările sale o suflare de viață și omul devine o ființă vie (cf. 2,7). Dumnezeu este izvorul vieții; grație suflului său omul are viață și suflul său susține drumul existenței pământești a omului. Mă gândesc și la chemarea lui Moise, când Domnul se prezintă ca Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac și al lui Iacob, ca Dumnezeul celor vii; și trimițându-l pe Moise la faraon pentru a elibera poporul său, revelează numele său: „Eu sunt cel care sunt”, Dumnezeu care devine prezent în istorie, care eliberează din sclavie, din moarte, și aduce viață poporului pentru că este Cel Viu. Mă gândesc și la darul celor zece porunci: un drum pe care Dumnezeu ni-l indică pentru o viață cu adevărat liberă, pentru o viață deplină; nu sunt un imn adus lui „nu” – nu trebuie să faci asta, nu trebuie să faci asta, nu trebuie să faci asta… Nu! Sunt un imn adus „da”-ului spus lui Dumnezeu, iubirii, vieții! Dragi prieteni, viața noastră este deplină numai în Dumnezeu, pentru că numai el este Cel Viu!

2. Textul evangheliei de astăzi ne determină să facem un pas înainte. Isus întâlnește o femeie păcătoasă în timpul unui prânz în casa unui fariseu, trezind scandalul celor prezenți: Isus lasă să se apropie de el o păcătoasă și chiar îi iartă păcatele, spunând: „I s-au iertat păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; însă cui i se iartă puțin, iubește puțin” (Lc 7,47). Isus este întruparea Dumnezeului celui viu, cel care aduce viața, în fața atâtor fapte de moarte, în fața păcatului, a egoismului, a închiderii în noi înșine. Isus primește, iubește, ridică, încurajează, iartă și dăruiește din nou forța de a merge, redă viață. În toată evanghelia noi vedem cum Isus, cu gesturi și cuvinte, aduce viața lui Dumnezeu care transformă. Este experiența femeii care unge cu miresme picioarele Domnului: se simte înțeleasă, iubită și răspunde cu un gest de iubire, se lasă atinsă de milostivirea lui Dumnezeu și obține iertarea, începe o viață nouă. Dumnezeu, Cel Viu, este milostiv. Sunteți de acord? Să spunem asta împreună: Dumnezeu, Cel Viu, este milostiv! Toți: Dumnezeu, Cel Viu, este milostiv! Încă o dată: Dumnezeu, Cel Viu, este milostiv!

Aceasta a fost și experiența apostolului Paul, așa cum am ascultat în lectura a doua: „Ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și s-a pentru mine” (Gal 2,20). Care este această viață? Este însăși viața lui Dumnezeu. Și cine ne introduce în această viață? Este Duhul Sfânt, darul lui Cristos înviat. El este cel care ne introduce în viața divină ca adevărați fii ai lui Dumnezeu, ca fii în Fiul unicul născut, Isus Cristos. Suntem noi deschiși la Duhul Sfânt? Ne lăsăm conduși de el? Creștinul este un om spiritual, și asta nu înseamnă că este o persoană care trăiește „în nori”, în afara realității, ca și cum ar fi o fantomă. Nu! Creștinul este o persoană care gândește și acționează în viața cotidiană conform lui Dumnezeu, o persoană care lasă ca viața sa să fie însuflețită, hrănită de Duhul Sfânt pentru ca să fie deplină, ca adevărați fii. Și asta înseamnă realism și rodnicie. Cine se lasă condus de Duhul Sfânt este realist, știe să măsoare și să evalueze realitatea și este și rodnic: viața sa generează viață în jurul său.

3. Dumnezeu este Cel Viu, este Cel Milostiv. Isus ne aduce viața lui Dumnezeu, Duhul Sfânt ne introduce și ne menține în relația vitală de adevărați fii ai lui Dumnezeu. Însă adesea – știm asta din experiență – omul nu alege viața, nu primește „Evanghelia vieții”, ci se lasă condus de ideologii și logici care pun piedici vieții, care nu o respectă, pentru că sunt dictate de egoism, de interes, de profit, de putere, de plăcere și nu sunt dictate de iubire, de căutarea binelui celuilalt. Este iluzia constată de a voi să se construiască cetatea omului fără Dumnezeu, fără viața și iubirea lui Dumnezeu – un nou Turn Babel; este gândul că refuzarea lui Dumnezeu, a mesajului lui Cristos, a evangheliei vieții, duce la libertate, la realizarea deplină a omului. Rezultatul este că Dumnezeul cel viu este înlocuit de idoli umani și trecători, care oferă beția unui moment de libertate, dar care la sfârșit sunt aducători de noi sclavii și de moarte. Înțelepciunea psalmistului spune: „Orânduirile Domnului sunt drepte, înveselesc inima; poruncile Domnului sunt strălucitoare, luminează ochii” (Ps 19,9). Să ne amintim asta mereu: Domnul este Cel Viu, este milostiv. Domnul este Cel Viu, este milostiv.

Iubiți frați și surori, să privim la Dumnezeu ca la Dumnezeul vieții, să privim la legea sa, la mesajul evangheliei ca la o cale de libertate și de viață. Dumnezeul viu ne face liberi! Să spunem da iubirii și nu egoismului, să spune da vieții și nu morții, să spunem da libertății și nu sclaviei atâtor idoli din timpul nostru: într-un cuvânt, să spunem da lui Dumnezeu, care este iubire, viață și libertate și nu dezamăgește niciodată (cf. 1In 4,8; In 11,25; In 8,32), lui Dumnezeu care este Cel Viu și Cel Milostiv. Numai credința în Dumnezeul viu ne mântuiește; în Dumnezeul care în Isus Cristos ne-a dăruit viața sa cu darul Duhului Sfânt și ne face să trăim ca adevărați fii ai lui Dumnezeu cu milostivirea sa. Această credință ne face liberi și fericiți. Să cerem Mariei, Mama vieții, ca să ne ajute să primim și să mărturisim mereu „Evanghelia Vieții”. Așa să fie.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 16.06.2013
Publicarea pe acest sit: 17.06.2013
Etichete: , ,

Lasă un răspuns