Predica Papei la Liturghia pentru prelaţii decedaţi în acest an

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia pentru Cardinalii și Episcopii
răposați în cursul acestui an
Vatican, 4 noiembrie 2016

„Milostiv și îndurător este Domnul” (Ps 102,8).

Luna noiembrie, pe care evlavia creștină o dedică amintirii credincioșilor răposați, trezește în fiecare an în comunitatea eclezială gândul la viața de dincolo de moarte și mai ales gândul la întâlnirea definitivă cu Domnul. El va fi judecător al parcursului nostru pământesc; un judecător ale cărui caracteristici sunt milostivirea și îndurarea, așa cum ne-a amintit psalmistul. Conștienți de asta, suntem adunați în jurul altarului Domnului în rugăciune pentru cardinalii și episcopii care și-au încheiat ziua lor pământească în cursul ultimelor douăsprezece luni. Și în timp ce îi încredințăm, încă o dată, bunătății milostive a Tatălui, reînnoim recunoștința noastră pentru mărturia creștină și sacerdotală pe care ne-au lăsat-o.

Acești frați ai noștri au ajuns la țintă, după ce au slujit Biserica și l-au iubit pe Domnul Isus, în acea certitudine de iubire pe care apostolul Paul ne-a amintit-o în lectura a doua: „Cine ne va despărți de iubirea lui Cristos?” (Rom 8,35). Este credința în iubirea lui Cristos, de care nimic nu ne poate despărți: nici necazul, nici strâmtorarea, nici persecuția, nici primejdia, nici moartea, nici viața… Ei au avut foarte clare și cuvintele din Cartea Înțelepciunii: „Cei care cred în iubire vor rămâne cu el” (3,9). Și știau bine că pelerinajul nostru pământesc se termină la casa Tatălui ceresc și că numai acolo se găsește ținta, odihna și pacea. La acea casă ne conduce Domnul Isus, calea, adevărul și viața noastră.

Drumul spre casa Tatălui începe, pentru fiecare dintre noi, chiar în ziua în care deschidem ochii la lumină și, prin Botez, la har. O etapă importantă a acestui drum, pentru noi preoți și episcopi, este momentul în care rostim acel „prezent!” în timpul hirotonirii sacerdotale. Din acel moment suntem în mod special uniți cu Cristos, asociați la preoția sa ministerială. În ora morții, vom rosti ultimul „prezent”, unit cu acela al lui Isus, care a murit încredințându-și duhul în mâinile Tatălui (cf. Lc 23,46). Cardinalii și episcopii pe care astăzi îi amintim în rugăciune, toată viața lor, în special după ce au consacrat-o lui Dumnezeu, s-au dedicat să mărturisească și să dăruiască altora iubirea lui Isus. Și, cu cuvântul și exemplul, i-au îndemnat pe credincioși să facă la fel.

Au fost păstori ai turmei lui Cristos și, imitându-l pe El, s-au oferit, s-au dăruit și s-au jertfit pentru mântuirea poporului încredințat lor. Au făcut asta prin Sacramente și au condus pe calea mântuirii; plini de puterea Duhului Sfânt au vestit Evanghelia; cu iubire paternă s-au străduit să-i iubească pe toți, în special pe cei săraci, pe cei lipsiți de apărare și pe cei care au nevoie de ajutor. Pentru aceasta, la sfârșitul existenței lor, credem că Domnul „i-a primit ca pe o jertfă de ardere de tot” (Înț 3,6). Acum noi suntem aici ca să ne rugăm pentru ei, să oferim Jertfa divină pentru sufletele lor și să-i cerem Domnului să-i facă să strălucească pentru totdeauna în împărăția sa de lumină (cf. Înț 3,7).

Cu slujirea lor au imprimat în inimile credincioșilor adevărul mângâietor că „harul și îndurarea sunt pentru aleșii lui” (Înț 3,9). În numele Dumnezeului milostivirii și al iertării, mâinile lor au binecuvântat și au dezlegat, cuvintele lor au întărit și au șters lacrimi, prezența lor a mărturisit cu elocvență că bunătatea lui Dumnezeu este inepuizabilă și milostivirea sa este infinită. Unii dintre ei au fost chemați să dea mărturie despre Evanghelie în manieră eroică, îndurând suferințe mari. La această Sfântă Liturghie, memorial al morții și învierii lui Cristos, aducem laudă lui Dumnezeu pentru tot binele pe care Domnul l-a făcut pentru noi și pentru Biserica sa prin intermediul acestor frați și părinți ai noștri în credință.

În lumina Misterului pascal al lui Cristos, moartea lor este, în realitate, intrarea în plinătatea vieții. În această lumină de credință, ne simțim și mai aproape de frații noștri răposați: moartea aparent ne-a despărțit, însă puterea lui Cristos și a Duhului său ne unește în mod și mai profund. Vom continua să-i simțim alături de noi în comuniunea sfinților. Hrăniți cu Pâinea vieții, și noi, împreună cu aceia care ne-au precedat, așteptăm cu speranță fermă ziua întâlnirii față în față cu chipul luminos și milostiv al Tatălui. Asupra lor, precum și asupra noastră, să vegheze mereu Mama noastră Maria și să ne dobândească să nu ne „despărțim niciodată de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus Domnul nostru” (Rom 8,39).

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 04.11.2016
Publicarea pe acest sit: 04.11.2016
Etichete: ,

Comments are closed