Predica Papei la Liturghia pentru familii

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia pentru familii
duminică, 27 decembrie 2015

Lecturile biblice pe care le-am ascultat ne-au prezentat imaginea a două familii care fac pelerinajul lor spre casa lui Dumnezeu. Elkana și Ana îl duc pe fiul Samuel la templul din Silo și îl consacră Domnului (cf. 1Sam 1,20-22.24-28). În același mod, Iosif și Maria, pentru sărbătoarea Paștelui, devin pelerini la Ierusalim împreună cu Isus (cf. Lc 2,41-52).

Adesea avem sub ochi pelerinii care merg la sanctuarele și la locurile dragi ale evlaviei populare. În aceste zile, mulți au pornit la drum pentru a ajunge la poarta sfântă deschisă în toate catedralele din lume precum și în atâtea sanctuare. Însă lucrul cel mai frumos scos în evidență astăzi de cuvântul lui Dumnezeu este că toată familia face pelerinajul. Tata, mama și copiii, împreună, merg la casa Domnului pentru a sfinți sărbătoarea cu rugăciunea. Este o învățătură importantă care este oferită și familiilor noastre. Mai mult, putem spune că viața familiei este un ansamblu de pelerinaje mici și mari.

De exemplu, cât de bine ne face să ne gândim că Maria și Iosif, l-au învățat pe Isus să recite rugăciunile! Și acesta este un pelerinaj, pelerinajul educației la rugăciune. Și ne face bine să știm și că în timpul zilei se rugau împreună; și că, după aceea, sâmbăta mergeau împreună la sinagogă pentru a asculta Scripturile Legii și Profeților și a-l lăuda pe Domnul împreună cu tot poporul. Și desigur în timpul pelerinajului spre Ierusalim s-au rugat cântând cu cuvintele Psalmului: „Ce bucurie când mi s-a spus: «Vom merge la casa Domnului!». Iată picioarele noastre s-au oprit la porțile tale, Ierusalime!” (122,1-2).

Cât de important este pentru familiile noastre să meargă împreună și să aibă aceeași țintă la care să ajungă! Știm că avem de făcut un parcurs comun; un drum pe care întâlnim dificultăți dar și momente de bucurie și de mângâiere. Ce poate să fie mai frumos pentru un tată și o mamă să binecuvânteze pe copiii lor la începutul zilei și la încheierea ei. Să traseze pe fruntea lor semnul crucii ca în ziua Botezului. Oare nu este aceasta rugăciunea cea mai simplă a părinților față de copiii lor? Să-i binecuvânteze, adică să-i încredințeze Domnului, așa cum au făcut Elkana și Ana, Iosif și Maria, pentru ca El să fie ocrotirea lor și sprijinul în diferitele momente ale zilei. Cât de important este pentru familie să se întâlnească și într-un scurt moment de rugăciune înainte de a mânca împreună, pentru a-i mulțumi Domnului pentru aceste daruri și pentru a învăța să împărtășească ceea ce s-a primit cu acela care este mai mult în nevoie. Toate sunt gesturi mici, care exprimă totuși marele rol formativ pe care familia îl are în pelerinajul de toate zilele.

La sfârșitul acelui pelerinaj, Isus s-a întors la Nazaret și era supus părinților săi (cf. Lc 2,51). Și această imagine conține o frumoasă învățătură pentru familiile noastre. De fapt, pelerinajul nu se termină când s-a ajuns la ținta sanctuarului, ci atunci când se întorc acasă și se reia viața de toate zilele, punând în practică roadele spirituale ale experienței trăite. Cunoaștem ce a făcut Isus de data aceea. În loc să se întoarcă acasă cu ai săi, s-a oprit la Ierusalim în templu, provocând o mare suferință Mariei și lui Iosif care nu-l mai găseau. Pentru această „escapadă” a sa, probabil că și Isus a trebuit să ceară iertare părinților săi. Evanghelia nu spune asta, dar cred că putem presupune asta. De altfel, întrebarea Mariei manifestă un anumit reproș, făcând evidentă îngrijorarea și neliniștea sa și a lui Iosif. Întorcându-se acasă, Isus cu siguranță a stat strâns unit cu ei, pentru a demonstra tot afectul său și ascultarea sa. Fac parte din pelerinajul familiei și aceste momente care cu Domnul se transformă în oportunități de creștere, în ocazie în care să se ceară iertare și să se primească iertarea, să se demonstreze iubirea și ascultarea.

În Anul Milostivirii, fie ca fiecare familie să devină loc privilegiat al acestui pelerinaj în care se experimentează bucuria iertării. Iertarea este esența iubirii care știe să înțeleagă greșeală și să aducă remediu. Sărmanii de noi dacă Dumnezeu nu ne-ar ierta! În cadrul familiei ne educăm la iertare, pentru că avem certitudinea că suntem înțeleși și susținuți în pofida greșelilor pe care le putem face.

Să nu pierdem încrederea în familie! Este frumos să deschidem mereu inima unii față de alții, fără a ascunde nimic. Acolo unde este iubire, acolo este și înțelegere și iertare. Încredințez vouă tuturor, dragi familii, aceste pelerinaj familial de toate zilele, această misiune așa de importantă, de care lumea și Biserica au nevoie mai mult decât oricând.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 27.12.2015
Publicarea pe acest sit: 27.12.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns