Predica Papei la Liturghia din noaptea de Crăciun

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia din noaptea de Crăciun
Bazilica San Pietro, 24 decembrie 2013

1. „Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare” (Is9,1).

Această profeție a lui Isaia nu încetează nicicând să ne emoționeze, în special când o ascultăm în cadrul liturgiei din noaptea de Crăciun. Și nu este numai un fapt emotiv, sentimental; ne emoționează pentru că exprimă realitatea profundă a ceea ce suntem: suntem popor care mergem, iar în jurul nostru – și chiar înlăuntrul nostru – sunt întunericul și lumina. Și în această noapte, în timp ce duhul întunericului învăluie lumea, se reînnoiește evenimentul care ne uimește mereu și ne surprinde: poporul care merge vede o lumină mare. O lumină care ne face să reflectăm asupra acestui mister: mister al mersului și al vederii.

A merge. Acest verb ne face să ne gândim la cursul istoriei, la acel drum lung care este istoria mântuirii, începând de la Abraham, părintele nostru în credință, pe care, într-o zi, Domnul l-a chemat să iasă din țara sa pentru a merge spre țara pe care i-o va indica El. De atunci, identitatea noastră de credincioși este aceea de oameni peregrini spre țara promisă. Această istorie este însoțită mereu de Domnul! El este întotdeauna fidel față de legământul Său și față de promisiunile Sale. Pentru că este fidel, „Dumnezeu este lumină și în El nu este niciun întuneric” (1In 1,5). În schimb, din partea poporului se alternează momente de lumină și de întuneric, fidelitate și infidelitate, ascultare și răzvrătire; momente de popor peregrin și momente de popor rătăcitor.

Și în istoria noastră personală se alternează momente luminoase și întunecate, lumini și umbre. Dacă îl iubim pe Dumnezeu și pe frați, umblăm în lumină, dar dacă inima noastră se închide, dacă prevalează în noi orgoliul, minciuna, căutarea interesului propriu, atunci coboară întunericul înlăuntrul nostru și în jurul nostru. „Cine îl urăște pe fratele său”, scrie apostolul Ioan, „este în întuneric, umblă în întuneric și nu știe unde merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii” (1In 2,11). Popor care merge, dar popor peregrin care nu vrea să fie popor rătăcitor.

2. În această noapte, ca o fâșie de lumină foarte clară, răsună vestirea apostolului: „S-a arătat harul lui Dumnezeu care aduce mântuirea la toți oamenii” (Tit 2,11).

Harul care s-a arătat în lume este Isus, născut din Fecioara Maria, om adevărat și Dumnezeu adevărat. El a venit în istoria noastră, a împărtășit drumul nostru. A venit pentru ca să ne elibereze de întuneric și să ne dăruiască lumina. În El s-a arătat harul, milostivirea, tandrețea Tatălui: Isus este iubirea care s-a făcut trup. Nu este numai un maestru al înțelepciunii, nu este un ideal spre care tindem și de care suntem în mod incontestabil departe, este sensul vieții și al istoriei care și-a stabilit cortul Său în mijlocul nostru.

3. Păstorii au fost cei dintâi care au văzut acest „cort”, care au primit vestea nașterii lui Isus. Au fost primii pentru că erau printre cei din urmă, cei marginalizați. Și au fost primii pentru că vegheau în timpul nopții, păzindu-și turmele. Este lege a pelerinului să vegheze, și ei vegheau. Împreună cu ei ne oprim în fața Pruncului, ne oprim în tăcere. Împreună cu ei îi mulțumim Domnului că ni l-a dăruit pe Isus și împreună cu ei lăsăm să se înalțe din adâncul inimii lauda fidelității sale: Te binecuvântăm, Doamne Dumnezeule Preaînalt, care te-ai înjosit pentru noi. Tu ești imens și te-ai făcut mic; ești bogat și te-ai făcut sărac; ești atotputernic și te-ai făcut slab.

În această noapte să împărtășim bucuria evangheliei: Dumnezeu ne iubește, ne iubește așa de mult încât ni l-a dat pe însuși Fiul Său ca fratele nostru, ca lumină în întunericul nostru. Domnul ne repetă: „Nu vă temeți!” (Lc 2,10). Așa cum au spus păstorilor îngerii, „Nu vă temeți!”, și eu vă repet vouă tuturor: Nu vă temeți! Tatăl nostru este răbdător, ne iubește, ni-l dăruiește pe Isus pentru a ne conduce pe drumul spre țara promisă. El este lumina care luminează întunericul. El este milostivirea: Tatăl nostru ne iartă mereu. El este pacea noastră. Amin.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 24.12.2013
Publicarea pe acest sit: 25.12.2013
Etichete: , ,

Lasă un răspuns