Predica Papei la Liturghia din Miercurea Cenuşii

Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la Liturghia din Miercurea Cenușii
Bazilica San Pietro, 25 februarie 2004

1. „Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti” (Mt 6,4.6.18). Aceste cuvinte ale lui Isus sunt adresate fiecăruia dintre noi la începutul itinerarului Postului Mare. Îl începem prin impunerea cenușii, un gest penitențial auster, atât de drag tradiției creștine. El subliniază conștientizarea omului păcătos în fața maiestății și a sfințeniei lui Dumnezeu. În același timp, fac cunoscută disponibilitatea lui de a primi și de a traduce în alegeri concrete adeziunea la Evanghelie.

Formulele care îl însoțesc sunt foarte elocvente. Prima, luată din Cartea Genezei: „Amintește-ți că din pământ ești și în pământ te vei întoarce” (cf 3,19), evocă condiția umană reală pusă sub semnul vremelniciei și al limitării. A doua reia cuvintele evanghelice: „Convertiți-vă și credeți în evanghelie” (Mc 1,15), care constituie un apel insistent la schimbarea vieții. Ambele formule ne invită să intrăm în Postul Mare cu o atitudine de ascultare și de sinceră convertire.

2. Evanghelia subliniază că Domnul „vede în ascuns„, adică scrutează inima. Gesturile exterioare de pocăință au valoare dacă sunt expresia unei atitudini interioare, dacă arată voința fermă de a ne îndepărta de rău și de a merge pe calea binelui. Acesta este sensul profund al ascezei creștine.

„Asceză”: cuvântul însuși evocă imaginea urcușului spre culmi înalte. Acest lucru implică în mod necesar sacrificii și renunțări. Într-adevăr, este necesar să reducem la esențial echipamentul pentru a nu împovăra călătoria; să fim dispuși să înfruntăm orice dificultate și să depășim toate obstacolele pentru a atinge obiectivul stabilit dinainte. Pentru a deveni discipoli autentici ai lui Cristos, este necesar să renunțăm la noi înșine, să ne luăm crucea în fiecare zi și să îl urmăm (cf Lc 9,23). Este drumul anevoios al sfințeniei, pe care fiecare botezat este chemat să îl străbată.

3. Biserica a indicat dintotdeauna câteva mijloace utile pentru a înainta pe acest drum. Înainte de toate este vorba despre adeziunea umilă și docilă la voința lui Dumnezeu, însoțită de rugăciune neîncetată; apoi sunt formele penitențiale tipice tradiției creștine, precum abstinența, postul, mortificarea și renunțarea chiar și la bunurile legitime în sine; sunt gesturile concrete de primire a aproapelui, pe care pagina evanghelică de astăzi le evocă prin termenul „pomană”. Toate acestea sunt propuse din nou cu o mai mare intensitate în timpul perioadei Postului Mare, care reprezintă, în acest sens, un „timp forte” de exercițiu spiritual și de slujire generoasă a fraților.

4. În acest sens, în Mesajul pentru Postul Mare am dorit să atrag atenția, în mod deosebit, asupra condițiilor dificile în care trăiesc mulți copii din lume, amintind cuvintele lui Cristos: „Oricine primește un copil în numele meu, pe mine mă primește” (Mt 18,5). Într-adevăr, cine are mai multă nevoie să fie apărat și ocrotit decât un copil lipsit de apărare și fragil?

Multe și complexe sunt problematicile cu care se confruntă lumea copilăriei. Doresc din suflet ca acestor frați ai noștri mai mici, adesea abandonați, să li se acorde îngrijirea cuvenită și prin solidaritatea noastră. Aceasta este o modalitate concretă de a traduce în practică efortul nostru din Postul Mare.

Iubiți frați și surori, cu astfel de sentimente să începem Postul Mare, itinerar de rugăciune, de pocăință și de autentică asceză creștină. Maria, Maica lui Cristos, să ne însoțească. Exemplul și mijlocirea ei să ne ajute să înaintăm cu bucurie spre Paște.

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 25.02.2004
Publicarea pe acest sit: 25.02.2004
Etichete: ,

Lasă un răspuns