Predica Papei la Liturghia din Miercurea Cenuşii

Predica Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea
la Liturghia din Miercurea Cenușii
Bazilica Sfânta Sabina din Roma
5 martie 2003

1. „Sunați din trâmbiță în Sion, gătiți postiri sfinte, prăznuiți sărbătoarea cea pentru toți. Adunați poporul, vestiți o adunare sfântă” (Ioel 2,15-16).

Aceste cuvinte ale profetului Ioel, pe care le-am ascultat mai devreme, pun în lumină dimensiunea comunitară a pocăinței. Desigur, căința nu poate să pornească decât din inimă, sălaș, conform antropologiei biblice, al intențiilor profunde ale omului. Actele penitențiale, însă, trebuie să fie trăite și împreună cu membrii comunității.

Îndeosebi în momentele dificile, după o nenorocire sau în fața unui pericol, Cuvântul lui Dumnezeu, prin gura profeților, îi cheamă de obicei pe credincioși la o mobilizare penitențială: toți sunt convocați, nimeni nu este exclus, de la bătrâni la copii; toți uniți pentru a implora de la Dumnezeu milostivire și iertare (cfr. Ioel 2,16-18).

2. Comunitatea creștină ascultă această puternică invitație la convertire, în momentul în care se angajează să întreprindă itinerarul Postului Mare, care începe cu vechiul rit al impunerii cenușii. Acest gest, pe care unii l-ar putea considera din alte timpuri, contrastează desigur cu mentalitatea omului modern, dar acest lucru ne îndeamnă să aprofundăm sensul lui descoperind forța deosebită a impactului său.

Punând cenușă pe capul credincioșilor, preotul repetă: „Adu-ți aminte că din pământ ești, și în pământ te vei întoarce„. Întoarcerea în pământ este soarta care în mod aparent unește oamenii și animalele. Însă ființa umană nu este doar trup, ci și spirit; dacă trupul are ca destin pământul, spiritul este făcut pentru nemurire. Credinciosul știe în plus că Cristos a înviat, învingând și în trupul său moartea. Spre această perspectivă călătorește și el în speranță.

3. Primirea pe cap a cenușii înseamnă, în plus, a recunoaște că suntem creaturi, făcute din pământ și destinate pământului (cfr. Geneză 3, 19); înseamnă, în același timp, a declara că suntem păcătoși, că avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu pentru a putea trăi conform Evangheliei (cfr. Marcu 1,15); înseamnă, în fine, a reînvia speranța întâlnirii definitive cu Cristos în slavă și în pace în Ceruri.

Această perspectivă de bucurie îi angajează pe credincioși să facă tot posibilul pentru a anticipa în timpul prezent ceva din pacea viitoare. Acest lucru presupune purificarea inimii și întărirea comuniunii cu Dumnezeu și cu frații. Acesta este scopul rugăciunii și al postului la care, în fața amenințărilor războiului care apasă asupra lumii, i-am invitat pe credincioși. Prin rugăciune ne abandonăm cu totul în mâinile lui Dumnezeu, și așteptăm numai de la El adevărata pace. Prin post ne pregătim inima pentru a-l primi pe Domnul păcii, dar prin excelență și semn privilegiat al venirii Împărăției sale.

4. Rugăciunea și postul trebuie să fie însă însoțite de gesturi de dreptate; convertirea trebuie să însemne acceptare și solidaritate. În acest sens avertizează bătrânul profet: „Nu știți voi postul care-mi place? – zice Domnul. Rupeți lanțurile nedreptății, dezlegați legăturile jugului, dați drumul celor asupriți și sfărâmați jugul lor” (Isaia 58,6).

Nu va fi pace pe pământ atâta timp cât vor continua oprimările popoarelor, nedreptățile sociale și dezechilibrele economice existente și acum. Însă pentru schimbările structurale mari și de dorit nu sunt suficiente inițiativele și intervențiile din exterior; este nevoie înainte de toate de o convertire comună a inimilor la iubire.

5. „Întoarceți-vă la mine cu toată inima voastră” (Ioel 2,12). Am putea spune că mesajul celebrării de astăzi se condensează în acest îndemn al lui Dumnezeu la convertirea inimii.

Această invitație este reluată de apostolul Paul în Lectura a doua: „Vă rugăm, în numele lui Cristos, împăcați-vă cu Dumnezeu… Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii!” (2 Cor 5,20; 6,2).

Iată acum timpul potrivit, iubiți frați și surori, pentru a ne revizui atitudinea față de Dumnezeu și față de aproapele.

Iată ziua mântuirii, în care să ne examinăm în profunzime criteriile care ne conduc în comportamentul cotidian.

Ajută-ne, Doamne, să ne întoarcem cu toată inima la Tine, Calea care duce la mântuire, Adevărul care ne face liberi, Viața care nu cunoaște moartea.

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 05.03.2003
Publicarea pe acest sit: 05.03.2003
Etichete: ,

Lasă un răspuns