Predica Papei la Liturghia din Glasgow

Predica Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la Liturghia celebrată în parcul Bellahouston
din Glasgow, Scoția, 16 septembrie 2010

Dragi frați și surori în Cristos,

„Împărăția lui Dumnezeu este aproape de voi!” (Luca 10,9). Cu aceste cuvinte din lectura evanghelică tocmai ascultată vă salut pe voi toți, cu mare afecțiune în Domnul. Cu adevărat, Împărăția lui Dumnezeu este deja în mijlocul nostru! La această celebrare euharistică, în care Biserica din Scoția se strânge în jurul altarului în uniune cu Succesorul lui Petru, să ne reafirmăm credința în cuvântul lui Cristos și speranța noastră – o speranță ce nu dezamăgește niciodată – în promisiunile Sale! Îi salut cu căldură pe Cardinalul O’Brien și pe Episcopii scoțieni; îi mulțumesc în mod special Arhiepiscopului Conti pentru cuvintele sale de bun venit rostite în numele vostru; și îmi exprim profunda recunoștință pentru munca făcută de guvernele britanice și scoțiene și de responsabilii orașului Glasgow pentru a face posibilă această celebrare.

Evanghelia de astăzi ne amintește că Cristos continuă să își trimită discipoli în lume pentru proclamarea venirii Împărăției Sale și pentru a duce pacea Sa în lume, din casă în casă, din familie în familie, din oraș în oraș. Am venit ca vestitor al acestei păci vouă, fiilor spirituali ai Sf. Andrei, și pentru a vă întări în credința lui Petru (cf. Luca 22,32). Mă adresez vouă cu o anumită emoție, nu departe de locul unde iubitul meu predecesor, Papa Ioan Paul al II-lea, a celebrat Liturghia acum aproape 30 de ani, iar voi l-ați primit cu cea mai mare adunare înregistrată în istoria Scoției.

Multe s-au întâmplat în Scoția și în Biserica din această țară de la acea vizită istorică. Constat cu satisfacție faptul că chemarea Papei Ioan Paul al II-lea adresată vouă de a merge mână în mână cu semenii voștri creștini a condus la o mai mare încredere și prietenie cu membrii Bisericii Scoției, cu Biserica Episcopală Scoțiană și alții. Vă încurajez să continuați să vă rugați și să lucrați cu ei pentru construirea unui viitor luminos pentru Scoția, bazat pe moștenirea noastră comună. În prima lectură de astăzi, l-am auzit pe Sfântul Paul cerând romanilor să recunoască faptul că, fiind membri ai Trupului lui Cristos, noi aparținem unii altora (cf. Romani 12,5) și trebuie să trăim în respect și iubire reciprocă. În acest spirit, îi salut pe reprezentanții ecumenici care ne onorează cu prezența lor. Acest an marchează a 450-a aniversare a parlamentului scoțian, dar și 100 de ani de la Conferința Mondială Misionară de la Edinburgh, recunoscută de mulți ca marcând nașterea mișcării ecumenice moderne. Să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru promisiunea pe care o reprezintă înțelegerea și cooperarea ecumenică pentru o mărturie unită despre adevărul mântuitor al cuvântului lui Dumnezeu în societatea de astăzi, care se schimbă într-un ritm tot mai amețitor.

Printre diferitele daruri pe care Sf. Paul le enumeră în zidirea Bisericii este cel al învățăturii (cf. Romani 12,7). Predicarea Evangheliei a fost mereu însoțită de grija pentru cuvânt: cuvântul inspirat de Dumnezeu și cultura în care acest cuvânt prinde rădăcini și înflorește. Aici, în Scoția, mă gândesc la trei Universități medievale fondate de Papi, inclusiv St. Andrews, care aniversează 600 de ani de la fondare. În ultimii 30 de ani și cu asistența autorităților civile, școlile catolice scoțiene și-au asumat provocarea oferirii unei educații integrale unui mare număr de elevi, iar aceasta i-a ajutat pe tineri nu doar pe drumul creșterii spirituale și umane, ci și la intrarea în viața profesională și publică. Este un semn de mare speranță pentru Biserică și îi încurajez pe profesioniștii, politicienii și profesorii catolici din Scoția să nu piardă niciodată din vedere chemarea de a-și folosi talanții și experiența în slujba credinței, implicându-se în cultura scoțiană la toate nivelurile.

Evanghelizarea culturii este cu atât mai importantă în aceste vremuri, când o „dictatură a relativismului” amenință să întunece adevărul neschimbător despre natura omului, despre destinul său și binele lui ultim. Sunt unii care caută acum să excludă credința religioasă din discursul public, să o reducă la sfera privată sau chiar să o prezinte ca amenințare la adresa egalității și libertății. Și totuși, religia este de fapt un garant al libertății autentice și al respectului, conducându-ne să vedem în fiecare persoană un frate sau o soră. Din acest motiv, vă adresez un apel vouă, credincioșilor laici, în baza chemării și misiunii primite la botez, să fiți nu doar exemple de credință în public, ci și să lucrați pentru promovarea înțelepciunii și viziunii credinței în spațiul public. Societatea de astăzi are nevoie de voci clare care să promoveze dreptul nostru de a trăi, nu într-o junglă de libertăți auto-distructive și arbitrare, ci într-o societate care lucrează pentru adevăratul bine al cetățenilor ei și le oferă călăuzire și protecție în fața slăbiciunilor și fragilității lor. Să nu vă fie teamă să vă asumați această slujire față de frații și surorile voastre, precum și față de viitorul preaiubitei voastre națiuni.

Sfântului Ninian, a cărui sărbătoare o celebrăm astăzi, nu i-a fost teamă să fie o voce unică. Pe urmele discipolilor pe care Domnul i-a trimis înaintea lui, Ninian a fost unul dintre primii misionari catolici care a adus semenilor săi britanici vestea cea bună a lui Isus Cristos. Biserica sa din Galloway a devenit un centru al primei evanghelizări a țării. Munca sa a fost preluată mai apoi de Sf. Mungo, patronul orașului Glasgow, și de alți sfinți, printre cei mai mari numărându-se Sf. Columba și Sf. Margareta. Inspirați de ei, numeroși bărbați și femei au lucrat de-a lungul multor secole pentru transmiterea credinței până la voi. Străduiți-vă să fiți demni de această măreață tradiție! Fie ca îndemnul Sf. Paul din prima lectură să vă fie constant sursă de inspirație: „Neobosiți în râvnă, înflăcărați de Duh, slujiți Domnului. Plini de bucurie în speranță, statornici în încercare, stăruiți în rugăciune” (Romani 12,11-12).

Doresc acum să mă adresez în mod special Episcopilor Scoției. Dragi frați, permiteți-mi să vă încurajez în conducerea pastorală a catolicilor din Scoția. Așa după cum știți, una dintre primele voastre îndatoriri se îndreaptă spre preoții voștri (cf. Presbyterorum Ordinis, nr. 7) și spre sfințirea lor. Așa cum sunt ei alter Christus pentru comunitățile catolice, așa sunteți și voi pentru ei. Trăiți la maxim caritatea ce vine de la Cristos, în slujirea preoților voștri, colaborând cu ei și în special cu cei care nu au un contact prea consistent cu confrații lor preoți. Rugați-vă cu ei pentru vocații, ca Domnul secerișului să trimită lucrători (cf. Luca 10,2). Așa după cum Euharistia face Biserica, la fel preoția este centrală pentru viața Bisericii. Angajați-vă în a-i forma pe preoții voștri ca un organism de bărbați care îi inspiră pe alții să se dedice complet slujirii Dumnezeului Atotputernic. Îngrijiți-vă și de diaconii voștri, a căror slujire este asociată într-un mod particular cu ordul Episcopilor. Fiți tată și călăuză spre sfințenie pentru ei, încurajându-i să crească în cunoaștere și în înțelepciune în îndeplinirea misiunii de vestitori la care au fost chemați.

Dragi preoți din Scoția, voi sunteți chemați la sfințenie și la a sluji poporul lui Dumnezeu modelându-vă viețile după misterul crucii Domnului. Predicați Evanghelia cu inimă și cu conștiință curată. Dedicați-vă doar lui Dumnezeu și veți deveni pentru tineri exemple strălucitoare de viață sfântă, simplă și fericită: ei, în schimb, vor dori cu siguranță să vi se alăture în slujirea poporului lui Dumnezeu. Fie ca exemplu Sf. John Ogilvie, dedicat, altruist și curajos, să vă inspire. În mod similar, vă încurajez și pe voi, călugări și călugărițe, persoane consacrate din Scoția, să fiți lumină pusă în sfeșnic, trăind o autentică viață creștină de rugăciune și acțiune, care dă mărturie în mod luminos de puterea Evangheliei.

La final, doresc să vă adresez un cuvânt și vouă, dragii mei tineri catolici din Scoția. Vă îndemn să trăiți vieți demne de Domnul nostru (cf. Efeseni 4,1) și de voi înșivă. Există multe tentații ce se aștern în fața voastră zi de zi – droguri, bani, sex, pornografie, alcool – despre care lumea vă spune că aduc fericire, pe când ele sunt distructive și provocatoare de diviziune. Există un singur lucru care durează: iubirea personală a lui Isus Cristos pentru fiecare dintre voi. Căutați-l, cunoașteți-l și iubiți-l, iar El vă va elibera din sclavia existenței strălucitoare dar superficiale propusă în mod frecvent de societatea de astăzi. Puneți deoparte ceea ce este fără valoare și învățați care este demnitatea voastră de copii ai lui Dumnezeu. În pericopa evanghelică de astăzi, Isus ne cere să ne rugăm pentru vocații: mă rog ca mulți dintre voi să îl cunoască și iubească pe Isus Cristos și, prin această întâlnire, să vă dedicați total lui Dumnezeu, în special aceia dintre voi care sunteți chemați la preoție și la viața consacrată. Aceasta este provocarea pe care Domnul v-o pune astăzi înainte: Biserica vă aparține acum vouă!

Dragi prieteni, îmi exprim încă o dată bucuria celebrării acestei Liturghii împreună cu voi. Vă asigur de rugăciunile mele în vechea limbă a țării voastre: Sith agus beannachd Dhe dhuibh uile; Dia bhi timcheall oirbh; agus gum beannaicheadh Dia Alba. Pacea și binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu voi cu toți; Dumnezeu să vă protejeze; Dumnezeu să binecuvânteze poporul Scoției!

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: Radu și Oana Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 16.09.2010
Publicarea pe acest sit: 16.09.2010
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns