Predica Papei la Liturghia din Floriana

Predica Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la Liturghia din Floriana, Malta
duminică, 18 aprilie 2010

Dragi frați și surori în Isus Cristos,
Mahbubin uliedi [Dragii mei fii și fiice],

Sunt foarte bucuros să fiu cu voi, aici, astăzi, în fața frumoasei biserici a Sf. Publius, pentru a celebra marele mister al iubirii lui Dumnezeu manifestat în Preasfânta Euharistie. În acest timp, bucuria timpului pascal ne umple inimile pentru că celebrăm victoria lui Cristos, victoria vieții asupra păcatului și morții. Este o bucurie ce ne transformă viețile și ni le umple de speranță în împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu. Cristos a înviat, aleluia! Îl salut pe președintele Republicii și pe doamna Abela, autoritățile civile ale acestei iubite națiuni, și întreg poporul din Malta și Gozo. Îi mulțumesc Arhiepiscopului Cremona pentru cuvintele sale amabile și îi salut și pe Episcopul Grech și pe Episcopul Depasquale, pe Arhiepiscopul Mercieca, pe Episcopul Cauchi și pe ceilalți Episcopi și preoți prezenți aici, precum și pe credincioșii creștinii ai Bisericii din Malta și Gozo. De la sosirea mea aici ieri seară am experimentat aceeași primire călduroasă pe care strămoșii voștri au dat-o Apostolului Paul în anul 60.

Mulți călători au debarcat aici de-a lungul istoriei voastre. Bogăția și diversitatea culturii malteze constituie un semn al faptului că poporul vostru a profitat foarte mult de schimburile de daruri și de ospitalitatea oferită călătorilor veniți pe mare. Și este semnificativ faptul că ați știut cum, cu discernământ, să identificați ce era mai bun din ceea ce aveau de oferit. Vă îndemn să continuați să faceți tot așa. Nu tot ce propune lumea de astăzi este demn să fie acceptat de către poporul din Malta. Multe voci încearcă să ne convingă să lăsăm la o parte credința noastră în Dumnezeu și în Biserica Sa, și să alegem noi înșine valorile și credințele după care să trăim. Ni ne spune că nu avem nevoie de Dumnezeu sau de Biserică. Dacă suntem tentați să credem toate acestea, trebuie să ne amintim de incidentul din pericopa evanghelică de astăzi, când discipolii, toți pescari experimentați, au trudit toată noaptea fără să prindă nici un pește. Apoi, când Isus le-a apărut pe țărm, îi conduce spre o captură pe care cu greu o pot cuprinde. Lăsați singuri, eforturile lor erau fără roade; când Isus stă alături de ei, prind o cantitate uriașă de pește. Dragi frați și surori, dacă ne punem încrederea în Domnul și urmăm învățăturile Lui, vom culege mereu recompense uriașe.

Prima lectură din Liturghia de astăzi este una dintre cele pe care știu că vă place să le ascultați: relatarea naufragiului lui Paul pe coasta Maltei și calda sa primire de către locuitorii acestor insule. Să observăm că echipajul corabiei, pentru a supraviețui furtunii, a trebuit să arunce peste bord încărcătura, uneltele corabiei și chiar și grâul cu care se hrăneau. Paul i-a îndemnat să își pună încrederea în Dumnezeu, în timp ce corabia era purtată în toate direcțiile de valuri. Și noi trebuie să ne punem încrederea numai în El. Suntem tentați să credem că tehnologia avansată de astăzi poate să răspundă tuturor nevoilor noastre și să ne salveze de toate amenințările și pericolele care ne pândesc. Dar nu este așa. În orice moment viețile noastre depindem în întregime de Dumnezeu, în care trăim, ne mișcăm și ființăm. Doar El ne poate apăra de rău, doar El ne poate călăuzi prin furtunile vieții, doar El ne poate duce la țărmuri sigure, așa cum a pentru Pavel și însoțitorii săi ajunși în derivă pe coasta Maltei. Ei au făcut așa după cum i-a îndemnat Paul, și astfel „au reușit toți să se salveze pe uscat” (Fapte 27,44).

Mai mult decât orice încărcătură pe care am putea-o transporta cu noi – în sensul realizărilor noastre umane, al posesiunilor noastre, al tehnologiilor noastre – relația noastră cu Domnul este cea care oferă cheia fericirii și împlinirii noastre umane. Iar El ne cheamă la o relație de iubire. Observați întrebarea pe care i-a pus-o de trei ori lui Petru pe malul lacului: „Simone, fiul lui Iona, mă iubești tu pe Mine?” În baza răspunsului afirmativ al lui Petru, Isus îi dă o sarcină – sarcina de a-i paște turma. Vedem aici fundamentul întregii slujiri pastorale din Biserică. Iubirea noastră pentru Domnul este cea care trebuie să modeleze fiecare aspect al predicării și învățăturii noastre, al celebrării sacramentelor și al grijii noastre pentru poporul lui Dumnezeu. Iubirea noastră pentru Domnul este cea care ne îndemnă să îi iubim pe cei pe care El îi iubește, și să acceptăm cu bucurie sarcina comunicării iubirii Sale celor pe care îi slujim. În timpul Patimilor Domnului, Petru s-a lepădat de El de trei ori. Acum, după Înviere, Isus îl invită de trei ori să își mărturisească iubirea sa, oferindu-i în acest fel vindecare și iertare și încredințându-i în același timp misiunea Sa. Pescuirea minunată subliniază dependența Apostolilor de Dumnezeu pentru reușita în proiectele lor pământești. Dialogul dintre Petru și Isus subliniază nevoia de milostivire divină pentru vindecarea rănilor spirituale, a rănilor păcatului. În toate domeniile vieților noastre avem nevoie de ajutorul harului lui Dumnezeu. Cu El, noi putem face orice; fără El nu putem face nimic.

Știm din Evanghelia Sf. Marcu semnele ce îi însoțesc pe cei care și-au pus încrederea în Isus: vor lua șerpi în mână și acest lucru nu le va face rău; își vor pune mâinile pe cei bolnavi și ei se vor vindeca (cf. Marcu 16,18). Aceste semne au fost imediat recunoscute de strămoșii voștri atunci când Paul a sosit în mijlocul lor. O viperă s-a prins de mâna lui, dar el pur și simplu a scuturat-o în foc și nu a pățit nimic. A fost dus să îl vadă pe tatăl lui Publius, protos-ul insulei, și după ce s-a rugat și și-a pus mâinile asupra lui, Paul l-a vindecat de febră. Dintre toate darurile aduse pe aceste țărmuri de-a lungul istoriei poporului vostru, darul adus de Paul a fost cel mai mare dintre toate, și este meritul vostru că l-ați acceptat și prețuit imediat. Ghozzu l-fidi u l-valuri li takom l-Appostlu Missierkom San Pawl [Păstrați-vă credința și valorile transmise vouă de părintele vostru, Sfântul Apostol Paul]. Continuați să explorați bogăția și profunzimea darului lui Paul pentru voi și asigurați-vă că îl transmiteți nu doar copiilor voștri, ci tuturor celor pe care îi veți întâlni astăzi. Fiecare vizitator al Maltei trebuie să fie impresionat de devoțiunea poporului vostru, de credința vie manifestată în celebrările din zilele de sărbătoare, de frumusețea bisericilor și sanctuarelor voastre. Acest dar trebuie însă împărtășit cu alții, trebuie să fie exprimat. Așa după cum Moise a învățat poporul lui Israel, cuvintele Domnului „să le ai în inima ta și în sufletul tău; să le sădești în fiii tăi și să vorbești de ele când șezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci și când te scoli” (Deuteronom 6,6-7). Acest lucru a fost bine înțeles de primul sfânt maltez, Dun Gorg Preca. Munca sa neobosită de cateheză, inspirând tineri și bătrâni prin iubirea față de doctrina creștină și profunda devoțiune față de Cuvântul Întrupat, a devenit un exemplu pe care vă îndemn să îl urmați. Amintiți-vă că schimbul de bunuri dintre aceste insule și restul lumii este un proces în două direcții. Ceea ce primiți evaluați cu grijă, iar ceea ce aveți de valoare asigurați-vă că împărtășiți cu alții.

Aș dori să adresez un cuvânt special preoților prezenți aici, în acest an dedicat celebrării marelui dar al preoției. Dun Gorg a fost un preot de o umilință, bunătate, blândețe și generozitate remarcabile, profund dedicat rugăciunii și plin de pasiune în vestirea adevărurilor Evangheliei. Să vă fie model și sursă de inspirație în timp ce vă străduiți să îndepliniți misiunea pe care ați primit-o, de a paște turma Domnului. Amintiți-vă de asemenea întrebarea pe care Domnul Înviat i-a pus-o de trei ori lui Petru: „Mă iubești?” Această întrebare v-o pune fiecăruia dintre voi. Îl iubiți? Doriți să îl slujiți prin darul vieții voastre întregi? Doriți să îi conduceți pe ceilalți la a-l cunoaște și să a-l iubi? Cu Petru, aveți curajul să răspundeți: „Da, Doamne, Tu știi că te iubesc”, și acceptați cu inimi recunoscătoare frumoasa sarcină pe care v-a încredințat-o. Misiunea pe care a dat-o preoților este cu adevărat o slujire a bucuriei, a bucuriei lui Dumnezeu care dorește să pătrundă în lume (cf. Predica din 24 aprilie 2005).

Privind acum în jurul meu la mulțimile adunate aici, în Floriana, pentru celebrarea noastră euharistică, îmi amintesc de scena descrisă în a doua lectură de astăzi, în care mii și mii de îngeri își unesc vocile într-un unic și mare cântec de laudă: „Celui care șade pe tron și Mielului să fie binecuvântarea, cinstea, gloria și puterea în vecii vecilor!” (Apocalips 5,13). Continuați să cântați acest cântec, lăudându-l pe Domnul înviat și mulțumindu-i pentru numeroasele Sale daruri. Cu cuvintele Sf. Paul, Apostolul Maltei, închei îndemnurile pe care vi le-am adresat în această dimineață: „L-imhabba tieghi tkun maghkom ilkoll fi Kristu Gesu” [„Iubirea mea este cu voi toți în Cristos Isus”] (1Corinteni 16,24).

Ikun imfahhar Gesu Kristu! [Lăudat să fie Isus Cristos!]

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 18.04.2010
Publicarea pe acest sit: 18.04.2010
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns