Predica Papei la Liturghia din Caserta

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia celebrată în Caserta
sâmbătă, 26 iulie 2014

Isus se adresa ascultătorilor săi cu cuvinte simple, pe care toți le puteau înțelege. Și în această seară – am auzit – el ne vorbește prin scurte parabole, care fac referință la viața zilnică a oamenilor din acel timp. Asemănările comorii ascunse în ogor și a mărgăritarului de mare valoare îi au ca protagoniști pe un ziler sărac și un negustor bogat. Negustorul este din toată viața în căutarea unui obiect de valoare, care să potolească setea sa de frumusețe și umblă prin lume, fără a se opri, în speranța de a găsi ceea ce caută. Celălalt, agricultorul, nu s-a îndepărtat niciodată de ogorul său și face munca din totdeauna, cu obișnuitele gesturi zilnice. Și totuși pentru amândoi rezultatul final este același: descoperirea a ceva prețios, pentru unul, o comoară, pentru celălalt, un mărgăritar de mare valoare. Ambii sunt uniți și de unul și același sentiment: uimirea și bucuria că au găsit satisfacerea oricărei dorințe. În sfârșit, amândoi nu ezită să vândă totul pentru a dobândi comoara pe care au găsit-o. Prin aceste două parabole, Isus învață ce anume este împărăția cerurilor, cum se găsește, ce trebuie făcut pentru a o avea.

Ce este împărăția cerurilor? Isus nu se preocupă să explice. O enunță încă de la începutul evangheliei sale: „Împărăția cerurilor este aproape”; – și astăzi este aproape, printre noi – totuși n-o arată niciodată direct, ci mereu din reflexie, relatând acțiunea unui stăpân, a unui rege, a zece fecioare… Preferă s-o lase să fie intuită, cu parabole și asemănări, manifestându-i mai ales efectele: împărăția cerurilor este capabilă să schimbe lumea, ca plămada ascunsă în aluat; este mică și umilă ca un grăunte de muștar, care totuși va deveni mare ca un copac. Cele două parabole asupra cărora vrem să reflectăm ne fac să înțelegem că împărăția lui Dumnezeu se face prezentă în însăși persoana lui Isus. El este comoara ascunsă, el este mărgăritarul de mare valoare. Se înțelege bucuria agricultorului și a negustorului: au găsit! Este bucuria fiecăruia dintre noi atunci când descoperim apropierea și prezența lui Isus în viața noastră. O prezență care transformă existența și ne face deschiși la exigențele fraților; o prezență care invită să primim orice altă prezență, și pe cea a străinului și a emigratului. Este o prezență primitoare, este o prezență bucuroasă, este o prezență rodnică: așa este împărăția lui Dumnezeu înlăuntrul nostru.

Voi veți putea să mă întrebați: Cum se găsește împărăția lui Dumnezeu? Fiecare dintre noi are un parcurs deosebit, fiecare dintre noi are drumul său în viață. Pentru unii întâlnirea cu Isus este așteptată, dorită, căutată îndelung, așa cum ne este arătat în parabola negustorului care umblă prin lume pentru a găsi ceva de valoare. Pentru alții are loc dintr-o dată, aproape din întâmplare, ca în parabola agricultorului. Asta ne amintește că Dumnezeu se lasă întâlnit oricum, pentru că el este cel dintâi care dorește să ne întâlnească și cel dintâi care caută să ne întâlnească: a venit pentru a fi „Dumnezeul cu noi”. Și Isus este între noi, el este aici astăzi. A spus-o el: Când voi sunteți adunați în numele meu, eu sunt între voi. Domnul este aici, este cu noi, este în mijlocul nostru! El e cel care ne caută, el e cel care se lasă găsit și de cel care nu-l caută. Uneori el se lasă găsit în locurile neobișnuite și în timpuri neașteptate. Când îl găsim pe Isus, rămânem fascinați, cuceriți și este o bucurie a lăsa modul nostru obișnuit de a trăi, uneori arid și apatic, pentru a îmbrățișa evanghelia, pentru a ne lăsa conduși de logica nouă a iubirii și a slujirii umile și dezinteresate. Cuvântul lui Isus, evanghelia. Vă pun o întrebare, dar nu vreau ca voi să răspundeți: Câți dintre voi citesc în fiecare zi un text din evanghelie? Dar câți dintre voi, probabil, se grăbesc să termine munca pentru a nu pierde telenovela… A avea evanghelia în mâini, a avea evanghelia pe canapea, a avea evanghelia în geantă, a avea evanghelia în buzunar și a o deschide pentru a citi cuvântul lui Isus: așa vine împărăția lui Dumnezeu. Contactul cu cuvântul lui Isus ne apropie de împărăția lui Dumnezeu. Gândiți-vă bine: o evanghelie mică mereu la îndemână, se deschide într-un loc la întâmplare și se citește ce spune Isus, și Isus este acolo.

Ce trebuie făcut pentru a avea împărăția lui Dumnezeu? Asupra acestui punct Isus este foarte explicit: nu e suficient entuziasmul, bucuria descoperirii. Trebuie pusă mai înainte de orice alt bun pământesc mărgăritarul prețios al împărăției; trebuie pus Dumnezeu pe primul loc în viața noastră, de preferat în locul a toate. A da lui Dumnezeu primatul înseamnă a avea curajul de a spune nu răului, nu violenței, nu samavolniciilor, pentru a trăi o viață de slujire a celorlalți și în favoarea legalității și a binelui comun. Când o persoană îl descoperă pe Dumnezeu, adevărata comoară, abandonează un stil de viață egoist și încearcă să împărtășească cu alții caritatea care vine de la Dumnezeu. Cine devine prieten al lui Dumnezeu, îi iubește pe frați, se angajează să salvgardeze viața lor și sănătatea lor, respectând și ambientul și natura. Eu știu că voi suferiți pentru aceste lucruri. Astăzi, când am sosit, unul dintre voi s-a apropiat și mi-a spus: Părinte, dați-ne speranța. Dar eu nu pot să vă dau speranța, eu pot să vă spun că acolo unde este Isus acolo este speranța; acolo unde este Isus se iubesc frații, se angajează să se salvgardeze viața lor și sănătatea lor, respectând și ambientul și natura. Aceasta este speranța care nu dezamăgește niciodată, aceea pe care o dă Isus! Acest lucru este deosebit de important în acest ținut frumos al vostru care cere să fie ocrotit și păstrat, cere să se aibă curajul de a spune nu oricărei forme de corupție și de ilegalitate – cu toții știm numele acestor forme de corupție și de ilegalitate – cere tuturor să fie servitori ai adevărului și să asume în orice situație stilul evanghelic de viață, care se manifestă în dăruirea de sine și în atenția față de cel sărac și față de cel exclus. A fi atent față de cel sărac și față de cel exclus! Biblia este plină de aceste exortații. Domnul spune: Voi faceți asta și aia, pe mine nu mă interesează, pe mine mă interesează ca orfanul să fie îngrijit, ca văduva să fie îngrijită, ca să fie primit cel exclus, ca să fie păstrată creația. Aceasta este împărăția lui Dumnezeu!

Astăzi este sărbătoarea sfintei Ana, mie îmi place s-o numesc bunica lui Isus, și astăzi este o zi frumoasă pentru a le sărbători pe bunice. Când tămâiam am văzut un lucru foarte frumos: statuia sfintei Ana nu este încoronată, fiica, Maria, este încoronată. Și acest lucru este frumos. Sfânta Ana este femeia care a pregătit-o pe fiica sa pentru a deveni regină, pentru a deveni regina cerurilor și a pământului. A făcut o muncă frumoasă femeia aceasta! Sfânta Ana, patroana de Caserta, a adunat în această piață diferitele componente ale comunității diecezane cu episcopul și cu prezența autorităților civile și a reprezentanților diferitelor realități sociale. Doresc să vă încurajez pe toți să trăiți sărbătoarea patronală liberă de orice condiționare, expresie curată a credinței unui popor care se recunoaște familie a lui Dumnezeu și întărește legăturile fraternității și solidarității. Sfânta Ana probabil că a ascultat-o pe fiica sa Maria proclamând cuvintele din Magnificat, pe care Maria cu siguranță le-a repetat de atâtea ori: „I-a dat jos de pe tron pe cei puternici și a înălțat pe cei smeriți, pe cei flămânzi i-a copleșit cu bunuri” (Lc 1,51-53). Ea să vă ajute să căutați singura comoară, pe Isus, și să vă învețe să descoperiți criteriile acțiunii lui Dumnezeu; el răstoarnă judecățile lumii, vine în ajutorul săracilor și al celor mici și umple de bunuri pe cei smeriți, care încredințează lui existența lor. Aveți speranță, speranța nu dezamăgește. Și mie îmi place să vă repet: Nu lăsați să vi se fure speranța!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 26.07.2014
Publicarea pe acest sit: 27.07.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns