Predica Papei la Liturghia din Carpi

Predica Papei Francisc
la Liturghia celebrată în Piața Martiri
Carpi, 2 aprilie 2017

Lecturile de astăzi ne vorbesc despre Dumnezeul vieții, care învinge moartea. Să ne oprim, îndeosebi, asupra ultimului dintre semnele miraculoase pe care Isus le săvârșește înainte de Paștele său, la mormântul prietenului său Lazăr.

Acolo totul pare terminat: mormântul este închis cu o piatră mare; în jur, numai plâns și dezolare. Și Isus este înfiorat de misterul dramatic al pierderii unei persoane dragi: „s-a înfiorat în spirit și s-a tulburat” (In 11,33). Apoi „a lăcrimat” (v. 35) și s-a dus la mormânt, spune Evanghelia, „s-a înfiorat din nou” (v. 38). Aceasta este inima lui Dumnezeu: departe de rău dar aproape de cel care suferă; nu face să dispară răul în mod magic, ci con-pătimește suferința, și-o însușește și o transformă locuind în ea.

Însă să observăm că, în mijlocul dezolării generale din cauza morții lui Lazăr, Isus nu se lasă dus de descurajare. Deși suferă El însuși, cere să se creadă cu fermitate; nu se închide în plâns, ci, înduioșat, pornește la drum spre mormânt. Nu se lasă capturat de mediul emotiv resemnat care-l înconjoară, ci se roagă cu încredere și spune: „Tată, îți mulțumesc” (v. 41). Astfel, în misterul suferinței, în fața căruia gândirea și progresul se zdrobesc precum musca în geam, Isus ne oferă exemplul modului în care să ne comportăm: nu alungă suferința, care aparține acestei vieți, dar nu se lasă închis de pesimism.

În jurul acelui mormânt, are loc astfel o mare întâlnire-ciocnire. Pe de o parte este marea dezamăgire, precaritatea vieții noastre muritoare care, străbătută de angoasa datorată morții, experimentează adesea destrămarea, un întuneric interior care pare insurmontabil. Sufletul nostru, creat pentru viață, suferă simțind că setea sa de binele veșnic este asuprită de un rău antic și întunecat. Pe de o parte este destrămarea din mormânt. Însă pe de altă parte este speranța care învinge moartea și răul și care are un nume: speranța se numește Isus. El nu aduce un pic de bunăstare sau vreun remediu pentru a lungi viața, ci proclamă: „Eu sunt învierea și viața; cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi” (v. 25). Pentru aceasta spune cu hotărâre: „Ridicați piatra!” (v. 39) și îi strigă lui Lazăr cu glas puternic: „Vino afară!” (v. 43).

Iubiți frați și surori, și noi suntem invitați să decidem în care parte ne aflăm. Putem să ne aflăm de partea mormântului sau de partea lui Isus. Există unii care se lasă închiși în tristețe și unii care se deschid la speranță. Există unii care rămân închiși în dărâmăturile vieții și unii care, asemenea vouă, cu ajutorul lui Dumnezeu ridică dărâmăturile și reconstruiesc cu speranță răbdătoare.

În fața marilor „de ce” ale vieții avem două căi: să privim cu melancolie mormintele de ieri și de astăzi, sau să-l apropiem pe Isus de mormintele noastre. Da, pentru că fiecare dintre noi are deja un mic mormânt, vreo zonă un pic moartă în inimă: o rană, o pagubă suportată sau făcută, o supărare care nu dă liniște, o remușcare care revine și revine, un păcat pe care nu reușim să-l depășim. Astăzi găsim aceste mici morminte ale noastre pe care le avem înlăuntrul nostru și acolo îl invităm pe Isus. Este straniu, dar adesea preferăm să fim singuri în grotele întunecate pe care le avem înlăuntrul nostru, în loc să-l invităm acolo pe Isus; suntem tentați să ne căutăm mereu pe noi înșine, rumegând și afundându-ne în angoasă, lingându-ne rănile, în loc să mergem la El, care spune: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă” (Mt 11,28). Să nu ne lăsăm închiși de tentația de a rămâne singuri și descurajați plângând pentru ceea ce se întâmplă; să nu cedăm în fața logicii inutile și neconcludente a fricii, în fața repetării resemnate că totul este rău și nimic nu mai este ca odinioară. Aceasta este atmosfera mormântului; în schimb Domnul dorește să deschidă calea vieții, aceea a întâlnirii cu El, a încrederii în El, a învierii inimii, calea lui „Ridică-te! Ridică-te, vino afară!”. Asta ne cere Domnul și El este alături de noi pentru a face asta.

Așadar să simțim adresat fiecăruia dintre noi cuvintele lui Isus adresate lui Lazăr: „Vino afară!”; vino afară din vârtejul tristeții fără speranță; desfă bandajele fricii care împiedică drumul, legăturile slăbiciunilor și neliniștilor care te blochează, repetă că Dumnezeu desface nodurile. Urmându-l pe Isus învățăm să nu înnodăm viețile noastre în jurul problemelor care se îngrămădesc: mereu vor fi probleme, mereu, și când rezolvăm una, în mod punctual vine alta. Însă putem găsi o nouă stabilitate și această stabilitate este tocmai Isus, această stabilitate se numește Isus, durerea se transformă în pace, teama în încredere, încercarea în ofrandă de iubire. Și chiar dacă greutățile nu vor lipsi, va exista mereu mâna sa care ridică, Cuvântul său care încurajează și ne spune nouă tuturor, fiecăruia dintre noi: „Vino afară! Vino la mine!”. Ne spune nouă tuturor: „Nu vă fie frică!”.

Și nouă, astăzi ca atunci, Isus ne spune: „Ridicați piatra!”. Oricât de greu ar fi trecutul, oricât de mare ar fi păcatul, oricât de puternică ar fi rușinea, să nu blocăm niciodată intrarea pentru Domnul. Să ridicăm din fața lui piatra aceea care-l împiedică să intre: acesta este timpul potrivit pentru a înlătura păcatul nostru, alipirea noastră de vanitățile lumești, orgoliul care ne blochează sufletul, atâtea dușmănii dintre noi, în familii… Acesta este momentul potrivit pentru a înlătura toate aceste lucruri.

Vizitați și eliberați de Isus, să cerem harul de a fi martori ai vieții într-o lume care este însetată de viață, martori care trezesc și învie speranța lui Dumnezeu în inimile obosite și împovărate de tristețe. Vestea noastră este bucuria Domnului viu, care și astăzi spune, ca lui Ezechiel: „Iată, eu voi deschide mormintele voastre, vă voi face să ieșiți din mormintele voastre, poporul meu” (Ez 37,12).

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 02.04.2017
Publicarea pe acest sit: 02.04.2017
Etichete: ,

Lasă un răspuns