Predica Papei la Liturghia din Campobasso

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Sfânta Liturghie celebrată pe
fostul stadion Romagnoli din Campobasso
sâmbătă, 5 iulie 2014

„Înțelepciunea i-a eliberat de suferințe pe cei care o slujeau” (Înț 10,9).

Prima lectură ne-a amintit caracteristicile înțelepciunii divine, care eliberează de rău și de asuprire pe cei care sunt în slujba Domnului. El, de fapt, nu este neutru, ci cu înțelepciunea sa este de partea persoanelor fragile, a persoanelor discriminate și asuprite care se abandonează încrezătoare Lui. Această experiență a lui Iacob și Iosif, relatată în Vechiul Testament, evidențiază două aspecte esențiale ale vieții Bisericii: Biserica este un popor care-l slujește pe Dumnezeu; Biserica este un popor care trăiește în libertatea dăruită de el.

Înainte de toate noi suntem un popor care-l slujește pe Dumnezeu. Slujirea lui Dumnezeu se realizează în diferite moduri, îndeosebi în rugăciune și în adorație, în vestirea Evangheliei și în mărturia carității. Și mereu icoana Bisericii este Fecioara Maria, „slujitoarea Domnului” (Lc 1,38; cf. 1,48). Imediat după ce a primit vestea îngerului și l-a zămislit pe Isus, Maria pornește în grabă pentru a merge s-o ajute pe ruda în vârstă Elisabeta. Și astfel arată că drumul privilegiat pentru a-l slujit pe Dumnezeu este slujirea fraților care au nevoie.

La școala Mamei, Biserica învață să devină în fiecare zi „slujitoare a Domnului”, să fie gata să pornească pentru a merge în întâmpinarea situațiilor de necesitate mai mare, să fie grijulie față de cei mici și de cei excluși. Însă slujirea carității suntem chemați cu toții s-o trăim în realitățile obișnuite, adică în familie, în parohie, la locul de muncă, cu vecinii… Este caritatea de toate zilele, caritatea obișnuită.

Mărturia carității este calea maestră a evanghelizării. În aceasta Biserica a fost mereu „în prima linie”, prezență maternă și fraternă care împărtășește dificultățile și fragilitățile oamenilor. În acest mod, comunitatea creștină încearcă să reverse în societate acel „supliment de suflet” care permite să se privească dincolo și să se spere.

Este ceea ce și voi, iubiți frați și surori din această dieceză, faceți cu generozitate, susținuți de zelul pastorale al episcopului vostru. Vă încurajez pe toți, preoți, persoane consacrate, credincioși laici, să perseverați pe acest drum, slujindu-l pe Dumnezeu și slujirea fraților, și răspândind peste tot cultura solidarității. Este atâta nevoie de această angajare, în fața situațiilor de lipsuri materiale și spirituale, în special în fața șomajului, o plagă care cere orice efort și mult curaj din partea tuturor. Provocarea locului de muncă este una care interpelează în mod deosebit responsabilitatea instituțiilor, a lumii întreprinzătorilor și a lumii financiare. Este necesar să se pună demnitatea persoanei umane în centrul oricărei perspective și al oricărei acțiuni. Celelalte interese, chiar dacă sunt legitime, sunt secundare. În centru este demnitatea persoanei umane! De ce? Pentru că persoana umană este imagine a lui Dumnezeu, a fost creată după imaginea lui Dumnezeu și noi toți suntem imagine a lui Dumnezeu!

Așadar, Biserica este poporul care-l slujește pe Domnul. Pentru aceasta este poporul care experimentează eliberarea sa și trăiește în această libertate pe care El i-o dăruiește. Adevărata libertate o dă întotdeauna Domnul. Libertate înainte de toate de păcat, de egoism în toate formele sale: libertate de a se dărui și de a face asta cu bucurie, ca Fecioara din Nazaret care este liberă de ea însăși, nu se concentrează asupra condiției sale – și ar fi avut motiv suficient! – ci se gândește la cel care în acel moment are mai mult nevoie. Este liberă în libertatea lui Dumnezeu, care se realizează în iubire. Și aceasta este libertatea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu și noi nu trebuie s-o pierdem: libertatea de a-l adora pe Dumnezeu, de a-l sluji pe Dumnezeu și de a-l sluji și în frații noștri.

Aceasta este libertatea pe care, cu harul lui Dumnezeu, o experimentăm în comunitatea creștină, când ne punem unii în slujba altora. Fără gelozii, fără partide, fără bârfe… Să ne slujim unii pe alții, să ne slujim! Atunci Domnul ne eliberează de ambiții și rivalități, care amenință unitatea comuniunii. Ne eliberează de neîncredere, de plângeri. De fapt, și în comunitățile noastre nu lipsesc atitudini negative, care fac persoanele autoreferențiale, preocupate mai mult să se apere decât să se dăruiască. Însă Cristos ne eliberează de această negură existențială, așa cum am proclamat în Psalmul responsorial: „Tu ești ajutorul meu și scăparea mea”. Pentru aceasta discipolii, noi discipoli ai Domnului, deși rămânem mereu slabi și păcătoși – toți suntem așa! – dar deși rămânem slabi și păcătoși, suntem chemați să trăim cu bucurie și curaj credința noastră, comuniunea cu Dumnezeu și cu frații, adorarea lui Dumnezeu și să înfruntăm cu putere trudele și încercările vieții.

Iubiți frați și surori, Fecioara Sfântă, pe care o venerați îndeosebi cu titlul „Sfânta Fecioară Maria a Liberării”, să vă dobândească bucuria de a-l sluji pe Domnul și de a merge în libertatea pe care El ne-a dăruit-o: în libertatea adorației, a rugăciunii și a slujirii celorlalți. Maria să vă ajute să fiți Biserică maternă, Biserică primitoare și grijulie față de toți. Ea să fie mereu alături de voi, de bolnavii voștri, de bătrânii voștri, care sunt înțelepciunea poporului, de tinerii voștri. Pentru întregul vostru popor să fie semn de consolare și de speranță sigură. Fie ca „Sfânta Fecioară Maria a Liberării” să ne însoțească, să ne ajute, să ne consoleze, să ne dea pace și să ne dea bucurie!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 05.07.2014
Publicarea pe acest sit: 06.07.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns