Predica Papei la Liturghia din Bratislava cu beatificări

Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la Liturghia celebrată la Bratislava
duminică, 14 septembrie 2003

1. O Crux, ave spes unica! Salve, o Cruce, unica noastră speranță! În celebrarea acestei liturghii duminicale, iubiți frați și surori, suntem invitați să privim spre Cruce. Ea este „locul privilegiat” în care ni se revelează și ni se face cunoscută iubire lui Dumnezeu. Spre Cruce au privit cu credință de neclintit Episcopul Vasil’ Hopko și sora Zdenka Schelingova, pe care astăzi am avut bucuria de a-i înscrie în rândul Fericiților.

Pe Cruce se întâlnesc sărăcia omului și milostivirea lui Dumnezeu. A adora această milostivire nesfârșită este pentru om unica posibilitate de a se deschide spre misterul pe care îl revelează Crucea. Ea este înfiptă în pământ și pare că-și adâncește rădăcinile în răutatea umană, dar se înalță, ca un semn îndreptat spre cer, un semn care indică bunătatea lui Dumnezeu. Prin Crucea lui Cristos este învins răul, este învinsă moartea, ne este comunicată viața, ne este redată speranța, ne este transmisă lumina. O Crux, ave spes unica!

2. În numele Domnului răstignit și înviat, vă salut cu afecțiune pe voi toți adunați aici pe esplanada Petrzalka: te salut pe tine, iubite frate Ján Sokol, Păstor al acestei Biserici din Bratislava-Trnava care astăzi mă primește bucuroasă; pe Episcopi tăi auxiliari și pe toți Episcopii din Slovacia, în particular pe veneratul Cardinal Ján Chryzostom Korec. Mă alătur cu bucurie aducerii de mulțumire comune pentru cea de-a zecea aniversare a înființării Conferinței voastre Episcopale.

Îi salut pe Cardinalii și Episcopii veniți din țările vecine, împreună cu numeroase grupuri de credincioși. Prezența voastră fraternă face cunoscută în mod elocvent legătura de comuniune care unește diferitele Biserici locale. Îl salut pe domnul Președinte al Republicii și pe celelalte autorități civile și militare. Vă mulțumesc tuturor că ați colaborat cu generozitate pentru pregătirea fiecărui aspect al acestei călătorii apostolice.

În fine, cu o deosebită afecțiune te salut pe tine, iubit popor slovac, prezent aici sau care mă asculți prin radio și televiziune. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că ai știut să păstrezi, chiar și în momentele dificile, fidelitatea ta față de Cristos și față de Biserica sa. Și te îndemn: nu te rușina niciodată de Evanghelie (cf. Rom 1,16)! Păstreaz-o în inima ta ca pe o comoară de mare preț din care să iei lumină și putere în peregrinarea zilnică a vieții.

3. „Așa cum Moise a înălțat șarpele în pustiu, tot la fel va fi înălțat și Fiul omului, pentru ca oricine crede în el să aibă viață veșnică” (In 3,14-15), spune Isus. Așadar, ce vedem când ne îndreptăm privirea spre Crucea pe care Isus care a fost țintuit (cf. In 19,37)? Contemplăm semnul iubirii infinite a lui Dumnezeu față de omenire.

O Crux, ave spes unica! Sfântul Paul vorbește despre acest lucru în scrisoarea către Filipeni pe care am ascultat-o mai devreme. Cristos Isus nu doar s-a făcut om, în toate asemenea oamenilor, dar a asumat condiția de sclav, și apoi s-a umilit făcându-se ascultător până la moarte, și încă moartea pe cruce (cf. Fil 2,6-8).

Da, „Dumnezeu a iubit atât de mult lumea încât l-a dat pe Fiul său unul născut” (In 3,16)! Să admirăm – uimiți și recunoscători – lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea iubirii lui Cristos care depășește orice cunoaștere (cf. Ef 3,18-19)! O Crux, ave spes unica!

4. Cu siguranță, meditarea acestui mare și minunat mister i-a sprijinit pe fericitul Episcop Vasil’ Hopko și pe fericita soră Zdenka Schelingova în alegerea vieții consacrate și, în particular, în suferințele înfruntate în timpul teribilei detenții. Amândoi strălucesc în fața noastră ca exemple luminoase de fidelitate în timpurile de grea și crudă persecuție religioasă: Episcopul Vasiž nu a renegat niciodată atașamentul său față de Biserica Catolică și față de Papa; sora Zdenka nu a ezitat să-și riște viața pentru a-i ajuta pe miniștrii lui Dumnezeu.

Amândoi au înfruntat un proces nedrept și o condamnare neechitabilă, torturi, umilire, singurătate, moarte. Astfel, Crucea a devenit pentru ei drumul care i-a condus la viață, izvor de tărie și de speranță, dovadă de iubire față de Dumnezeu și față de om. O Crux, ave spes unica!

5. În grădina din Eden, la picioarele pomului era o femeie, Eva (cf. Gen 3). Sedusă de cel rău, ea își însușește ceea ce crede a fi viața divină. În schimb o sămânță a morții pătrunde în ea (cf. Ic 1,15; Rom 6,23). Pe Calvar, la picioarele pomului crucii, era o altă femeie, Maria (cf. In 19,25-27). Docilă la planul lui Dumnezeu, ea participă în mod intim la dăruirea de sine pe care Fiul o face Tatălui pentru viața lumii și, primindu-l în grijă de la Isus pe apostolul Ioan, devine Mamă a tuturor oamenilor.

Este Fecioara Îndurerată, pe care mâine o vom aminti în liturgie și pe care voi cu o devoțiune plină de afecțiune o cinstiți ca Patroană a voastră. Ei îi încredințez prezentul și viitorul Bisericii și al Națiunii slovace, ca să crească la picioarele Crucii lui Cristos și să știe să descopere mereu și să observe mesajul de iubire și de speranță al acesteia.

Prin misterul Crucii și învierii tale, mântuiește-ne o Doamne! Amin.

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 14.09.2003
Publicarea pe acest sit: 14.09.2003
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns