Predica Papei la Liturghia din Banská Bystrica

Predica Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea
la Liturghia solemnă celebrată în Banská Bystrica
vineri, 12 septembrie 2003

1. „Inima mea tresaltă de bucurie în Domnul” (Psalm resp.). Cu deosebită bucurie și cu o adâncă recunoștință mă adresez astăzi lui Dumnezeu în această piață imensă, împreună cu voi, iubiți frați și surori, pentru a celebra comemorarea Sfântului Nume al Mariei.

Locul în care ne aflăm este deosebit de semnificativ în istoria orașului vostru: el amintește, într-adevăr, respectul și devoțiunea părinților voștri față de Atotputernicul Dumnezeu și față de Preasfânta Fecioară și, totodată, încercarea de profanare a acestei prețioase moșteniri, săvârșită de un regim întunecat în anii care nu sunt încă departe. Coloana Fecioarei Maria este martoră tăcută a toate acestea.

Vă salut pe toți din inimă: în primul rând pe Episcopul Mons. Rudolf Baláz, căruia îi mulțumesc pentru cuvintele cordiale cu care m-a primit, și pe Episcopul auxiliar Mons. Tomás Gális. Îi salut și pe preoți, călugări, călugărițe, seminariști, precum și pe laicii care în diferite sectoare sunt forțe vii ale acestei Biserici diecezane, și în fine pe toți aceia care au venit din diecezele și din țările învecinate. Cu o cordialitate plină de respect se îndreaptă salutul meu spre Domnul Președinte al Republicii și spre autoritățile civile și militare prezente. Le mulțumesc tuturor pentru ajutorul prețios pe care l-au oferit pentru pregătirea acestei vizite.

2. „Iată slujitoarea Domnului” (Lc 1,38), spune Maria în fragmentul evanghelic pe care l-am auzit puțin mai devreme. Ea se adresează îngerului Gabriel, care-i transmite chemarea lui Dumnezeu de a deveni mama Fiului său. Întruparea Cuvântului constituie punctul decisiv al „planului” manifestat de Dumnezeu încă de la începutul istoriei umane, după primul păcat. El vrea să le transmită oamenilor însăși viața sa, chemându-i să devină fiii săi. Este o chemare care așteaptă răspunsul fiecăruia. Dumnezeu nu impune mântuirea; o propune ca inițiativă de iubire, la care se răspunde cu o alegere liberă, motivată și ea de iubire. Dialogul dintre înger și Maria, dintre cer și pământ, este, în acest sens, paradigmatic: vrem să scoatem din el câteva indicații pentru noi.

3. Îngerul anunță așteptările lui Dumnezeu pentru viitorul omenirii, Maria răspunde atrăgând în mod responsabil atenția asupra prezentului său: este logodită cu Iosif, promisă lui ca soție (cf. Lc 1,34). Maria nu ridică obiecții în ce privește viitorul lui Dumnezeu, dar cere lămuriri referitor la prezentul uman în care este implicată. Dumnezeu răspunde întrebării intrând în dialog cu ea. Îi place să aibă de-a face cu persoane responsabile și libere..

Care este, în toate acestea, lecția pentru noi? Maria ne învață drumul spre o libertate matură. În timpul nostru, sunt destul de mulți creștini botezați care încă nu și-au însușit, în mod adult și conștient, credința lor. Își spun creștini, dar nu reacționează cu responsabilitate deplină la harul primit; încă nu știu ce vor și de ce. Iată lecția pe care trebuie să o învățăm astăzi: este urgent să ne educăm la libertate. În particular, este urgent ca, în familii, părinții să-i educe pe proprii fii la adevărata libertate, pentru a-i pregăti să dea răspunsul potrivit la chemarea lui Dumnezeu. Familiile sunt pepiniera unde se formează lăstarii noilor generații. În familii se modelează viitorul țărilor.

Tocmai în această perspectivă, vă doresc ca Sinodul Diecezan, pe care vă pregătiți să-l celebrați, să constituie o ocazie privilegiată pentru a relansa pastorația familiei și pentru a individualiza căi tot mai noi pentru vestirea Evangheliei noilor generații ale acestui nobil pământ slovac.

4. Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38). Maria crede și de aceea spune da. Este o credință care devine viață: devine angajare față de Dumnezeu, care o umple de sine prin maternitatea divină, și angajare față de aproapele, care așteaptă ajutorul ei în persoana verișoarei Elisabeta (cf Lc 1,39-56). Maria se abandonează în mod liber și conștient inițiativei lui Dumnezeu, care împlinește în ea „minunile” sale: mirabilia Dei.

În fața atitudinii Fecioarei, fiecare dintre noi este invitat să se gândească: Dumnezeu are un plan cu fiecare, fiecăruia îi adresează o „chemare” a sa. Ceea ce contează e să știm să recunoaștem această chemare, să știm să o primim, să știm să fim fideli.

5. Iubiți frați și surori, să-i facem loc lui Dumnezeu! În varietatea și bogăția diverselor vocații, fiecare este chemat, după exemplul Mariei, să-l primească pe Dumnezeu în propria viață și să parcurgă împreună cu el cărările lumii, vestind Evanghelia sa și dând mărturie despre iubirea sa. Acesta să fie angajamentul pe care îl luăm toți împreună astăzi, așezându-l încrezători în mâinile materne ale Mariei. Mijlocirea ei să ne dobândească darul unei credințe puternice, care să facă senin orizontul existenței și transparente mintea, spiritul și inima. Amin!

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 12.09.2003
Publicarea pe acest sit: 12.09.2003
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns