Predica Papei la Liturghia de mulţumire pentru canonizarea echipolentă a doi sfinţi canadieni

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia de mulțumire pentru canonizarea
echipolentă a doi sfinți canadieni
duminică, 12 octombrie 2014

Am ascultat profeția lui Isaia: „Domnul va șterge lacrimile de pe fețele tuturor…” (Is 25,8). Aceste cuvinte, pline de speranța lui Dumnezeu, indică ținta, arată viitorul spre care ne îndreptăm. Pe acest drum sfinții ne preced și ne conduc. Aceste cuvinte schițează și vocația bărbaților și femeilor misionari.

Misionarii sunt cei care, docili față de Duhul Sfânt, au curajul să trăiască Evanghelia. Și această Evanghelie pe care tocmai am ascultat-o: „Mergeți la răspântiile drumurilor” – spune regele servitorilor săi (Mt 22,9). Și servitorii au ieșit și au adunat pe toți cei pe care i-au găsit, „răi și buni”, pentru a-i duce la ospățul de nuntă al regelui (cf. v. 10).

Misionarii au primit această chemare: au ieșit ca să-i cheme pe toți, la răspântiile din lume; și astfel au făcut atât de mult bine Bisericii, pentru că dacă Biserica se oprește și se închide se îmbolnăvește, se poate corupe, fie cu păcatele fie cu falsa știință separată de Dumnezeu, care este secularismul lumesc.

Misionarii și-au îndreptat privirea spre Cristos răstignit, au primit harul său și nu l-au ținut pentru ei înșiși. Ca sfântul Paul, s-au făcut totul pentru toți; au știu să trăiască în sărăcie și în belșug, în săturare și în foame; totul puteau în Cel care le dădea puterea (cf. Fil 4,12-13). Cu această putere a lui Dumnezeu au avut curajul de „a ieși” pe drumurile lumii cu încrederea în Domnul care cheamă. Așa este viața unui misionar și a unei misionare… pentru a termina apoi departe de casă, de propria patrie; de atâtea ori uciși, asasinați! Așa cum s-a întâmplat în acest zile pentru atâția frați și surori ai noștri.

Misiunea evanghelizatoare a Bisericii este în mod esențial vestire a iubirii, a milostivirii și a iertării lui Dumnezeu, revelate oamenilor prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos. Misionarii au slujit misiunea Bisericii, frângând celor mai mici și celor mai îndepărtați pâinea Cuvântului și ducând tuturor darul iubirii inepuizabile, care provine din însăși inima Mântuitorului.

Așa au fost sfântul Francisc de Laval și sfânta Maria a Întrupării. Aș vrea să vă las vouă, dragi pelerini canadieni, în această zi, două sfaturi: sunt luate din Scrisoarea către Evrei și gândindu-mă la misionarii vor face foarte mult bine comunităților voastre.

Primul este acesta: „Amintiți-vă de conducătorii voștri care v-au învățat cuvântul lui Dumnezeu și, meditând împlinirea vieții lor, imitați credința lor” (13,7). Amintirea misionarilor ne susține în momentul în care experimentăm numărul mic al lucrătorilor Evangheliei. Exemplele lor ne atrag, ne determină să imităm credința lor. Sunt mărturii rodnice care generează viață!

Al doilea este acesta: „Dar amintiți-vă de zilele de la început, în care, după ce ați fost luminați, ați susținut o luptă grea, plină de suferințe… Așadar, nu vă pierdeți încrederea! Ea are o mare răsplată. Căci aveți ne voie de răbdare…” (10,32.35-36). A aduce omagiu celui care a suferit pentru a ne aduce Evanghelia înseamnă a duce înainte și noi lupta cea bună a credinței, cu umilință, blândețe și milostivire, în viața de fiecare zi. Și acest lucru aduce rod.

Amintirea celor care ne-au precedat, a celor care au întemeiat Biserica noastră. Biserică rodnică aceea din Québec! Rodnică de atâția misionari care au mers pretutindeni. Lumea a fost umplută de misionari canadieni ca aceștia doi. Acum un sfat: fie ca această amintire să nu ne ducă la abandonarea francheții și curajului. Probabil – ba chiar nu probabil! – diavolul este viclean și nu tolerează ca un ținut să fie așa de rodnic de misionari. Să-l rugăm pe Domnul pentru ca Biserica din Québec să se întoarcă pe acest drum al rodniciei, pentru a da lumii mulți misionari. Acești doi care – să spunem așa – au fondat Biserica din Québec, să ajute ca mijlocitori. Fie ca sămânța semănată de ei să crească și să dea rod de noi bărbați și femei curajoși, clarvăzători, cu inima deschisă la chemarea Domnului. Astăzi trebuie să se ceară asta pentru patria voastră. Ei, din cer, vor fi mijlocitorii noștri. Québec să fie din nou acel izvor de buni și sfinți misionari.

Iată bucuria și mandatul acestui pelerinaj al vostru: a-i comemora pe martori, pe misionarii credinței în țara voastră. Această amintire ne susține mereu în drumul spre viitor, spre țintă, când „Domnul va șterge lacrimile de pe toate fețele…”.

„Să ne bucurăm și să ne veselim de mântuirea lui” (Is 25,9).

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 12.10.2014
Publicarea pe acest sit: 13.10.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns