Predica Papei la Liturghia de la Universitatea din Nairobi

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia celebrată în campului
Universității din Nairobi, Kenya
26 noiembrie 2015

Cuvântul lui Dumnezeu vorbește profunzimilor inimii noastre. Astăzi Dumnezeu ne spune că îi aparținem. El ne-a făcut, noi suntem familia sa și pentru noi El va fi mereu prezent. „Nu vă temeți – ne spune El -: eu v-am ales și promit să vă dau binecuvântarea mea” (cf. Is 44,2-3).

Am ascultat această promisiune în prima lectură. Domnul ne spune că va face să curgă apă în deșert, într-un pământ însetat; El va face în așa fel încât fiii poporului său să înflorească precum iarba și precum sălciile luxuriante. Știm că această profeție s-a împlinit cu revărsarea Duhului Sfânt la Rusalii. Dar vedem că ea se împlinește și oriunde este predicată Evanghelia și noi popoare devin membri ai familiei lui Dumnezeu, Biserica. Astăzi ne bucurăm pentru că s-a realizat în această țară. Prin predicarea Evangheliei, noi toți am devenit părtași de marea familie creștină.

Profeția lui Isaia ne invită să privim la familiile noastre și să ne dăm seama de cât de importante sunt în planul lui Dumnezeu. Societatea din Kenya a fost îndelung binecuvântată cu o viață familială solidă, cu un respect profund față de înțelepciunea bătrânilor și cu iubire față de copii. Sănătatea oricărei societăți depinde mereu de sănătatea familiilor. Pentru binele lor și al comunității, credința în Cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă să susținem familiile în misiunea lor în cadrul societății, să primim pe copii ca o binecuvântare pentru lumea noastră și să apărăm demnitatea fiecărui bărbat și a fiecărei femei, pentru că noi toți suntem frați și surori în unica familie umană.

Ascultând de Cuvântul lui Dumnezeu, suntem chemați și să opunem rezistență practicilor care favorizează aroganța în oameni, rănesc sau disprețuiesc femeile, nu se îngrijesc de bătrâni și amenință viața celor nevinovați încă nenăscuți. Suntem chemați să ne respectăm și să ne încurajăm reciproc și să ajungem la toți cei care se află în nevoie. Familiile creștine au această misiune specială: să iradieze iubirea lui Dumnezeu și să reverse apa dătătoare de viață a Duhului. Acest lucru este deosebit de important astăzi, pentru că asistăm la înaintarea de noi deșerturi, create de o cultură a egoismului și a indiferenței față de ceilalți.

Aici, în inima acestei universități, unde mințile și inimile noilor generații sunt formate, fac apel în mod special la tinerii națiunii. Marile valori ale tradiției africane, înțelepciunea și adevărul Cuvântului lui Dumnezeu și idealismul generos al tinereții voastră să vă conducă în angajarea de a forma o societate care să fie tot mai dreaptă, inclusivă și respectuoasă față de demnitatea umană. Vă să stea mereu la inimă necesitățile săracilor; respingeți tot ceea ce conduce la prejudecată și la discriminare, pentru că aceste lucruri – știm asta – nu sunt de la Dumnezeu.

Cu toții cunoaștem bine parabola lui Isus cu privire la omul care și-a construit casa pe nisip și nu pe stâncă. Atunci când au suflat vânturile, ea a căzut și ruinarea sa a fost mare (cf. Mt 7,24-27). Dumnezeu este stânca pe care suntem chemați să construim. El ne spune asta în prima lectură și ne întreabă: „Există oare un dumnezeu în afară de mine?” (Is 44,8).

Când Isus Înviat afirmă, în Evanghelia de astăzi: „Mi s-a dat toată puterea în cer și pe pământ” (Mt 28,18), ne spune că El însuși, Fiul lui Dumnezeu, este stânca. Nu există nimeni în afară de El. Unic Mântuitor al omenirii, dorește să atragă bărbați și femei din orice epocă și loc la El, așa încât să-i poată duce la Tatăl. El vrea ca noi toți să construim viața noastră pe fundamentul trainic al cuvântului său.

Aceasta este misiunea pe care Domnul o încredințează fiecăruia dintre noi. Ne cere să fim discipoli misionari, bărbați și femei care iradiază adevărul, frumusețea și puterea Evangheliei care transformă viața. Bărbați și femei care să fie canale ale harului lui Dumnezeu, care să permită milostivirii, bunăvoinței și adevărului său să devină elementele pentru a construi o casă care să rămână trainică. O casă care să fie un focar, unde frații și surorile să trăiască în sfârșit în armonie și respect reciproc, ascultând de voința adevăratului Dumnezeu, care ne-a arătat, în Isus, calea spre acea libertate și acea pace la care tânjesc toate inimile.

Isus, Bunul Păstor, stânca pe care construim viețile noastre, să vă conducă pe voi și familiile voastre pe calea binelui și a milostivirii în toate zilele vieții voastre. El să-i binecuvânteze pe toți locuitorii Kenyei cu pacea sa.

„Fiți tari în credință! Nu vă fie frică!”. Pentru că voi aparțineți Domnului.

Mungu awabariki! (Dumnezeu să vă binecuvânteze!)

Mungu abariki Kenya! (Dumnezeu să binecuvânteze Kenya!)

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 26.11.2015
Publicarea pe acest sit: 26.11.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns