Predica Papei la Liturghia de încheiere a ZMT

Predica Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la Liturghia de încheiere a Zilei Mondiale
a Tineretului 2011, de la Madrid
duminică, 21 august 2011

Dragi tineri,

Cu celebrarea Euharistiei ajungem la momentul culminant al acestei Zile Mondiale a Tineretului. Văzându-vă aici, veniți în număr mare din toate părțile, inima mea se umple de bucurie gândindu-mă la afectul special cu care vă privește Isus. Da, Domnul vă iubește și vă numește prietenii săi (cf. In 15,15). El vă vine în întâmpinare și dorește să vă însoțească în drumul vostru pentru a vă deschide porțile unei vieți depline și să vă facă părtași de relația sa intimă cu Tatăl. Noi, la rândul nostru, conștienți de măreția iubirii sale, dorim să corespundem cu toată generozitatea acestui semn de predilecție cu propunerea de a împărtăși și cu alții bucuria pe care am primit-o. desigur, sunt mulți actualmente cei care se simt atrași de figura lui Cristos și doresc să-l cunoască mai bine. Percep că El este răspunsul la multe din neliniștile lor personale. Dar cine este El cu adevărat? Cum este posibil ca unul care a trăit pe pământ în urmă cu atâția ani să aibă de-a face cu mine astăzi?

În Evanghelia pe care am ascultat-o (cf. Mt 16,13-10) vedem descrise două moduri distincte de a-l cunoaște pe Cristos. Primul ar consta într-o cunoaștere externă, caracterizată de opinia curentă. La întrebarea lui Isus: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” discipolii răspund: „Unii spun că este Ioan Botezătorul, alții că este Ilie, alții că este unul dintre profeți”. Adică Isus Cristos este considerat ca un personaj religios în plus față de cei deja cunoscuți. Apoi, adresându-se personal discipolilor, Isus îi întreabă: „Dar voi cine spuneți că sunt eu?”. Petru răspunde cu aceea care este prima mărturisire de credință: „Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu”. Credința trece dincolo de simplele date empirice sau istorice și este capabilă să perceapă misterul persoanei lui Cristos în profunzimea sa.

Însă credința nu este rod al efortului uman, al rațiunii sale, ci este un dar al lui Dumnezeu: „Fericit ești tu Simon, fiul lui Iona, pentru că nu carnea și sângele ți-au revelat asta, ci Tatăl meu care este în ceruri”. Își are originea în inițiativa lui Dumnezeu, care ne revelează intimitatea sa și ne invită să fim părtași de însăși viața sa divină. Credința nu dă numai câteva informații cu privire la identitatea lui Cristos, ci presupune o relație personală cu El, adeziunea întregii persoane, cu propria inteligență, voință și sentimente la manifestarea pe care Dumnezeu o face despre sine însuși. Astfel, întrebarea „Dar voi cine spuneți că sunt eu?” în fond îi provoacă pe discipoli să ia o decizie personală în privința Lui. Credința și urmarea lui Cristos sunt în raport strâns. Și, dat fiind faptul că presupune urmarea Învățătorului, credința trebuie să se consolideze și să crească, să devină mai profundă și matură, în măsura în care se intensifică și se întărește relația cu Isus, intimitatea cu El. Și Petru și ceilalți apostoli au trebuit să înainteze pe acest drum până când întâlnirea cu Domnul înviat le-a deschis ochii la o credință deplină.

Dragi tineri, și astăzi Cristos vi se adresează cu aceeași întrebare pe care a pus-o apostolilor: „Dar voi cine spuneți că sunt eu?”. Răspundeți-i cu generozitate și curaj, așa cum corespunde unei inimi tinere cum este inima voastră. Spuneți-i: Isuse, eu știu că Tu ești Fiul lui Dumnezeu care ți-ai dat viața pentru mine. Vreau să te urmez cu fidelitate și să mă las condus de cuvântul tău. Tu mă cunoști și mă iubește. Eu mă încred în tine și îmi pun întreaga mea viață în mâinile tale. Vreau ca Tu să fii forța care mă susține, bucuria care niciodată nu mă abandonează.

În răspunsul său la mărturisirea lui Petru, Isus vorbește despre Biserică: „Iar eu îți spun: tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea”. Ce înseamnă asta? Isus construiește Biserica pe stânca credinței lui Petru, care mărturisește divinitatea lui Cristos.

Da, Biserica nu este o simplă instituție umană, ca oricare alta, ci este strâns unită cu Dumnezeu. Însuși Cristos se referă la ea ca la Biserica „sa”. Nu este posibil a-l separa pe Cristos de Biserică, așa cum nu se poate separa capul de trup (cf. 1Cor 12,12). Biserica nu trăiește prin ea însăși, ci din Domnul. El este prezent în mijlocul ei și îi dă viață, aliment și forță.

Dragi tineri, permiteți-mi, ca Urmaș al lui Petru, să vă invit să întăriți această credință care ne-a fost transmisă de Apostoli, să-l puneți pe Cristos, pe Fiul lui Dumnezeu, în centrul vieții voastre. Însă permiteți-mi să vă amintesc și că a-l urma pe Isus în credință înseamnă a merge cu El în comuniunea Bisericii. Nu-l putem urma pe Isus singuri. Cel care cedează tentației de a merge „pe cont propriu” sau de a trăi credința după mentalitatea individualistă care predomină în societate, riscă să nu-l întâlnească niciodată pe Isus Cristos și să ajungă să urmeze o imagine falsă a Lui.

A avea credință înseamnă a te sprijini pe credința fraților tăi și credința ta să folosească în același mod ca sprijin pentru credința celorlalți. Vă cer, dragi prieteni, să iubiți Biserica, pe ea care v-a născut la credință, care v-a ajutat să-l cunoașteți mai bine pe Cristos, care v-a făcut să descoperiți frumusețea iubirii sale. Pentru creșterea prieteniei voastre cu Cristos este fundamental a recunoaște importanța inserării voastre fericite în parohii, comunități și mișcări, precum și participarea la Euharistie în fiecare duminică, apropierea frecventă de sacramentul reconcilierii și cultivarea rugăciunii și meditării Cuvântului lui Dumnezeu.

Din această prietenie cu Isus se va naște și stimulentul care conduce la a da mărturia credinței în locurile cele mai diferite, inclusiv acolo unde este refuz sau indiferență. Nu este posibil a-l întâlni pe Cristos și a nu-l face cunoscut altora. Deci, nu-l păstrați pe Cristos pentru voi înșivă! Comunicați altora bucuria credinței voastre. Lumea are nevoie de mărturia credinței voastre, are nevoie desigur de Dumnezeu. Cred că prezența voastră aici, tineri veniți din cele cinci continente, este o minunată dovadă a rodniciei mandatului lui Cristos dat Bisericii: „Mergeți în toată lumea și predicați Evanghelia la toată făptura” (Mc 16,15). Și vouă vă revine misiunea extraordinară de a fi discipoli și misionari ai lui Cristos în alte ținuturi și țări unde există o mulțime de tineri care aspiră la lucruri mai mari și, descoperind în inimile proprii posibilitatea de valori mai autentice, să nu se lase seduși de promisiunile false ale unui stil de viață fără Dumnezeu.

Dragi tineri, mă rog pentru voi cu tot afectul inimii mele. Vă recomand Fecioarei Maria pentru ca să vă însoțească mereu cu mijlocirea ei maternă și să vă învețe fidelitatea față de Cuvântul lui Dumnezeu. Vă cer să vă rugați și pentru Papa, pentru ca el ca Urmaș al lui Petru să poată continua să-i întărească pe frații săi în credință. Fie ca toți în Biserică, păstori și credincioși, să ne apropiem în fiecare zi mai mult de Domnul pentru a crește în sfințenia vieții și a da astfel mărturie eficace că Isus Cristos este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul tuturor oamenilor și izvorul viu al speranței lor. Amin.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 21.08.2011
Publicarea pe acest sit: 23.08.2011
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns