Predica Papei la Liturghia de încheiere a ZMT

Predica Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la Liturghia de încheiere a Zilei Mondiale a Tineretului
Sydney, duminică, 20 iulie 2008

Dragi prieteni,

„Veți primi putere când Duhul Sfânt va veni asupra voastră” (Fapte 1,8). Am văzut această promisiune împlinită! În ziua Rusaliilor, după cum am ascultat în prima lectură, Domnul Înviat, șezând de-a dreapta Tatălui, a trimis Duhul asupra discipolilor strânși în cenacol. Cu puterea acelui Duh, Petru și Apostolii au mers să predice Evanghelia până la marginile pământului. În fiecare timp și în fiecare limbă, Biserica continuă să proclame lumii măreția lui Dumnezeu și să cheme toate neamurile și toți oamenii la credința, speranța și viața cea nouă în Cristos.

În aceste zile am veni și eu, ca Succesor al Sfântului Petru, pe acest pământ magnific al Australiei. Am venit, dragii mei frați și surori tineri, să vă întăresc în credința voastră și să vă încurajez să vă deschideți inimile față de puterea Duhului lui Cristos și față de bogăția darurilor Sale. Mă rog ca această mare adunare, ce unește tineri „din toate neamurile de sub cer” (cf. Fapte 2,5), să fie un nou cenacol. Fie ca focul iubirii lui Dumnezeu să coboare și să umple inimile voastre, să vă unească mai deplin cu Domnul și cu Biserica Sa și să vă trimită înainte, ca o nouă generație de Apostoli, să îl duceți lumii pe Cristos! „Veți primi putere când Duhul Sfânt va veni asupra voastră.” Aceste cuvinte ale Domnului Înviat au o semnificație specială pentru acei tineri ce vor primi Sacramentului Mirului, pecetea darului Duhului Sfânt, la Liturghia de astăzi. Dar ele ne sunt adresate și nouă, fiecăruia – tuturor celor care au primit de la Duhul Sfânt darul reconcilierii și al vieții noi la Botez, care l-au primit în inimile lor ca ajutor și călăuzitor la Miruire și care cresc zilnic în darurile Sale de har prin Sfânta Euharistie. La fiecare Liturghie de fapt, Duhul Sfânt coboară din nou, invocat de rugăciunea solemnă a Bisericii, nu doar pentru a transforma darurile pâinii și vinului în Trupul și Sângele Domnului, ci și pentru a ne transforma viețile, pentru a ne face, cu puterea sa, „un trup și un duh în Cristos”.

Dar ce este această „putere” a Duhului Sfânt? Este puterea vieții lui Dumnezeu! Este puterea aceluiași Duh care a plutit deasupra apelor în zorii creației și care, la plinirea timpului, l-a ridicat pe Isus din morți. Este puterea care ne îndrumă pe noi și lumea noastră spre venirea Împărăției lui Dumnezeu. În Evanghelia de astăzi, Isus proclamă faptul că a început o nouă eră, în care Duhul Sfânt va fi revărsat deasupra întregii omeniri (cf. Luca 4,21). El însuși, conceput de la Duhul Sfânt și născut din Fecioara Maria, a venit între noi pentru a aduce acest Duh. Ca izvor al noii noastre vieți în Cristos, Duhul Sfânt este de asemenea, într-un mod foarte real, sufletul Bisericii, iubirea care ne leagă de Domnul și pe unii de alții, și lumina care ne deschide ochii pentru a vedea peste tot în jurul nostru minunile harului lui Dumnezeu.

Aici în Australia, „Marele Pământ Sudic al Duhului Sfânt”, cu toții am avut o experiență de neuitat a prezenței și puterii Duhului în frumusețea naturii. Ochii noștri au fost deschiși ca să vedem lumea din jurul nostru așa cum este cu adevărat: „încărcată”, cum spune poetul, „cu măreția lui Dumnezeu”, umplută cu gloria iubirii Sale creatoare. Și aici, în această mare adunare a tinerilor creștini din lumea întreagă, am avut o experiență vie a prezenței și puterii Duhului în viața Bisericii. Am văzut Biserica așa cum este ea cu adevărat: Trupul lui Cristos, o comunitate vie a iubirii, îmbrățișând oamenii de orice rasă, națiune sau limbă, în orice timp și în orice loc, în unitatea născută din credința noastră în Domnul Înviat. Puterea Duhului nu încetează niciodată să umple Biserica cu viață! Prin harul Sacramentelor Bisericii, puterea curge de asemenea adânc în noi, ca un râu subteran care hrănește spiritul nostru și ne atrage tot mai aproape de izvorul adevăratei noastre vieți, care este Cristos. Sfântul Ignațiu de Antiohia, care a murit ca martir la începutul celui de-al doilea secol, ne-a lăsat o splendidă descriere a puterii Duhului care se află în noi. El vorbește despre Duh ca despre o fântână a apei vieții ce izvorăște în inima sa și șoptește: „Veniți, veniți la Tatăl” (cf. Ad Rom., 6:1-9).

Și totuși, această putere, har al Duhului, nu este ceva ce noi putem merita sau obține, ci doar primi ca dar pur. Iubirea lui Dumnezeu își poate dezlănțui puterea doar când i se permite să ne schimbe din interior. Trebuie să o lăsăm să străpungă carapacea tare a indiferenței noastre, a rutinei noastre, a conformării noastre oarbe la spiritul acestor vremuri. Doar atunci putem să îl lăsăm să ne aprindă imaginația și să ne modeleze dorințele noastre profunde. De aceea rugăciunea este atât de importantă: rugăciunea zilnică, rugăciunea privată în tăcerea inimilor noastre în fața Preasfântului Sacrament, și rugăciunea liturgică în inima Bisericii. Rugăciunea este receptarea pură a harului lui Dumnezeu, iubirea în acțiune, comuniune cu Duhul care sălășluiește în noi, care ne conduce, prin Isus, în Biserică, la Tatăl nostru ceresc. Prin puterea Duhului Său, Isus este mereu prezent în inimile noastre, așteptând în tăcere ca noi să păstrăm tăcerea pentru El, pentru a-i asculta glasul, pentru a rămâne în iubirea Sa și pentru a primi „puterea de sus” care ne permite să fim sarea și lumina lumii noastre.

La Înălțarea la cer, Domnul Înviat le-a spus discipolilor Săi: „Îmi veți fi martori […] până la marginile pământului” (Fapte 1,8). Aici, în Australia, să îi mulțumim Domnului pentru darul credinței, care a venit la noi ca o comoară transmisă din generație în generație în comuniunea Bisericii. Aici, în Oceania, să îi mulțumim în mod special pentru toți acei misionari eroici, preoți și persoane consacrate, părinți și bunici creștini, învățători și cateheți care au construit Biserica pe acest pământ – mărturisitori precum Fericita Mary MacKillop, Sf. Petru Chanel, Fericitul Peter To Rot și atât de mulți alții! Puterea Duhului, revelată în viețile lor, acționează încă în binele rămas în urma lor, în societatea pe care ei au modelat-o și care vă este înmânată acum vouă.

Dragi tineri, permiteți-mi să vă pun acum o întrebare. Ce veți lăsa voi generației viitoare? Vă construiți voi viețile pe temelii solide, construiți voi ceva care va dura? Vă trăiți voi viețile într-un mod care să lase spațiu Duhului în mijlocul unei lumi care dorește să uite de Dumnezeu sau chiar îl respinge în numele unei libertăți greșit înțelese? Cum folosiți voi darurile pe care le-ați primit, „puterea” pe care Duhul Sfânt se pregătește chiar acum să o elibereze în voi? Ce moștenire veți lăsa voi tinerilor care vă vor urma? Care va fi contribuția voastră? Puterea Duhului Sfânt nu doar ne luminează și ne consolează. Ea ne și indică viitorul, venirea Împărăției lui Dumnezeu. Ce viziune magnifică a omenirii răscumpărate și înnoite vedem în noua eră promisă de Evanghelia de astăzi! Sfântul Luca ne spune că Isus Cristos este împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu, Mesia care are Duhul Sfânt pe deplin pentru a-l revărsa asupra întregii omeniri. Revărsarea Duhului lui Cristos asupra omenirii este o promisiune de speranță și eliberare de tot ceea ce ne îngreunează. Dă orbului o vedere nouă; îl eliberează pe cel care suferă și creează unitate în și prin diversitate (cf. Luca 4,18-19; Isaia 61,1-2). Această putere poate crea o lume nouă: poate „înnoi fața pământului” (cf. Psalmul 104,30)!

Cu puterea Duhului și hrănindu-se din viziunea bogată a credinței, o nouă generație de creștini este chemată să ajute la edificarea unei lumi în care darul vieții de la Dumnezeu să fie primit, respectat și prețuit – nu respins, primit cu teamă ca o amenințare și distrus. O nouă eră în care iubirea nu este lacomă sau egoistă, ci pură, fidelă și cu adevărat liberă, deschisă spre ceilalți, respectându-le demnitatea, căutându-le binele, radiind bucurie și frumusețe. O nouă eră în care speranța ne eliberează de superficialitate, apatie și preocuparea de sine, care amorțesc sufletele noastre și ne otrăvesc relațiile. Dragi prieteni tineri, Domnul vă cere să fiți profeți ai acestei noi ere, mesageri ai iubirii Sale, atrăgând oamenii la Tatăl și construind un viitor de speranță pentru întreaga omenire.

Lumea are nevoie de această înnoire! În numeroase dintre societățile noastre, alături de prosperitatea materială se răspândește un deșert spiritual: o goliciune interioară, o teamă nenumită, un tăcut sentiment de disperare. Câți dintre contemporanii noștri nu și-au construit rezervoare sparte, ce nu pot ține apă (cf. Ieremia 2,13), într-o căutare disperată a sensului – a sensului ultim pe care doar iubirea îl poate da? Acesta este darul mare și eliberator pe care îl aduce Evanghelia: el revelează demnitatea noastră de oameni creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Revelează sublima chemare a omenirii, care își găsește împlinirea în iubire. Dezvăluie adevărul despre om și adevărul despre viață.

Și Biserica are nevoie de această înnoire! Ea are nevoie de credința voastră, de idealismul vostru și de generozitatea voastră, pentru ca să fie mereu tânără în Duh (cf. Lumen Gentium, nr. 4)! În a doua lectură de astăzi, Apostolul Paul ne amintește că fiecare și toți creștinii au primit un dar pentru edificarea Trupului lui Cristos. Biserica are în mod special nevoie de darurile tinerilor, ale tuturor tinerilor. Ea are nevoie să crească în puterea Duhului care chiar și acum dă bucurie tinereții voastre și vă inspiră să îi slujiți Domnului cu bucurie. Deschideți-vă inimile față de această putere! Adresez acest apel în mod special acelora dintre voi pe care Domnul îi cheamă la preoție și la viața consacrată. Să nu vă fie teamă să îi spuneți „da” lui Isus, să găsiți bucurie în a face voia Lui, să vă dedicați complet căutării sfințeniei și să vă folosiți toate talentele în slujba celorlalți!

În câteva momente vom celebra Sacramentul Mirului. Duhul Sfânt va coborî asupra candidaților; ei vor fi „pecetluiți” cu darul Duhului și trimiși să fie mărturisitori ai lui Cristos. Ce înseamnă să primești „pecetea” Duhului Sfânt? Înseamnă să fii marcat cu un semn ce nu se șterge, schimbat definitiv, o nouă creație. Pentru aceia care au primit acest dar, nimic nu mai poate fi vreodată la fel! A fi „botezat” în Duhul (1Corinteni 12,13) înseamnă a fi aprins cu iubirea lui Dumnezeu. A „primi să bei” din Duhul înseamnă a fi împrospătat de frumusețea planului Domnului pentru noi și pentru lume și a deveni la rândul nostru izvor de prospețime spirituală pentru alții. A fi „pecetluit cu Duhul” înseamnă a nu ne fi teamă să stăm drepți pentru Cristos, să lăsăm adevărul Evangheliei să pătrundă modul nostru de a vedea, în timp ce lucrăm pentru triumful civilizației iubirii.

În timp ce ne rugăm pentru candidații la Miruire, să cerem ca puterea Duhului Sfânt să reînvie harul propriei noastre miruiri. Fie ca El să reverse darurile Sale din plin asupra tuturor celor prezenți, asupra orașului Sydney, asupra acestui pământ al Australiei și asupra întregului său popor! Fie ca fiecare dintre noi să fie înnoit în duhul înțelepciunii și înțelegerii, în duhul sfatului și tăriei, în duhul științei și evlaviei și în duhul fricii de Dumnezeu!

Prin mijlocirea iubitoare a Mariei, Maica Bisericii, fie ca această a XXIII-a Zi Mondială a Tineretului să fie trăită ca un nou cenacol, din care fiecare dintre noi, arzând de focul și iubirea Duhului Sfânt, să meargă în lume pentru a-l proclama pe Cristos Înviat și pentru a atrage fiecare inimă la El! Amin.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: Radu și Oana Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 20.07.2008
Publicarea pe acest sit: 20.07.2008
Etichete: , , , , ,

Lasă un răspuns