Predica Papei la Liturghia de deschidere a capitlului augustinian

fraaug13Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia de deschidere a capitlului
Ordinului Sfântului Augustin
Bazilica Sf. Augustin din Roma
miercuri, 28 august 2013

„Ne-ai făcut pentru Tine și neliniștită este inima noastră până nu se odihnește în Tine” (Confesiuni, I, 1, 1). Cu aceste cuvinte, devenite celebre, sfântul Augustin se adresează lui Dumnezeu în Confesiuni, și în aceste cuvinte este sinteza întregii sale vieți.

„Neliniște”. Acest cuvânt mă lovește și mă face să reflectez. Aș vrea să pornesc de la o întrebare: ce neliniște fundamentală trăiește Augustin în viața sa? Sau probabil ar trebui mai degrabă să spun: ce neliniști ne invită acest mare om și sfânt să trezim și să menținem vii în viața noastră? Propun trei: neliniștea căutării spirituale, neliniștea întâlnirii cu Dumnezeu, neliniștea iubirii.

1. Prima: neliniștea căutării spirituale. Augustin trăiește o experiență destul de obișnuită în ziua de astăzi: destul de obișnuită printre tinerii de astăzi. Este educat de mama Monica în credința creștină, deși nu primește Botezul, dar crescând se îndepărtează de credință, nu găsește în ea răspunsul la întrebările sale, la dorințele inimii sale și este atras de alte propuneri. Intră atunci în grupul maniheilor, se dedică studiilor sale cu angajare, nu renunță la distracția destrăbălată, la spectacolele timpului, prietenii intense, cunoaște iubirea intensă și întreprinde o carieră strălucitoare de maestru de retorică ce îl duce până la curtea imperială de la Milano. Augustin este un om „sosit”, are totul, însă în inima sa rămâne neliniștea căutării sensului profund al vieții; inima sa nu este adormită, aș spune nu este anesteziată de succes, de lucruri, de putere. Augustin nu se închide în el însuși, nu se face comod, continuă să caute adevărul, sensul vieții, continuă să caute fața lui Dumnezeu. Desigur, comite greșeli, ia și căi greșite, păcătuiește, este un păcătos; dar nu pierde neliniștea căutării spirituale. Și în acest mod descoperă că Dumnezeu îl aștepta, mai mult, că nu încetase niciodată să-l caute El cel dintâi. Aș vrea să-i spun celui care se simte indiferent față de Dumnezeu, față de credință, celui care este departe de Dumnezeu sau l-a părăsit, și chiar și nouă, cu „îndepărtările” noastre și cu „părăsirile” noastre față de Dumnezeu, mici, probabil, dar sunt atâtea în viața zilnică: privește în adâncul inimii tale, privește în interiorul tău și întreabă-te: ai o inimă care dorește ceva mare sau o inimă adormită de lucruri? Inima ta a păstrat neliniștea căutării sau ai lăsat-o sufocată de lucruri, care ajung s-o atrofieze? Dumnezeu te așteaptă, te caută: ce-i răspunzi? Ți-ai dat seama de această situație a sufletului tău? Sau dormi? Crezi că Dumnezeu te așteaptă sau pentru tine aceste adevăruri sunt numai „cuvinte”?

2. În Augustin este tocmai această neliniște a inimii care-l duce la întâlnirea personală cu Cristos, îl face să înțeleagă că acel Dumnezeu pe care-l căuta departe de el, este Dumnezeul apropiat de orice ființă umană, Dumnezeul apropiat de inima noastră, mai intim de noi decât noi înșine (cf. ibid., III, 6, 11). Dar și în descoperirea și în întâlnirea cu Dumnezeu, Augustin nu se oprește, nu se face comod, nu se închide în el însuși ca acela care deja a ajuns, ci continuă drumul. Neliniștea căutării adevărului, a căutării lui Dumnezeu, devine neliniștea de a-l cunoaște tot mai mult și de a ieși din el însuși pentru a-l face cunoscut celorlalți. Este tocmai neliniștea iubirii. Ar vrea o viață liniștită de studiu și de rugăciune, însă Dumnezeu îl cheamă să fie păstor la Hippona, într-un moment dificil, cu o comunitate dezbinată și cu războiul care este iminent. Și Augustin se lasă neliniștit de Dumnezeu, nu încetează să-l vestească, să evanghelizeze cu curaj, fără teamă, încearcă să fie imaginea lui Isus Bunul Păstor care cunoaște oile sale (cf. In 10,14), ba chiar, așa cum îmi place să repet, care „simte mirosul turmei sale” și iese ca să le caute pe cele rătăcite. Augustin trăiește ceea ce sfântul Paul îi indică lui Timotei și fiecăruia dintre noi: vestește cuvântul, insistă la momentul potrivit și nepotrivit, vestește Evanghelia cu inimă generoasă, mare (cf. 2Tim 4,2) a unui păstor care este neliniștit pentru oile sale. Comoara lui Augustin este tocmai această atitudine: a ieși mereu spre Dumnezeu, a ieși mereu spre turmă… Este un om în tensiune, între aceste două ieșiri: nu „a privatiza” iubirea… mereu pe drum! Mereu pe drum! Mereu neliniștit! Și aceasta este pacea neliniștii. Putem să ne întrebăm: sunt neliniștit pentru Dumnezeu, pentru a-l vesti, pentru a-l face cunoscut? Sau mă las fascinat de acea mondenitate spirituală care ne determină să facem totul din iubire față de noi înșine? Noi cei consacrați ne gândim la interesele personale, la funcționalismul operelor, la carierism. Of, of, la atâtea lucruri ne putem gândi… Ca să spunem așa, m-am „acomodat” în viața mea creștină, în viața mea sacerdotală, în viața mea călugărească, chiar și în viața mea de comunitate, sau păstrez forța neliniștii pentru Dumnezeu, pentru Cuvântul său, care mă determină să „ies afară”, spre ceilalți?

3. Și ajungem la ultima neliniște, neliniștea iubirii. Aici nu pot să nu privesc la mama: această Monica! Câte lacrimi a vărsat această sfântă femeie pentru convertirea fiului! Și câte mame și astăzi varsă lacrimi pentru ca fiii lor să se întoarcă la Cristos! Nu pierdeți speranța în harul lui Dumnezeu! În Confesiuni citim această frază pe care un episcop a spus-o sfintei Monica, mamă care cerea să-l ajute pe fiul ei să regăsească drumul credinței: „Nu este posibil ca un fiu al atâtor lacrimi să piară” (III, 12, 21). Același Augustin, după convertire, adresându-se lui Dumnezeu, scrie: „din iubire față de mine plângea înaintea ta mama mea, în întregime fidelă, vărsând mai multe lacrimi decât varsă vreodată mamele la moartea copiilor lor” (ibid., III, 11, 19). Femeie neliniștită, această femeie, care, la sfârșit, spune acel cuvânt frumos: cumulatius hoc mihi Deus praestitit! [Dumnezeul meu m-a satisfăcut pe larg] (ibid., IX, 10, 26). Pentru ceea ce ea plângea Dumnezeu i-a dăruit din belșug! Și Augustin este moștenitor al Monicăi, de la ea primește sămânța neliniștii. Iată, așadar, neliniștea iubirii: a căuta mereu, fără încetare, binele celuilalt, al persoanei iubite, cu acea intensitate care duce și la lacrimi. Îmi vin în minte cuvintele lui Isus care plânge în fața mormântului prietenului Lazăr, Petru, care, după ce l-a tăgăduit pe Isus, îi întâlnește privirea bogată în milostivire și în iubire și plânge amar, Tatăl care așteaptă pe terasă întoarcerea fiului și atunci când încă este departe îi aleargă în întâmpinare; îmi vine în minte Fecioara Maria care cu iubire îl urmează pe Fiul Isus până la Cruce. Cum suntem cu neliniștea iubirii? Credem în iubirea față de Dumnezeu și față de alții? Sau suntem nominaliști cu privire la asta? Nu în mod abstract, nu numai cuvintele, ci fratele concret pe care-l întâlnim, fratele care este lângă noi! Ne lăsăm neliniștiți de necesitățile lor sau rămânem închiși în noi înșine, în comunitățile noastre, care de multe ori reprezintă „comunitate-comoditate”? Uneori se poate trăi într-un bloc fără a cunoaște cine trăiește alături; sau putem fi în comunitate, fără a cunoaște cu adevărat pe propriul confrate: cu durere mă gândesc la persoanele consacrate care nu sunt rodnice, care sunt „holtei/fete bătrâne”. Neliniștea iubirii ne determină mereu să mergem în întâmpinarea celuilalt, fără a aștepta ca să vină el să ne manifeste necesitatea sa. Neliniștea iubirii ne dăruiește darul rodniciei pastorale și noi trebuie să ne întrebăm, fiecare dintre noi: cum merge rodnicia mea spirituală, rodnicia mea pastorală?

Să-i cerem Domnului pentru voi, dragi augustinieni, care începeți Capitulul General, și pentru noi toți ca să păstreze în inima noastră neliniștea spirituală de a-l căuta mereu, neliniștea de a-l vesti cu curaj, neliniștea iubirii față de orice frate și soră. Așa să fie.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 28.08.2013
Publicarea pe acest sit: 30.08.2013
Etichete: ,

Lasă un răspuns