Predica Papei la Liturghia cu ritualul căsătoriei

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia cu ritualul căsătoriei
duminică, 14 septembrie 2014

Prima lectură ne vorbește despre drumul poporului în pustiu. Să ne gândim la oamenii aceea mărșăluind, conduși de Moise; erau mai ales familii: tați, mame, copii, bunici; bărbați și femei de toate vârstele, atâția copii, cu bătrânii cărora le era greu… Acest popor ne face să ne gândim la Biserica în drum prin deșertul lumii de astăzi, ne face să ne gândim la Poporul lui Dumnezeu, care este compus în cea mai mare parte din familii.

Acest lucru ne face să ne gândim la familii, la familiile noastre, în drum pe drumurile vieții, în istoria de fiecare zi… Este incalculabilă forța, încărcătura de umanitate conținută într-o familie: ajutorul reciproc, însoțirea educativă, relațiile care cresc cu creșterea persoanelor, împărtășirea bucuriilor și dificultăților… Familiile sunt primul loc în care noi ne formăm ca persoane și în același timp sunt „cărămizile” pentru construirea societății.

Să ne întoarcem la relatarea biblică. La un moment dat „poporul n-a suportat călătoria” (Num 21,4). Sunt obosiți, lipsește apa și mănâncă numai „mana”, o hrană minunată, dăruită de Dumnezeu, dar care în acel moment de criză pare prea puțin. Atunci se plâng și protestează împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „De ce ne-ați scos?…” (cf. Num 21,5). Există ispita de a se întoarce înapoi, de a abandona drumul.

Ne vine să ne gândim la perechile de soți care „nu suportă călătoria”, călătoria vieții conjugale și familiale. Oboseala drumului devine o oboseală interioară; pierd gustul Căsătoriei, nu mai iau apă din izvorul Sacramentului. Viața zilnică devine apăsătoare și, de atâtea ori, „grețoasă”.

În acel moment de rătăcire – spune Biblia – vin șerpii veninoși care îi mușcă pe oameni, și mulți mor. Acest fapt provoacă părerea de rău a poporului, care cere iertare lui Moise și îi cere să-l roage pe Domnul pentru ca să îndepărteze șerpii. Moise îl imploră pe Domnul și El dă remediul: un șarpe de bronz, atârnat de un stâlp; oricine îl privește, este vindecat de veninul mortal al șerpilor.

Ce înseamnă acest simbol? Dumnezeu nu elimină șerpii, ci oferă un „antidot”: prin acel șarpe de bronz, făcut de Moise, Dumnezeu transmite forța sa de vindecare care este milostivirea sa, mai puternică decât veninul ispititorului.

Isus, așa cum am ascultat în Evanghelie, s-a identificat cu acest simbol: de fapt, Tatăl, din iubire l-a „dat” pe El, pe Fiul unicul născut, oamenilor pentru ca să aibă viața (cf. In 3,13-17); și această iubire imensă a Tatălui îl determină pe Fiul, pe Isus, să se facă om, să se facă servitor, să moară pentru noi și să moară pe o cruce; pentru aceasta Tatăl l-a înviat și i-a dat stăpânirea asupra întregului univers. Așa se exprimă imnul din Scrisoarea către Filipeni a sfântului Paul (2,6-11). Cine se încredințează lui Isus răstignit primește milostivirea lui Dumnezeu care vindecă de veninul mortal al păcatului.

Remediul pe care Dumnezeu îl oferă poporului este valabil, îndeosebi și pentru soții care „nu suportă drumul” și sunt mușcați de ispitele descurajării, infidelității, regresiunii, abandonării… Și lor Dumnezeu Tatăl li-l dăruiește pe Fiul Isus, nu pentru a-i condamna, ci pentru a-i mântui: dacă se încredințează Lui, îi vindecă prin iubirea milostivă care provine din Crucea sa, prin forța unui har care regenerează și repune pe drumul vieții conjugale și familiale.

Iubirea lui Isus, care a binecuvântat și a consacrat unirea soților, este în măsură să mențină iubirea lor și s-o reînnoiască atunci când omenește se pierde, se sfâșie, se epuizează. Iubirea lui Cristos poate să restituie soților bucuria de a merge împreună; pentru că aceasta este căsătoria: drumul împreună al unui bărbat și al unei femei, în care bărbatul are misiunea de a o ajuta pe soție să fie mai femeie, iar femeia are misiunea de a-l ajuta pe soț să fie mai bărbat. Aceasta este misiunea pe care o aveți între voi. „Te iubesc și pentru aceasta te fac mai femeie” – „Te iubesc și pentru aceasta te fac mai bărbat”. Este reciprocitatea diferențelor. Nu este un drum ușor, fără conflicte: nu, n-ar fi uman. Este o călătorie angajantă, uneori dificilă, uneori și conflictuală, dar aceasta este viața! Și, în mijlocul acestei teologii pe care ne-o dă Cuvântul lui Dumnezeu despre poporul aflat în drum, și despre familiile aflate în drum, despre soții aflați în drum, un mic sfat. Este normal ca soții să se certe, este normal. Mereu se face. Dar vă sfătuiesc: niciodată să nu terminați ziua fără a face pace. Niciodată. Este suficient un mic gest. Și astfel se continuă să se meargă. Căsătoria este simbol al vieții, al vieții reale, nu este o „fiction”! Este sacrament al iubirii lui Cristos și a Bisericii, o iubire care are în Cruce verificarea sa și garanția sa. Vă doresc vouă tuturor un drum frumos: un drum rodnic; fie ca iubirea să crească. Vă doresc fericire. Vor exista crucile, vor exista. Dar mereu Domnul este acolo pentru a ne ajuta să mergem înainte. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 14.09.2014
Publicarea pe acest sit: 15.09.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns