Predica Papei la Liturghia cu Episcopii, preoţii şi persoanele consacrate

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia cu Episcopii, preoții
și persoanele consacrate
Catedrala „Neprihănita Zămislire”, Manila
vineri, 16 ianuarie 2015

„Mă iubești?” [lumea: „Da!”] Mulțumesc! Dar eu citeam cuvântul lui Isus! Spune Domnul: „Mă iubești?… Paște mielușeii mei” (In 21,15.16). cuvintele lui Isus adresate lui Petru în Evanghelia de astăzi sunt primele cuvinte pe care vi le adresez, iubiți frați episcopi și preoți, călugări și călugărițe, și tineri seminariști. Aceste cuvinte ne amintesc un lucru esențial: orice slujire pastorală se naște din iubire. Orice slujire pastorală se naște din iubire! Orice viață consacrată este un semn al iubirii reconciliatoare a lui Cristos. Ca sfânta Tereza a Pruncului Isus, în varietatea vocațiilor noastre, fiecare dintre noi este chemat, într-un fel, să fie iubirea în inima Bisericii.

Vă salut cu mare afect. Și vă cer să duceți afectul meu tuturor fraților voștri și surorilor voastre bătrâni și bolnavi și tuturor celor care nu s-au putut uni astăzi cu noi. În timp ce Biserica din Filipine privește la al cincilea centenar al evanghelizării sale, simțim recunoștință pentru moștenirea lăsată de atâția episcopi, preoți și călugări din generațiile trecute. Ei s-au străduit nu numai să predice Evanghelia și să construiască Biserica în această țară, ci și să făurească o societate inspirată din mesajul evanghelic al carității, al iertării și al solidarității în slujba binelui comun. Astăzi voi duceți înainte acea operă de iubire. Ca și ei, sunteți chemați să construiți punți, să păstoriți turma lui Cristos și să pregătiți căi valabile pentru Evanghelia în Asia în zorii unei noi ere.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” (2Cor 5,14). În prima lectură de astăzi, sfântul Paul ne spune că iubirea pe care suntem chemați s-o proclamăm este o iubire reconciliatoare, care provine din inima Mântuitorului răstignit. Suntem chemați să fim „ambasadori în numele lui Cristos” (2Cor 5,20). Slujirea noastră este o slujire de reconciliere. Să proclamăm Vestea Bună a iubirii, a milostivirii și a compasiunii fără de sfârșit a lui Dumnezeu. Să proclamăm bucuria Evangheliei. Deoarece Evanghelia este promisiunea harului lui Dumnezeu, care singură poate aduce plinătate și însănătoșire lumii noastre bolnave. Evanghelia poate să inspire construirea unei ordini sociale cu adevărat drepte și răscumpărate.

A fi ambasador al lui Cristos înseamnă înainte de toate a invita fiecare persoană la o reînnoită întâlnire cu Domnul Isus (cf. Evangelii gaudium, 3). Întâlnirea noastră personală cu El. Această invitație trebuie să fie în centrul comemorării voastre a evanghelizării Filipinelor. Însă Evanghelia este și un apel la convertire, la o examinare a conștiinței noastre, ca indivizi și ca popor. Așa cum pe bună dreptate au învățat episcopii din Filipine, Biserica din Filipine este chemată să recunoască și să combată cauzele inegalității și nedreptății, profund înrădăcinate, care pătează fața societății filipineze, în contrast evident cu învățătura lui Cristos. Evanghelia cheamă pe fiecare creștin să trăiască o viață onestă, integră și angajată pentru binele comun. Dar cheamă și comunitățile creștine să creeze „cercuri de onestitate”, rețele de solidaritate care pot să se extindă în societate pentru a o transforma cu mărturia lor profetică.

Săracii. Săracii sunt în centrul Evangheliei, sunt în inima Evangheliei; dacă îi scoatem pe săraci din Evanghelie, nu putem înțelege pe deplin mesajul lui Isus Cristos. Ca ambasadori ai lui Cristos, noi, episcopi, preoți și călugări, ar trebui să fim primii care primesc harul său reconciliator în inimile noastre. Sfântul Paul explică ce înseamnă asta. Înseamnă a refuza perspective lumești, privind orice lucru din nou în lumina lui Cristos. Asta comportă ca noi să fim primii care ne examinăm conștiința, care recunoaștem eșecurile și căderile noastre și care pornesc pe calea convertirii continue, a convertirii zilnice. Cum putem proclama altora noutatea și puterea eliberatoare a Crucii dacă noi înșine nu permitem Cuvântului lui Dumnezeu să zdruncine orgoliul nostru, frica noastră de a ne schimba, compromisurile noastre meschine cu mentalitatea din această lume, mondenitatea noastră spirituală (cf. Evangelii gaudium, 93)?

Pentru noi preoții și persoanele consacrate convertirea la noutatea Evangheliei comportă o întâlnire cotidiană cu Domnul în rugăciune. Sfinții ne învață că acesta este izvorul oricărui zel apostolic! Pentru călugări a trăi noutatea Evangheliei înseamnă a găsi mereu din nou în viața și în apostolatul comunității stimulentul pentru o unire tot mai strânsă cu Domnul în caritatea perfectă. Pentru noi toți înseamnă a trăi în așa fel încât să reflectăm sărăcia lui Cristos, a cărui întreagă viață a fost centrată pe împlinirea voinței Tatălui și pe slujirea altora. Marea amenințare la toate acestea este, desigur, a cădea într-un anumit materialism care se poate strecura în viața noastră și poate compromite mărturia pe care o oferim. Numai devenind noi înșine săraci, devenind noi înșine săraci, eliminând auto-complăcerea noastră, vom putea să ne identificăm cu ultimii între frații noștri și surorile noastre. Vom vedea lucrurile sub o nouă lumină și astfel vom putea răspunde cu onestitate și integritate la provocarea de a vesti radicalitatea Evangheliei într-o societate obișnuită cu excluderea, cu polarizarea și cu inegalitatea scandaloasă.

Aici doresc să spun un cuvânt special tinerilor preoți și călugări și seminariștilor prezenți. Vă cer să împărtășiți bucuria și entuziasmul iubirii voastre față de Cristos și față de Biserică cu oricine, dar mai ales cu cei de vârsta voastră. Fiți prezenți în mijlocul tinerilor care pot să fie dezorientați și abătuți și care continuă totuși să vadă Biserica drept însoțitoarea lor de drum și izvor de speranță.

Fiți aproape de cei care, trăind în mijlocul unei societăți împovărate de sărăcie și de corupție, sunt descurajați, tentați să lase baltă totul, să părăsească școala și să trăiască pe stradă. Proclamați frumusețea și adevărul căsătoriei creștine unei societăți care este tentată de moduri confuze de a vedea sexualitatea, căsătoria și familia. Așa cum știți, aceste realități sunt mereu sub atacul forțelor puternice care amenință să desfigureze planul creator al lui Dumnezeu și să trădeze adevăratele valori care au inspirat și au dat formă la ceea ce este frumos în cultura voastră.

De fapt, cultura filipineză a fost plăsmuită de creativitatea credinței. Filipinezii sunt cunoscuți pretutindeni prin iubirea lor față de Dumnezeu, prin evlavia lor ferventă și devoțiunea lor călduroasă și cordială față de Sfânta Fecioară Maria și față de Rozariul său. Această mare moștenire conține un puternic potențial misionar. este modul în care poporul vostru a înculturat Evanghelia și continuă să primească mesajul său (cf. Evangelii gaudium, 122). În angajarea voastră de pregătire a celui de-al cincilea centenar construiți pe aceste baze solide.

Cristos a murit pentru toți, pentru ca, uniți cu El în moarte, să nu mai trăim pentru noi înșine ci pentru El (cf. 2Cor 5,15). Iubiți frați episcopi, preoți și călugări, implor de la Maria, Mama Bisericii, să trezească în voi toți un așa belșug de zel încât să vă puteți dărui cu abnegație în slujba fraților și surorilor. În acest mod, fie ca iubirea reconciliatoare a lui Cristos să poată pătrunde și mai în întregime în țesutul societății filipineze și, prin voi, în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Amin.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 16.01.2015
Publicarea pe acest sit: 16.01.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns