Predica Papei la Liturghia cu consacrarea a doi Episcopi

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia cu consacrarea a doi Episcopi
sâmbătă, 19 martie 2016

Frați și fii preaiubiți,

Ne va face bine să reflectăm cu atenție la ce înaltă responsabilitate eclezială sunt promovați acești frați ai noștri.

Domnul nostru Isus Cristos trimis de Tatăl pentru a-i răscumpăra pe oameni i-a trimis la rândul său în lume pe cei doisprezece apostoli, pentru ca plini de puterea Duhului Sfânt să vestească Evanghelia la toate popoarele și reunindu-i sub un unic păstor, să-i sfințească și să-i conducă la mântuire.

Cu scopul de a perpetua din generație în generație această slujire apostolică, cei doisprezece și-au agregat colaboratori transmițându-le cu impunerea mâinilor darul Duhului primit de la Cristos, care conferea plinătatea sacramentului Preoției. Astfel, prin neîntrerupta succesiune a episcopilor în tradiția vie a Bisericii s-a păstrat această slujire primară și lucrarea Mântuitorului continuă și se dezvoltă până în timpurile noastre. În episcopul înconjurat de preoții săi este prezent în mijlocul vostru însuși Domnul nostru Isus Cristos, mare preot în veci.

De fapt, Cristos e cel care în slujirea episcopului continuă să predice Evanghelia mântuirii și să-i sfințească pe credincioși, prin sacramentele credinței. Cristos e cel care în paternitatea episcopului mărește cu noi mădulare trupul său, care este Biserica. Cristos e cel care în înțelepciunea și prudența episcopului conduce poporul lui Dumnezeu în pelerinajul pământesc până la fericirea veșnică. Cristos care predică, Cristos care face Biserica, fecundează Biserica, Cristos care conduce: acesta este episcopul.

Primiți-i, așadar, cu bucurie și recunoștință pe acești frați ai noștri, pe care noi episcopii cu impunerea mâinilor îi asociem astăzi la colegiul episcopal. Dați-le cinstea care se cuvine slujitorilor lui Cristos și împărțitorilor tainelor lui Dumnezeu, cărora le este încredințată mărturia Evangheliei și slujirea Duhului pentru sfințire. Amintiți-vă de cuvintele lui Isus spuse apostolilor: „Cine pe voi vă ascultă, pe mine mă ascultă; cine pe voi vă disprețuiește, pe mine mă disprețuiește și cine mă disprețuiește pe mine, îl disprețuiește pe cel care m-a trimis”.

Cât vă privește pe voi, frați preaiubiți, aleși de Domnul, reflectați că ați fost aleși dintre oameni și pentru oameni, ați fost constituiți în lucrurile care-l privesc pe Dumnezeu. De fapt „episcopat” este numele unei slujiri, nu a unei cinste. Pentru că episcopului îi revine mai mult slujirea decât dominarea, conform poruncii Învățătorului: „Cine este cel mai mare dintre voi, să devină cel mai mic. Și cine conduce, ca acela care slujește”. Fiți slujitori. Ai tuturor: ai celor mai mari și ai celor mai mici. Ai tuturor. Dar mereu slujitori, la slujire.

Vestiți Cuvântul în orice ocazie: oportună și neoportună. Avertizați, reproșați, îndemnați cu toată blândețea și învățătura. Și prin rugăciune și oferirea jertfei pentru poporul vostru, luați din plinătatea sfințeniei lui Cristos bogăția multiformă a harului divin. Nu uitați că prima misiune a episcopului este rugăciunea. Acest lucru l-a spus Petru, în ziua alegerii celor șapte diaconi. A doua îndatorire, vestirea Cuvântului. Apoi vin celelalte. Dar prima este rugăciunea. Dacă un episcop nu se roagă, nu va putea face nimic.

În Biserica încredințată vouă fiți păzitori fideli și împărțitori ai tainelor lui Cristos, puși de Tatăl în fruntea familiei sale urmați mereu exemplul Bunului Păstor, care cunoaște oile sale: în spatele fiecărei hârtii este o persoană. În spatele fiecărei scrisori pe care voi o veți primi este o persoană. Acea persoană să fie cunoscută de voi și voi să fiți capabili s-o cunoașteți.

Iubiți cu iubire de tată și de frate pe toți cei pe care Dumnezeu vi-i încredințează. Înainte de toate pe preoți și pe diaconi. Te face să plângi când auzi că un preot a cerut să vorbească cu episcopul său și secretara sau secretarul i-a spus: „Are atâtea lucruri de făcut, mai devreme de trei luni nu te va putea primi”. Primul aproape al episcopului este preotul său, primul aproape. Dacă tu nu-l iubești pe primul aproape, nu vei fi capabil să-i iubești pe toți. Aproape de preoți, de diaconi, de colaboratorii voștri în slujire; aproape de săraci, de cei lipsiți de apărare și de cei care au nevoie de primire și de ajutor. Priviți credincioșii în ochi! Nu pieziș, în ochi, pentru a privi inima. Și ca acel credincios al tău, fie el preot, diacon sau laic, să poată privi inima ta. Dar a privi mereu în ochi.

Să aveți atenție vie față de cei care nu aparțin de unicul staul al lui Cristos, pentru că și ei v-au fost încredințați în Domnul. Amintiți-vă că în Biserica catolică, adunată în legătura carității, sunteți uniți cu Colegiul episcopilor și trebuie să purtați în voi grija tuturor Bisericilor, ajutând cu generozitate pe cel care au mai mare nevoie de ajutor.

Și vegheați cu iubire asupra întregii turme în care Duhul Sfânt vă pune să conduceți Biserica lui Dumnezeu. Și asta faceți-o în numele Tatălui, a cărui imagine o faceți prezentă; în numele lui Isus Cristos, Fiul său, de care ați fost constituiți învățători, preoți și păstori. În numele Duhului Sfânt care dă viață Bisericii și cu puterea sa susține slăbiciunea noastră.

Domnul să vă însoțească, să vă fie aproape pe acest drum pe care-l începeți astăzi.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 19.03.2016
Publicarea pe acest sit: 20.03.2016
Etichete: ,

Comments are closed