Predica Papei la Liturghia cu cateheţii

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia cu cateheții
duminică, 29 septembrie 2013

1. „Vai de cei care trăiesc fără de grijă în Sion și de cei care se cred în siguranță… culcați pe paturi de fildeș” (Am 6,1.4), mănâncă, beau, cântă, se distrează și nu se îngrijesc de problemele celorlalți. Sunt dure aceste cuvinte ale profetului Amos, dar care ne atenționează cu privire la un pericol în care suntem cu toții. Ce anume denunță acest mesager al lui Dumnezeu, ce anume pune în fața ochilor contemporanilor săi și în fața ochilor noștri astăzi? Riscul de acomodare, al comodității, al mondenității în viață și în inimă, de a avea drept centru bunăstarea noastră. Este aceeași experiență a bogatului din Evanghelie, care se îmbrăca în haine luxoase și în fiecare zi stătea la ospețe îmbelșugate; aceasta era important pentru el. Și săracul care era la ușa sa și nu avea cu ce să își potolească foamea? Nu era treaba sa, nu îl interesa. Dacă lucrurile, banii, mondenitatea devin centrul vieții, ne cuprind, ne posedă și noi pierdem însăși identitatea noastră de oameni: uitați-vă bine, bogatul din Evanghelie nu are nume, este pur și simplu „un bogat”. Lucrurile, ceea ce are sunt fața sa, nu are altceva.

Dar să încercăm să ne întrebăm: cum de se întâmplă aceasta? Cum de oamenii, poate că și noi, cădem în pericolul de a ne închide, de a pune siguranța noastră în lucruri, care la sfârșit ne fură fața, fața noastră umană? Aceasta se întâmplă atunci când pierdem amintirea lui Dumnezeu. „Vai de cei care trăiesc fără grijă în Sion”, spunea profetul. Dacă lipsește amintirea lui Dumnezeu, totul se aplatizează, totul merge asupra eului, asupra bunăstării mele. Viața, lumea, ceilalți, pierd consistența, nu mai contează nimic, totul se reduce la o singură dimensiune: a avea. Dacă pierdem amintirea lui Dumnezeu, și noi înșine pierdem consistența, și noi ne golim, pierdem fața noastră, asemenea bogatului din Evanghelie! Cel care aleargă după nimic devine el însuși nulitate – spune un alt mare profet, Ieremia (cf. Ier 2,5). Noi suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, nu după chipul și asemănarea lucrurilor, a idolilor!

2. Așadar, privindu-vă, mă întreb: cine este catehetul? Este cel care păstrează și alimentează amintirea lui Dumnezeu; o păstrează în el însuși și știe să o trezească în ceilalți. Este frumos acest lucru: a face amintirea lui Dumnezeu, ca Fecioara Maria care, în fața acțiunii minunate a lui Dumnezeu în viața ei, nu se gândește la onoare, la prestigiu, la bogății, nu se închide în ea însăși. Dimpotrivă, după ce a primit vestea îngerului și l-a zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, ce face? Pleacă, merge la ruda în vârstă Elisabeta, însărcinată și ea, pentru a o ajuta; și la întâlnirea cu ea, primul său act este amintirea acțiunii lui Dumnezeu, a fidelității lui Dumnezeu în viața sa, în istoria poporului său, în istoria noastră: „Sufletul meu îl preamărește pe Domnul… căci a privit la smerenia slujitoarei sale… milostivirea Lui rămâne din neam în neam” (Lc 1,46.48.50). Maria are amintirea lui Dumnezeu.

În această cântare a Mariei este și amintirea istoriei sale personale, istoria lui Dumnezeu cu ea, însăși experiența sa de credință. Și așa este pentru fiecare dintre noi, pentru fiecare creștin: credința conține tocmai amintirea istoriei lui Dumnezeu cu noi, amintirea întâlnirii cu Dumnezeu care face prima mișcare, care creează și mântuiește, care ne transformă; credința este amintire a Cuvântului Său care încălzește inima, a acțiunilor Sale de mântuire cu care ne dăruiește viață, ne purifică, ne îngrijește, ne hrănește. Catehetul este tocmai un creștin care pune această amintire în slujba vestirii; nu pentru a se face văzut, nu pentru a vorbi despre sine, ci pentru a vorbi despre Dumnezeu, despre iubirea Sa, despre fidelitatea Sa. A vorbi și a transmite tot ceea ce Dumnezeu a revelat, adică învățătura în totalitatea Sa, fără a tăia și fără a adăuga.

Sfântul Paul recomandă discipolului și colaboratorului său Timotei mai ales un lucru: Amintește-ți, amintește-ți de Isus Cristos, înviat din morți, pe care eu îl vestesc și pentru care sufăr (cf. 2Tim 2,8-9). Însă apostolul poate spune aceasta pentru că el cel dintâi și-a amintit de Cristos, care l-a chemat când era persecutor al creștinilor, l-a atins și l-a transformat cu harul Său. Așadar, catehetul este un creștin care poartă în sine amintirea lui Dumnezeu, se lasă condus de amintirea lui Dumnezeu în toată viața sa și știe să o trezească în inima celorlalți. Este angajant acest lucru! Angajează întreaga viață! Catehismul însuși ce este dacă nu amintire a lui Dumnezeu, amintire a acțiunii Sale în istorie, a apropierii Sale de noi în Cristos, prezent în cuvântul Său, în Sacramente, în Biserica Sa, în iubirea Sa? Dragi cateheți, întreb: suntem noi amintire a lui Dumnezeu? Suntem cu adevărat ca sentinelele care trezesc în ceilalți amintirea lui Dumnezeu, care încălzește inima?

3. „Vai de cei care trăiesc fără grijă în Sion”, spune profetul. Ce drum trebuie parcurs pentru a nu fi persoane „care trăiesc fără grijă”, care își pun siguranța lor în ei înșiși și în lucruri, ci bărbați și femei ai amintirii lui Dumnezeu? În lectura a doua, Sfântul Paul scriind tot lui Timotei, dă câteva indicații care pot marca și drumul catehetului, drumul nostru: a tinde la dreptate, la evlavie, la credință, la caritate, la răbdare, la blândețe (cf. 1Tim 6,11). Catehetul este om al amintirii lui Dumnezeu dacă are un constant și vital raport cu El și cu aproapele; dacă este un om de credință, care se încrede cu adevărat în Dumnezeu și își pune în El siguranța sa; dacă este un om de caritate, de iubire, care îi vede pe toți ca frați; dacă este un om de „hypomone”, de răbdare, de perseverență, care știe să înfrunte dificultățile, încercările, insuccesele, cu seninătate și speranță în Domnul; dacă este un om blând, capabil de înțelegere și de milostivire.

Să îl rugăm pe Domnul pentru ca să fim cu toții bărbați și femei care păstrează și alimentează amintirea lui Dumnezeu în propria viață și știu să o trezească în inima celorlalți. Amin.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 29.09.2013
Publicarea pe acest sit: 30.09.2013
Etichete: , ,

Lasă un răspuns