Predica Papei la Liturghia cu beatificări

Predica Papei Ioan Paul al II-lea
la Liturghia cu beatificări
Plovdiv, duminică, 26 mai 2002

1. „Ție să îți fie lauda și gloria în veci!”

Acum câteva momente am cântat aceste cuvinte în psalmul responsorial. Adunarea noastră, dragi frați și surori, are loc astăzi, în Ziua Domnului, pentru a celebra măreția și sfințenia Dumnezeului nostru și pentru a mărturisi credința Bisericii.

Coborârea Spiritului Sfânt la Rusalii reprezintă încununarea ciclului de evenimente prin care Dumnezeu, în etape istorice succesive, a venit să îi întâlnească pe oameni și să le ofere darul mântuirii. Liturghia ne invită astăzi să ne întoarcem la supremul Izvor al acestui dar: Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt, Preasfânta Treime.

2. Vechiul Testament subliniază faptul că Dumnezeu este unul. În prima lectură l-am ascultat pe Dumnezeu spunându-i lui Moise: „Iahve, Iahve, Dumnezeu, iubitor de oameni, milostiv, îndelung-răbdător, plin de îndurare și de dreptate” (Ieșirea 34,6). Moise, la rândul său, îndeamnă poporul: „Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn” (Deuteronom 6,4).

Noul Testament ne revelează faptul că Dumnezeul unic este Tată, Fiu și Spirit Sfânt: o natură divină în trei persoane, perfect egale și în același timp diferite. Isus numește în mod explicit aceste Persoane atunci când le poruncește Apostolilor să boteze „în numele Tatălui și al Fiului și al Spiritului Sfânt” (Matei 28,19).

Întreg Noul Testament este o proclamare continuă și explicită a acestui mister pe care Biserica, păstrătoarea fidelă a cuvântului lui Dumnezeu, l-a proclamat, explicat și apărat întotdeauna. De aceea și noi îi spunem lui Dumnezeu, Cel Preaînalt și Atotputernic, Tată, Fiu și Spirit Sfânt: „Ție să îți fie lauda și gloria în veci!”.

3. Invocând asupra tuturor, împreună cu Apostolul Paul, „harul Domnului nostru Isus Cristos și dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Spirit” (2 Corinteni 13, 13), vă salut cu dragoste în primul rând pe voi, dragi frați și surori, fii și fiice ale Bisericii Catolice, reuniți aici împreună cu Episcopii voștri din Dieceza de Sofia-Plovdiv și Nicopoli și din Exarhatul Apostolic al credincioșilor de rit bizantin-slav. Îi mulțumesc Păstorului acestei Biserici particulare, Episcopului Gheorghi Jovcev, pentru cuvintele de bun venit pe care mi le-a adresat și extind salutul meu cordial asupra Fraților mei întru episcopat, Episcopul Christo Proykov, Președintele Conferinței Episcopale, și Episcopul Petko Christov de Nicopoli. Îi salut de asemenea pe Cardinalii și Episcopii care au venit din țările vecine pentru a trăi împreună cu Biserica din Bulgaria această zi de sărbătoare.

Doresc să adresez un salut particular Eminenței Sale Arsenij, Mitropolitul ortodox de Plovdiv, care cu deosebită sensibilitate a dorit să ia parte la celebrarea acestei Sfinte Liturghii, și căruia îi mulțumesc sincer pentru cuvintele cordinale pe care mi le-a adresat la începutul celebrării. Odată cu el îi salut în Domnul și pe credincioșii Bisericii Ortodoxe Bulgare care s-au alăturat nouă. Prezența lor aici este un semn deosebit de fraternitate, care ne face să pregustăm în speranță bucuria unității depline, când ni se va da să celebrăm împreună Sacrificiul Euharistic, amintirea morții și învierii Domnului.

Doresc de asemenea să îi salut cu respect și pe credincioșii islamici, care îl adoră și ei, deși într-un mod diferit, pe Dumnezeul cel Unic și Atotputernic. În fine, salut autoritățile civile care ne onorează cu prezența lor și le mulțumesc pentru contribuția lor la realizarea acestei vizite în Bulgaria.

4. Dumnezeu, Unul și Întreit, este prezent în poporul său, Biserica. Noi am primit Botezul în numele Tatălui și al Fiului și al Spiritului Sfânt; în același nume sunt administrate și celelalte Sacramente. În mod special Liturghia, „centrul întregii vieți creștine”, este caracterizată de amintirea Persoanelor Divine: Tatăl căruia i se aduce jertfă; Fiul, preot și victimă a jertfei; și Spiritului Sfânt, invocat pentru a schimba pâinea și vinul în Trupul și Sângele lui Cristos și pentru a-i face pe cei care se împărtășesc cu acestea un singur trup și un singur spirit.

Viața creștinilor este orientată complet spre acest mister. Reușita itinerariului nostru pământesc depinde de răspunsul fidel pe care îl dăm iubirii Tatălui și Fiului și Spiritului Sfânt.

Acest adevăr a fost mereu prezent în cei trei preoți asumpționiști pe care am avut astăzi bucuria să îi beatific: motivul pentru care părinții Kamen Vitchev, Pavel Djidjov și Iosafat Chichkov nu au ezitat să își dea viața pentru credința în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Spiritului Sfânt a fost iubirea pentru Cristos, Fiul întrupat al lui Dumnezeu, căruia i s-au dedicat fără rezerve în slujirea Bisericii Lui.

Pr. Iosafat Chichkov afirma: „Încercăm să facem cât mai bine posibil tot ceea ce se așteaptă de la noi pentru a ne putea sfinți”, și adăuga: „Cel mai important lucru este să ajungem lângă Dumnezeu trăind pentru El; orice altceva este secundar”. Cu câteva luni înainte de scandalosul proces care i-a condamnat la moarte alături de Episcopul Bossilkov, prevăzând într-o oarecare măsură ce îi așteaptă, pr. Kamen Vitchev îi scria Superiorului său Provincial: „Cereți prin rugăciune pentru noi harul de a fi fideli lui Cristos și Bisericii în viața noastră de zi cu zi, ca să fim vrednici să dăm mărturie atunci când va veni timpul”. Iar pr. Pavel Djidjov spunea: „Așteptăm să vină rândul nostru: să se facă voia lui Dumnezeu”.

5. Gândindu-mă la cei trei noi Fericiți, simt datoria de a onora și memoria celorlalți mărturisitori ai credinței care au fost fii și fiice ale Bisericii Ortodoxe, și care au suferit martiriul sub același regim comunist. Acest tribut de fidelitate față de Cristos a unit cele două comunități eclesiale din Bulgaria, chiar până la mărturia supremă. „Acest gest are un caracter și o semnificație ecumenică. Cea mai convingătoare formă de ecumenism este poate ecumenismul sfinților și al martirilor. Communio sanctorum vorbește mai tare decât factorii care ne despart” (Tertio Millennio Adveniente, 37).

Cum ar putea să nu fie deja perfectă această comuniune, când este realizată „în ceea ce noi toți considerăm a fi cel mai înalt grad al vieții de har, martyria până la moarte „? (Ut Unum Sint, 84). Nu este aceasta „cea mai reală comuniune posibilă cu Cristos, care și-a vărsat Sângele, și prin acest sacrificu îi apropie pe cei care odinioară erau departe (cf. Efeseni 2,13)” (ibid.)?

6. Fidelitatea curajoasă în fața suferinței și a încarcerării demonstrată de părinții Iosafat, Kamen și Pavel a fost recunoscută de foștii lor studenți – catolici, ortodocși, evrei și musulmani -, de credincioșii din parohiile lor, de membrii comunităților lor religioase, și de tovarășii de suferință. Prin dinamismul lor, prin fidelitatea lor față de Evanghelie, prin slujirea lor dezinteresată față de națiune, noii Fericiți se evidențiază ca modele pentru creștinii de astăzi, în special pentru tinerii din Bulgaria, care caută să dea un sens vieții lor și care doresc să îl urmeze pe Cristos ca laici, în viața consacrată sau în preoție.

Fie ca angajamentul extraordinar cu care noii Fericiți i-au încurajat pe candidați la preoție să fie un stimul pentru toți: îndemn Biserica locală din Bulgaria să analizeze cu seriozitate posibilitatea reînființării unui Seminar în care tinerii, printr-o solidă formare umană, intelectuală și spirituală, să se pregătească pentru ministerul preoției, în slujirea lui Dumnezeu și a semenilor lor.

7. Misterul Treimii ne revelează iubirea care este în Dumnezeu, iubirea care este Dumnezeu însuși, iubirea cu care Dumnezeu îi iubește toți oamenii. „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3,16). Fiul răstignit și înviat, la rândul Său, l-a trimis pe Spiritul Sfânt în numele Tatălui, pentru a nutri în inimile credincioșilor dorința și așteptarea eternității.

Noii Fericiți au trăit activ această așteptare, și ei se bucură acum de contemplarea Preasfintei Treimi. Să ne încredințăm pe noi înșine mijlocirii lor, rugându-ne cu cuvintele Liturgiei bizantine (Ora a șasea, Rugăciunea de dezlegare):

„Dumnezeule cel veșnic, lumina cea de nepătruns…
Păzește-ne pe noi, cei care nădăjduim în Tine,
revărsând în noi harul Tău divin.
Căci a Ta este împărăția, și puterea și mărirea,
a Tatălui și a Fiului și a Spiritului Sfânt,
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Oana și Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 26.05.2002
Publicarea pe acest sit: 27.05.2002
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns