Predica Papei la Liturghia celebrată pe stadionul din Bangui

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia celebrată pe stadionul
din Complexul sportiv Barthélémy Boganda,
Bangui, 30 noiembrie 2015

Putem fi uimiți, ascultând prima lectură, de entuziasmul și de dinamismul misionar care locuiesc în apostolul Paul. „Cât de frumoase sunt picioarele celor care aduc vești bune!” (Rom 10,15)! Este pentru noi o invitație să aducem mulțumire pentru darul credinței pe care l-am primit de la acești mesageri care ne-au transmis-o. Este și o invitație de a ne minuna în fața operei misionare care au adus pentru prima dată – nu cu mult timp în urmă – bucuria Evangheliei pe acest iubit ținut din Centrafrica. Este bine, mai ales când timpurile sunt dificile, când încercările și suferințele nu lipsesc, când viitorul este nesigur și ne simțim obosiți, temând că nu vom reuși, este bine să ne unim în jurul Domnului, așa cum facem astăzi, pentru a ne bucura de prezența sa, de viața nouă și de mântuirea pe care ne-o propune, ca un alt mal spre care trebuie să tindem.

Acest alt mal este, desigur, viața veșnică, cerul unde noi suntem așteptați. Această privire îndreptată spre lumea viitoare a susținut mereu curajul creștinilor, al celor mai săraci, al celor mai mici, în pelerinajul lor pământesc. Această viață veșnică nu este o iluzie, nu este o fugă de lume; ea este o realitate puternică ce ne cheamă și ne angajează la perseverență în credință și în iubire.

Dar celălalt mal mai imediat, la care noi încercăm să ajungem, această mântuire procurată de credință și despre care vorbește sfântul Paul, este o realitate care transformă deja viața noastră prezentă și lumea în care trăim: „Ce care crede din adâncul inimii devine drept” (cf. Rom 10,10). El primește însăși viața lui Cristos care îl face capabil să-l iubească pe Dumnezeu și să-i iubească pe frați într-un mod nou, până acolo încât să facă să se nască o lume reînnoită de iubire.

Îi aducem mulțumire Domnului pentru prezența sa și pentru forța pe care ne-o dă în cotidianul vieților noastre când experimentăm suferința fizică sau morală, un necaz, un doliu; pentru actele de solidaritate și de generozitate de care ne face capabili; pentru bucuria și iubirea pe care le face să strălucească în familiile noastre, în comunitățile noastre, în pofida, uneori, a mizeriei, a violenței care ne înconjoară sau a fricii de ziua de mâine; pentru curajul pe care-l pune în sufletele noastre de a voi să creăm legături de prietenie, de a dialoga cu acela care nu este ca noi, de a ierta pe cel care ne-a făcut rău, de a ne angaja în construirea unei societăți mai drepte și fraterne în care nimeni nu este abandonat. În toate acestea, Cristos ne ia de mână și ne conduce ca să-l urmăm. Și eu vreau să aduc mulțumire cu voi Domnului milostivirii pentru tot ceea ce v-a acordat să faceți frumos, generos, curajos, în familiile voastre și în comunitățile voastre, în timpul evenimentelor petrecute în țara voastră de mulți ani.

Totuși, este adevărat și că nu am ajuns încă la țintă, suntem ca în mijlocul fluviului și trebuie să decidem cu curaj, într-o reînnoită angajare misionară, de a trece pe malul celălalt. Fiecare botezat trebuie să termine încontinuu cu ceea ce mai există în el din omul vechi, din omul păcătos, mereu gata să se trezească la chemarea diavolului – și cât de mult acționează în lumea noastră și în aceste timpuri de conflicte, de ură și de război – pentru a-l conduce la egoism, ca să se concentreze asupra sieși și la neîncredere, la violență și la instinctul de distrugere, la răzbunare, la abandonare și la exploatarea celor mai slabi…

Noi știm și cât drum mai au încă de parcurs comunitățile noastre creștine, chemate la sfințenie. Desigur, toți trebuie să cerem iertare Domnului pentru prea multele rezistențe și pentru încetinelile în a da mărturie Evangheliei. Fie ca Anul Jubiliar al Milostivirii, tocmai început în țara voastră, să fie ocazie pentru asta. Și voi, iubiți centrafricani, trebuie să priviți mai ales spre viitor și, întăriți de drumul deja parcurs, să decideți cu hotărâre să parcurgeți o nouă etapă în istoria creștină a țării voastre, să vă lansați spre noi orizonturi, să mergeți mai în larg, în ape adânci. Apostolul Andrei, cu fratele său Petru, nu au ezitat nici o clipă să lase toate la chemarea lui Isus, pentru a-l urma: „Părăsind îndată năvoadele, l-au urmat” (Mt 4,20). Noi suntem uimiți, și aici, de marele entuziasm din partea apostolilor, așa de mult Cristos îi atrage la El, așa de mult ei simt că pot să întreprindă totul și să îndrăznească totul cu El.

Așadar, fiecare în inima sa poate să-și pună întrebarea atât de importantă cu privire la legătura sa personală cu Isus, să examineze ceea ce deja a acceptat – sau a refuzat – pentru a răspunde la chemarea sa de a-l urma mai îndeaproape. Strigătul mesagerilor răsună mai mult ca oricând la urechile noastre, tocmai când timpurile sunt dure; acel strigăt care „răsună pe tot pământ și […] până la marginile lumii” (cf. Rom 10,18; Ps 18,5). Și răsună aici, astăzi, în acest ținut din Centrafrica; răsună în inimile noastre, în familiile noastre, în parohiile noastre, o misiune care are nevoie de noi mesageri, încă și mai numeroși, și mai generoși, și mai bucuroși, și mai sfinți. Și noi toți suntem chemați să fim, fiecare, acest mesager pe care fratele nostru, de orice etnie, religie, cultură, îl așteaptă, adesea fără să știe asta. De fapt, cum va putea crede în Cristos acest frate – se întreabă sfântul Paul – dacă nu este ascultat Cuvântul și nici proclamat?

Și noi, după exemplul apostolului, trebuie să fim plini de speranță și de entuziasm față de viitor. Celălalt mal este la îndemână și Isus traversează fluviul cu noi. El a înviat din morți; de atunci încercările și suferințele pe care le trăim sunt mereu ocazii care deschid spre un viitor nou dacă noi acceptăm să ne legăm cu Persoana sa. Creștini din Centrafrica, fiecare dintre voi este chemat să fie, cu perseverența credinței sale și cu angajarea sa misionară, artizan al reînnoirii umane și spirituale a țării voastre. Subliniez, artizan al reînnoirii umane și spirituale.

Fecioara Maria, care după ce a împărtășit suferințele pătimirii împărtășește acum bucuria perfectă cu Fiul său, să vă ocrotească și să vă încurajeze pe acest drum de speranță. Amin.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 30.11.2015
Publicarea pe acest sit: 30.11.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns