Predica Papei la Liturghia celebrată pe aeroportul din Tacloban

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
celebrată pe aeroportul din Tacloban
sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Ce cuvinte mângâietoare tocmai am auzit! Încă o dată ni s-a spus că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, marele nostru preot care ne oferă milostivire, har și sprijin în tot ceea ce avem nevoie (cf. Evr 4,14-16). El vindecă rănile noastre, iartă păcatele noastre și ne cheamă să fim discipolii săi, așa cum a făcut cu sfântul Matei (cf. Mc 2,14). Să-l lăudăm pentru iubirea sa, milostivirea sa și compasiunea sa. Să-l lăudăm pe marele nostru Dumnezeu!

Aduc mulțumire Domnului Isus pentru că în această dimineață putem să fim împreună. Am venit pentru a fi cu voi, în acest oraș care a fost devastat de taifunul Yolanda în urmă cu paisprezece luni. Vă aduc iubirea unui tată, rugăciunile întregii Biserici, promisiunea că nu sunteți uitați în timp ce continuați reconstrucția. Aici, furtuna cea mai puternică înregistrată vreodată pe planetă a fost învinsă de forța și mai puternică din univers: iubirea lui Dumnezeu. Suntem aici în această dimineață pentru a da mărturie despre acea iubire, despre puterea sa de a transforma moartea și distrugerea în viață și comuniune. Învierea lui Cristos, pe care o celebrăm la această Liturghie, este speranța noastră, este o realitate pe care o experimentăm și acum. Și știm că învierea are loc numai după cruce, acea cruce pe care voi ați purtat-o cu credința, demnitatea și forța dată de Dumnezeu.

Suntem reuniți împreună înainte de toate pentru a ne ruga pentru cei care au murit, pentru cei care însă sunt pierduți și pentru cei răniți. Îi prezentăm lui Dumnezeu sufletele celor morți, mamele noastre, tații noștri, fiii și fiicele, rudele, prietenii și vecinii. Avem încredere că, ajungând în prezența lui Dumnezeu, ei au găsit milostivire și pace (cf. Evr 4,16). Totuși rămâne multă tristețe din cauza lipsei lor. Pentru voi care i-ați cunoscut și i-ați iubit – și care încă îi iubiți – durerea că i-ați pierdut este reală. Dar să privim la viitor cu ochii credinței. Durerea noastră este o sămânță care într-o zi va înmuguri în bucuria pe care Domnul a promis-o celor care au crezut în cuvintele sale: „Fericiți voi cei care plângeți, pentru că veți fi mângâiați” (cf. Mt 5,4).

În afară de asta, suntem astăzi adunați aici pentru a aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru ajutorul său în momentul nevoii. El a fost forța noastră în aceste luni cu adevărat dificile. S-au pierdut atâtea vieți, a fost atâta suferință și distrugere. Și totuși suntem încă în măsură să ne adunăm și să-i mulțumim. Știm că El se îngrijește de noi; știm că în Isus Fiul său, avem un mare preot în măsură să compătimească durerea noastră (cf. Evr 4,15), să sufere cu noi. Com-pătimirea lui Dumnezeu, suferința sa împreună cu noi, oferă o semnificație și o valoare veșnică eforturilor noastre. Dorința voastră de a-i mulțumi pentru orice har și binecuvântare, chiar și atunci când ați pierdut așa de mult, nu este numai un triumf al capacității de revenire și al forței poporului filipinez; este și un semn al bunătății lui Dumnezeu, al apropierii sale, al duioșiei sale, al puterii sale mântuitoare.

Îi aducem mulțumire lui Dumnezeu Preaînalt și pentru ceea ce a fost făcut pentru a ajuta, a reconstrui, a asista în aceste luni de nevoie fără precedent. Mă gândesc în primul rând la cei care au primit și a dat adăpost marelui număr de familii refugiate, bătrânilor, tinerilor. Cât de dur este să lași propria casă și propriile mijloace de subzistență! Mulțumim celor care s-au îngrijit de cei rămași fără acoperiș, de orfani și de persoanele singure. Preoți, călugări și călugărițe care au dat tot ceea ce puteau. Celor dintre voi care ați găzduit și hrănit persoanele în căutare de siguranță în biserici, conventuri, rectorii și care continuă să-i asiste pe cei care sunt încă în dificultate, exprim recunoștința mea. Sunteți o onoare pentru Biserică, sunteți orgoliul națiunii voastre. Eu mulțumesc personal fiecăruia dintre voi, pentru că orice ați făcut pentru cel din urmă dintre frații și surorile în Cristos, Lui i-ați făcut (cf. Mt 25,41).

La această Liturghie vrem să-i mulțumim lui Dumnezeu și pentru acei bărbați și femei care au prestat serviciu ca operatori ai salvărilor și ai ajutoarelor. Îi mulțumim pentru multele persoane care din toată lumea au oferit cu generozitate propriul timp, bani și bunuri. State, organizații și persoane individuale din toate părțile pământului i-au pus pe primul loc pe nevoiași; este vorba despre un exemplu care ar trebui să fie urmat. Cer guvernanților, agențiilor internaționale, binefăcătorilor și persoanelor de bunăvoință să nu înceteze. Rămâne încă mult de făcut. Chiar dacă primele pagini ale ziarelor s-au schimbat, necesitățile rămân.

Prima lectură de astăzi, din Scrisoarea către Evrei, ne îndeamnă să rămânem statornici în mărturisirea noastră, să perseverăm în credință, să ne apropiem cu încredere de tronul harului lui Dumnezeu (cf. Evr 4,16). Aceste cuvinte au o rezonanță specială în acest loc: în mijlocul atâtor suferințe, voi n-ați încetat niciodată să mărturisiți victoria crucii, triumful iubirii lui Dumnezeu. Ați văzut puterea acelei iubiri revelată în generozitatea foarte multor persoane, în atâtea mici minuni ale bunătății. Dar ați constatat, în „jafuri”, în furturi și în lipsa de răspuns la această mare dramă, și tot atâtea semne tragice ale răului de care Cristos a venit să ne mântuiască. Să ne rugăm pentru ca și acest lucru să ne conducă la o încredere mai mare în puterea harului lui Dumnezeu pentru a învinge păcatul și egoismul. Să ne rugăm îndeosebi pentru ca să facă pe fiecare tot mai sensibil la strigătul fraților noștri și al surorilor noastre aflați în nevoie. Să ne rugăm pentru ca să ne conducă la respingerea oricărei forme de nedreptate și corupție, care, furând de la cei săraci, otrăvesc însăși rădăcinile societății.

Iubiți frați și surori, în această mare încercare ați simțit în mod special harul lui Dumnezeu prin prezența și grija iubitoare a Sfintei Fecioare Maria, Stăpâna Noastră a Ajutorului Perpetuu. Ea este mama noastră. Să vă ajute ea să perseverați în credință și în speranță și să ajungeți la cei care sunt în nevoie. Cu sfinții Lorenzo Ruiz și Pedro Calungsod și toți sfinții, ea să continue să obțină milostivirea lui Dumnezeu și compasiunea iubitoare pentru această țară și pentru toți filipinezii iubiți. Amin.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 17.01.2015
Publicarea pe acest sit: 17.01.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns