Predica Papei la Liturghia celebrată pe aeroportul din Osijek

Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la Liturghia celebrată pe aeroportul din Osijek
sâmbătă, 7 iunie 2003

1. „Vă îndemn să vă comportați demn de chemarea pe care ați primit-o” (Efeseni 4,1). Sfântul Paul le-a scris aceste cuvinte efesenilor. Îndemnul său, dragi frați și surori, răsună astăzi cu o actualitate particulară în adunarea noastră.

Dar ce înseamnă vocația de a fi creștin? Răspunsul este exigent, dar clar: vocația creștinului este sfințenia. Este o vocație ce își are rădăcinile în Botez și este propusă din nou de alte Sacramente, în principal de Euharistie.

Dragi frați și surori ai Diecezei de Djakovo și Srijem, Episcopul Romei a venit astăzi în mijlocul vostru să vă amintească, în numele Domnului, că sunteți chemați la sfințenie în toate anotimpurile vieții: în primăvara tinereții, în vara maturității, apoi în toamna și iarna bătrâneții, și în ceasul morții, și chiar dincolo de moarte, în purificarea finală prevăzută de iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

2. Doresc să amintesc acest adevăr fundamental astăzi, când celebrez împreună cu voi încheierea solemnă a celui de-al doilea Sinod al Bisericii voastre locale, căruia i-ați dedicat aproape cinci ani de rugăciune și de reflecție pe tema: „Tu ești Cristosul, pentru noi și pentru toți oamenii”. Fie ca Sinodul să aducă roade bogate pentru o reînnoire a angajamentului creștin pe aceste meleaguri strâns legate de Scaunul lui Petru. Căci astăzi, 7 iunie, este aniversarea scrisorilor trimise în 879 de către Papa Ioan al VIII-lea către Prințul Branimir și Episcopul Teodosie, o dată importantă în istoria voastră.

Îl salut cordial pe Episcopul vostru, Marin Srakic, și îi mulțumesc pentru cuvintele sale de bun venit, de la deschiderea acestei celebrări liturgice. Împreună cu el îi salut și pe Episcopii auxiliari și pe Episcopul emerit Ciril Kos. Îi îmbrățișez cu afecțiune pe Episcopii și pe toți credincioșii Diecezelor Provinciei ecleziale de Zagreb. Gândurile mele se îndreaptă și spre pelerinii care au venit cu păstorii lor din Bosnia-Herțegovina, din Ungaria, și din Serbia și Muntenegru.

În acest oraș Osijek, doresc să îl amintesc pe Cardinalul Franjo Seper, care s-a născut aici. Slujitor credincios al Bisericii, el mi-a fost un valoros colaborator ca Prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței în timpurile începutului pontificatului meu.

Îi salut pe frații și surorile noastre, care împărtășesc aceeași credință în Isus, Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii. În special îl salut pe Mitropolitul Iovan și pe ceilalți Episcopi ai Bisericii Ortodoxe Sârbe. Îi rog să transmită salutări fraterne în iubirea lui Cristos Preafericitului Patriarh Pavle. Salutările mele merg și spre frații și surorile noastre din comunitățile născute din Reformă.

Doresc să adresez de asemenea salutări respectuoase membrilor comunității evreiești și credincioșilor musulmani. În final, adresez aceleași salutări autorităților civile și militare, cărora le mulțumesc din inimă pentru angajamentul lor în pregătirea acestei vizite pastorale.

3. „V-am ales ca să mergeți și să aduceți rod, iar rodul vostru să rămână” (Ioan 15,16). Cum am putea să nu fim recunoscători lui Dumnezeu pentru conștiința clară pe care, în anii ce au urmat Conciliului Vatican II, credincioși laici – femei și bărbați – au dobândit-o cu privire la propria demnitate și la propria responsabilitate baptismală? Urmașii lui Cristos nu pot cultiva niciodată îndeajuns conștiința propriei lor identități. Pe aceasta, de fapt, se modelează misiunea lor.

Există, în consecință, întrebări esențiale la care trebuie să răspundem în mod continuu: Ce am făcut cu Botezul și cu Mirul meu? Este Cristos cu adevărat centrul vieții mele? Există loc pentru rugăciune în viața mea de zi cu zi? Îmi trăiesc eu viața ca pe o vocație și ca pe o misiune?

4. La începutul celui de-al treilea mileniu, Dumnezeu îi cheamă pe credincioși, pe laici în particular, la un reînnoit elan misionar. Misiunea nu este „ceva în plus” la vocația creștină. În acest sens, Conciliul afirmă că vocația creștină este prin însăși natura ei o vocație la apostolat (cf. Apostolicam Actuositatem, 2).

Dragi frați și surori, Biserica din Slavonia și Srijem are nevoie de voi! După perioada grea a războiului, care a lăsat în populația de aici răni adânci, încă nevindecate complet, un angajament la reconciliere, solidaritate și justiție socială solicită curaj din partea credincioșilor animați de credință, deschiși spre iubirea frățească și preocupați de apărarea demnității persoanei umane, create după imaginea lui Dumnezeu.

Dragi laici, bărbați și femei, voi sunteți chemați să vă asumați cu generozitate partea voastră de responsabilitate în viața comunităților eclesiale cărora le aparțineți. Imaginea pe care o prezintă parohiile, de locuri primitoare, de locuri de misiune, depinde și de voi. Ca părtași la slujirea preoțească, profetică și regească a lui Cristos (cf. Lumen Gentium, 34-36), îmbogățiți de darurile Duhului Sfânt, voi puteți să vă aduceți contribuția în domeniul liturgic și al catehezei, precum și în promovarea diferitelor inițiative misionare și caritabile. Nici o persoană botezată nu poate să rămână inactivă!

Nu vă descurajați în fața complexității situațiilor! Căutați în rugăciune izvorul forței pentru apostolat, și luați din Evanghelie lumina care să vă călăuzească pașii.

5. „Mare este Domnul în lucrările lui”, proclamă Psalmul responsorial. În zborul meu spre Osijek, am putut să admir frumusețea câmpiei Slavoniei – cunoscută ca „grânarul Croației” -, și gândurile mele s-au întors în mod firesc spre agricultori, atât de numeroși în această regiune. Îi salut cu o afecțiune particulară.

Dragi frați și surori, știu că viața voastră este una grea și că rodnicia pământului nu corespunde uneori cu munca grea care vi se cere. Știu de asemenea că munca la țară implică greutăți specifice: și-a pierdut din valoare, și tinerii au ales viața la oraș încă dinainte de ultimul război, lăsând satele cu tot mai puțini locuitori.

Vă invit să nu vă pierdeți încrederea, și să țineți minte că prin munca voastră manuală – care amintește în mod elocvent de datoria biblică încredințată omului de a „supune” pământul și de a „stăpâni” lumea vizibilă (cf Geneză 1,28) – voi sunteți „cooperatorii” de zi cu zi ai Dumnezeului Creator. Să știți că Papa și Biserica este alături de voi și, cu mare respect pentru importanța și demnitatea trudei voastre zilnice, se roagă ca agricultura și lucrătorii pământului, bărbați sau femei, să primească recunoașterea pe care o merită în cadrul procesului general de dezvoltare a comunității (cf. Gaudium et Spes, 67; Laborem Exercens, 21).

6. Apostolul Paul ne-a reamintit că există „un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este peste toate, prin toate și în toți” (Efeseni 4,6). El, Dumnezeu Tatăl, este cel care ne cheamă la sfințenie și la misiune. Trăind experiența înnoirii pascale, creștinii pot să transforme lumea și să construiască civilizația adevărului și a iubirii. Lui, care domnește glorios în vecie, să-i fie laudă, mărire și cinste!

Vă încredințez Mariei, Soția lui Iosif și Mama lui Isus, pe care o venerați atât de mult în sanctuarele de la Aljmas și Vocin. Ea să vă învețe și să obțină pentru voi spiritul contemplării pe care l-a trăit în Nazareth, forța curajoasă pe care a arătat-o pe Calvar, și deschiderea misionară față de Duhul Sfânt, pe care, împreună cu comunitatea primară, a primit-o la Rusalii. Fie ca Maria să vă ducă pe toți la Isus!

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Oana și Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 07.06.2003
Publicarea pe acest sit: 07.06.2003
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns