Predica Papei la Liturghia celebrată în Sarajevo

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia celebrată în Sarajevo
sâmbătă, 6 iunie 2015

Iubiți frați și surori,

În lecturile biblice pe care le-am ascultat a răsunat de mai multe ori cuvântul „pace”. Cuvânt profetic prin excelență! Pacea este visul lui Dumnezeu, este proiectul lui Dumnezeu pentru omenire, pentru istorie, cu toată creația. Și este un proiect care întâlnește mereu opoziție din partea omului și din partea celui rău. Și în timpul nostru aspirația la pace și angajarea pentru a o construi se ciocnesc cu faptul că în lume sunt în desfășurare numeroase conflicte armate. Este un soi de al treilea război mondial dus „pe bucăți”; și, în contextul comunicării globale, se percepe un climat de război.

Există unii care vor să creeze și să mărească în mod deliberat acest climat, îndeosebi cei care caută ciocnirea între diferite culturi și civilizații, și cei care speculează războaiele pentru a vinde arme. Dar războiul înseamnă copii, femei și bătrâni în lagăre de refugiați; înseamnă dislocări forțate; înseamnă case, străzi, fabrici distruse; înseamnă mai ales atâtea vieți frânte. Voi știți bine asta, pentru că ați experimentat chiar aici: câtă suferință, câtă distrugere, câtă durere! Astăzi, iubiți frați și surori, se înalță încă o dată din acest oraș strigătul poporului lui Dumnezeu și al tuturor bărbaților și femeilor de bunăvoință: să nu mai fie niciodată război!

În cadrul acestui climat de război, ca o rază de soare care străbate norii, răsună cuvântul lui Isus în Evanghelie: „Fericiți făcătorii de pace” (Mt 5,9). Este un apel mereu actual, care este valabil pentru orice generație. Nu spune „Fericiți predicatorii de pace”: toți sunt capabili s-o proclame, chiar în manieră ipocrită sau chiar mincinoasă. Nu. Spune: „Fericiți făcătorii de pace”, adică aceia care o fac. A face pacea este o muncă artizanală: cere pasiune, răbdare, experiență, tenacitate. Fericiți sunt cei care seamănă pace cu acțiunile lor zilnice, cu atitudini și gesturi de slujire, de fraternitate, de dialog, de milostivire… Aceștia da, „vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu”, pentru că Dumnezeu seamănă pace, mereu, pretutindeni; la plinirea timpurilor l-a semănat în lume pe Fiul său pentru ca să avem pacea! A face pacea este o lucrare ce trebuie dusă înainte în toate zilele, pas după pas, fără a înceta vreodată.

Și cum se face, cum se construiește pacea? Ne-a amintit asta, în manieră esențială, profetul Isaia: „lucrarea judecății va fi pacea” (32,17). „Opus iustitiae pax”, conform versiunii din „Vulgata” devenită un moto celebru, adoptat profetic și de Papa Pius al XII-lea. Pacea este lucrare a dreptății. Și aici: nu o dreptate declamată, teoretizată, planificată… ci dreptatea practicată, trăită. Și Noul Testament ne învață că împlinirea deplină a dreptății înseamnă a-l iubi pe aproapele ca pe noi înșine (cf. Mt 22,39; Rom 13,89).

Când noi urmăm această poruncă, cu harul lui Dumnezeu, cum se schimbă lucrurile! Pentru că ne schimbăm noi! Acea persoană, acel popor, pe care-l vedeam ca dușman, în realitatea are același chip al meu, aceeași inimă a mea, același suflet al meu. Avem același Tată în ceruri. Așadar dreptatea adevărată înseamnă a face acelei persoane, acelui popor, ceea ce aș vrea să-mi fie făcut mie, poporului meu (cf. Mt 7,12).

Sfântul Paul, în lectura a doua, ne-a indicat atitudinile necesare pentru a face pacea: „îmbrăcați-vă deci cu dragoste, cu îndurare, cu bunătate, cu umilință, cu blândețe și răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă cineva are vreo plângere împotriva altuia, iertați-vă! Așa cum v-a iertat Domnul la fel [să vă iertați] și voi” (Col 3,12-13).

Iată atitudinile pentru a fi „artizani” ai păcii în cotidian, acolo unde trăim. Însă să nu ne înșelăm că acest lucru depinde numai de noi! Am cădea într-un moralism iluzoriu. Pacea este dar al lui Dumnezeu, nu în sens magic, ci pentru că El, cu Duhul său, poate să imprime aceste atitudini în inimile noastre și în carnea noastră și să facă din noi adevărate instrumente ale păcii sale. Și, mergând în profunzime, apostolul spune că pacea este dar al lui Dumnezeu pentru că este rod al reconcilierii sale cu noi. Numai dacă se lasă reconciliat cu Dumnezeu, omul poate deveni făcător de pace.

Iubiți frați și surori, astăzi să-i cerem împreună Domnului, prin mijlocirea Fecioarei Maria, harul de a avea o inimă simplă, harul răbdării, harul de a lupta și de a lucra pentru dreptate, de a fi milostivi, de a lucra pentru pace, de a semăna pacea și nu războiul și neînțelegerea. Acesta este drumul care ne face fericiți, care ne face fericiți.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 06.06.2015
Publicarea pe acest sit: 09.06.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns