Predica Papei la Liturghia celebrată în San Giovanni in Laterano

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia cu deschiderii Porții Sfinte
Bazilica San Giovanni in Laterano
duminică, 13 decembrie 2015

Invitația adresată de profet vechii cetăți a Ierusalimului astăzi este adresată și întregii Biserici și fiecăruia dintre noi: „Bucură-te… tresaltă de bucurie!” (Sof 3,14). Motivul bucuriei este exprimat cu cuvinte care dau speranță și permit să se privească la viitor cu seninătate. Domnul a revocat orice condamnare și a decis să trăiască în mijlocul nostru.

Această a treia duminică din Advent atrage privirea noastră spre Crăciunul care este de acum aproape. Nu putem să ne lăsăm cuprinși de oboseală; nu ne este permisă nicio formă de tristețe, chiar dacă am avea motiv datorită atâtor preocupări și datorită multiplelor forme de violență care rănesc umanitatea noastră. Însă venirea Domnului trebuie să umple inima noastră de bucurie. Profetul, care poartă înscris chiar în numele său – Sofonia – conținutul vestirii sale, deschide inima noastră la încredere: „Dumnezeu ocrotește” poporul său. Într-un context istoric de mari samavolnicii și violențe, provocate mai ales de oamenii puterii, Dumnezeu face cunoscut că el însuși va domni asupra poporului său, că nu-l va mai lăsa în voia aroganței conducătorilor săi și că îl va elibera de orice angoasă. Astăzi, ni se cere să „nu lăsăm să cadă brațele noastre” (cf. Sof 3,16) din cauza îndoielii, a nerăbdării sau a suferinței.

Apostolul Paul reia cu forță învățătura profetului Sofonia și o reafirmă: „Domnul este aproape” (Fil 4,5). Pentru aceasta trebuie să ne bucurăm mereu și cu afabilitatea noastră să dăm mărturie tuturor despre apropierea și despre grija pe care Dumnezeu le are față de fiecare persoană.

Am deschis poarta sfântă, aici și în toate catedralele din lume. Și acest semn simplu este o invitație la bucurie. Începe timpul marii iertări. Este Jubileul Milostivirii. Este momentul pentru a redescoperi prezența lui Dumnezeu și duioșia sa de tată. Dumnezeu nu iubește rigiditățile. El este Tată, este duios. Face totul cu duioșie de Tată. Suntem și noi ca mulțimile care-l întreabă pe Ioan: „Ce trebuie să facem?” (Lc 3,10). Răspunsul Botezătorului nu se lasă așteptat. El invită să se acționeze cu dreptate și să se privească la necesităților celor care sunt în nevoie. Oricum, ceea ce Ioan cere de la interlocutorii săi este ceea ce se găsește în Lege. În schimb, nouă ni se cere o angajare mai radicală. În fața Porții Sfinte prin care suntem chemați să trecem, ni se cere să fim instrumente de milostivire, conștienți că vom fi judecați despre asta. Cel care a fost botezat știe că are o angajare mai mare. Credința în Cristos provoacă la un drum care durează toată viața: acela de a fi milostivi precum Tatăl. Bucuria de a trece prin Poarta Milostivirii este însoțită cu angajarea de a primi și a mărturisi o iubire care merge dincolo de dreptate, o iubire care nu are margini. De această iubire infinită suntem responsabili, în pofida contradicțiilor noastre.

Să ne rugăm pentru noi și pentru toți cei care vor trece prin poarta milostivirii, pentru ca să putem înțelege și primi iubirea infinită a Tatălui nostru ceresc, care recreează, transformă și reformează viața.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 13.12.2015
Publicarea pe acest sit: 13.12.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns