Predica Papei la Liturghia celebrată în parohia San Pier Damiani

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia celebrată în parohia
San Pier Damiani ai Monti di San Paolo
Roma, 21 mai 2017

Am auzit cum Isus își ia rămas bun de la ai săi la ultima cină și le cere să respecte poruncile și le promite că-l va trimite pe Duhul Sfânt: „Eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor” – „mângâietor” înseamnă „avocat” – „un alt avocat ca să fie cu voi pentru totdeauna, Duhul adevărului” (In 14,16-17). Și Duhul Sfânt este în noi – în fiecare dintre noi – și noi l-am primit la Botez: l-am primit de la Isus și de la Tatăl. Într-o altă parte [a Noului Testament], apostolul ne spune să-l păstrăm pe Duhul Sfânt, și spune mai mult: „Nu-l întristați pe Duhul Sfânt” (cf. Ef 4,30), ca și cum [ar spune]: „Fiți conștienți că voi îl aveți în voi pe Dumnezeu însuși, Dumnezeul care te însoțește, care îți spune ceea ce trebuie să faci și cum trebuie să faci; Cel care te ajută să nu greșești, care te ajută să nu aluneci în ispită; Avocatul: Cel care te apără de cel rău”. Și acest Duh este acela care Petru, în lectura a doua, spune că ne va ajuta „să-l adorăm pe Cristos în inimile noastre” (cf. 1Pt 3,15). Și cum? Cu rugăciunea de adorație și lăsând să se evidențieze tocmai inspirația Duhului Sfânt. El e cel care ne spune: „Acest lucru e bun, acest lucru nu e bun, acesta este drumul greșit, acesta este drumul corect…”: ne duce înainte. Și când oamenii ne cer explicații, de ce suntem așa noi creștinii, Petru spune: „Fiți gata să răspundeți oricui vă întreabă de ce sunteți așa” (cf. 1Pt 3,15). Și asta cum trebuie să se facă? Petru continuă: „Dar cu blândețe și bună cuviință” (v. 15). Și aici vreau să mă opresc.

Limbajul creștinilor care-l păstrează pe Duhul Sfânt care ne-a fost dat în dar, al celor care știu că-l au pe Duhul care le explică [adevărul], acest limbaj este un limbaj special. Nu trebuie să vorbească în latină: nu, nu. Este un alt limbaj. Este limbajul bunei cuviințe și al respectului. Și asta ne poate ajuta să ne gândim la cum este atitudinea noastră de creștini. Este o atitudine de bună cuviință, sau de mânie? Sau este amară? Este atât de urât a vedea acele persoane care se declară creștine dar sunt pline de amărăciune… Cu bună cuviință. Limbajul Duhului Sfânt este dulce, și Biserica îl numește „oaspete dulce al sufletului”, pentru că El este dulce și ne dă dulceață. Și respect. Mereu îi respectă pe ceilalți. Ne învață să-i respectăm pe ceilalți. Și diavolul, care știe cum să ne slăbească în slujirea lui Dumnezeu, precum și cum să ne slăbească în această păstrare a Duhului Sfânt care este în noi, va face orice pentru ca limbajul nostru să nu fie de bună cuviință și să nu fie de respect. Chiar și în comunitățile creștine.

Astăzi am spus, la Angelus [Regina caeli], și aș vrea să repet: câți oameni se apropie de o parohie, de exemplu, căutând această pace, acest respect, această bună cuviință și întâlnește lupte interne între credincioși. În loc de bună cuviință și de respect, întâlnește bârfele, vorbirile de rău, competițiile, concurențele, unul împotriva altuia…; întâlnește acel aer nu de tămâie, ci de bârfă… Și apoi ce spune? „Dacă aceștia sunt creștini, prefer să rămân păgân”. Și pleacă, dezamăgit. Pentru că aceștia nu știu să-l păstreze pe Duhul Sfânt și cu acest „limbaj” de a se arăta din ambiție, din invidie, din gelozie, atâtea lucruri care ne dezbină între noi, îi îndepărtăm pe oameni. Noi suntem cei care-i îndepărtăm. Și nu lăsăm ca lucrarea pe care o face Duhul, de a-i atrage pe oameni, să continue. Mie îmi place să mă întorc asupra acestei teme mereu, pentru că vă spun – vă spun cu toată claritatea! – că acesta este păcatul cel mai obișnuit al comunităților noastre creștine.

Când o tămâiam pe Sfânta Fecioară Maria, mi-am coborât un pic privirea și l-am văzut pe șarpe, șarpele pe care Sfânta Fecioară Maria îl strivește, șarpele cu gura deschisă și limba care iese. Vă va face bine să priviți cum este o comunitate creștină care nu-l păstrează pe Duhul Sfânt cu bună cuviință și cu respect: este ca acel șarpe, cu o limbă așa de lungă… Un paroh, odată, îmi spunea, vorbind despre această temă: „În parohia mea sunt unii care pot să primească împărtășania de la ușă: cu limba pe care o au, ajung la altar!”. Cineva dintre voi va putea spune: „Dar, Părinte, dumneavoastră, mereu cu aceeași temă!…”. Dar este adevărul! Asta ne distruge! Și noi trebuie să-l păstrăm pe Duhul Sfânt…, și nu lucrurile pe care șarpele – diavolul – ne învață.

Scuzați-mă dacă revin mereu asupra acestei teme, dar eu cred că acesta este dușmanul care distruge comunitățile noastre: bârfa. Poate vă va face bine, nu astăzi – unii astăzi, unii în altă zi – când mergeți s-o salutați pe Sfânta Fecioară Maria, să priviți un pic în jos și să vedeți acea limbă [a șarpelui] și să-i spuneți Sfintei Fecioare Maria: „Sfântă Fecioară Maria, mântuiește-mă: nu vreau să fiu așa. Eu vreau să-l păstrez pe Duhul Sfânt așa cum l-ai păstrat tu”. Ea l-a păstrat pe Duhul Sfânt, care după aceea a venit și a făcut-o mamă a Fiului lui Dumnezeu.

Surori și frați, într-adevăr: acest lucru îmi face rău la inimă; este ca și cum între noi am arunca pietre, unul împotriva altuia. Și diavolul se distrează: este un carnaval pentru diavol, acesta! Să cerem acest har: să-l păstrăm pe Duhul Sfânt care este în noi. Să nu-l întristăm, așa cum spune apostolul Paul. Să nu-l întristăm. Și atitudinea noastră în fața tuturor – a creștinilor și a necreștinilor – să fie o atitudine de bună cuviință și de respect, pentru că Duhul Sfânt așa acționează în noi: cu bună cuviință și respect.

*
*   *

Dialogul cu copiii

Întrebări:

Ce putem face noi copiii pentru a mântui lumea?

Cum ați înțeles vocația dumneavoastră sacerdotală?

Cum putem face pentru a-l urma mai bine pe Isus?

Papa Francisc, voiam să te întreb ce sport practicai când aveai vârsta mea – eu am 11 ani. Mi-ar plăcea să știu și dacă jucai fotbal și ce post ocupai.

Papa Francisc:

Este o întrebare frumoasă!…

Voi ați pus-o pe aceea: „Ce putem face noi pentru a mântui, pentru a ajuta…”. Ați spus „a mântui lumea”. Dar lumea e mare! Un copil – gândiți-vă, gândiți-vă bine înainte de a răspunde – un adolescent, un copil, o adolescentă, o copilă, poate ajuta pentru mântuirea lumii?… Poate sau nu poate?

Copiii:

Nu poate…

Papa Francisc:

Nu poate face nimic?… Voi nu contați nimic?… Poate sau nu poate?

Copiii:

Poate!

Papa Francisc:

Iată! Un pic mai tare, că nu aud…

Copiii:

[strigă] Poate!

Papa Francisc:

Și eu aș vrea să vă aud pe voi, care dintre voi este cea mai bună sau cel mai bun să răspundă la această întrebare, gândiți-vă bine: cum pot eu să-l ajut pe Isus ca să mântuiască lumea? Cum pot eu să-l ajut pe Isus ca să mântuiască lumea? Ridicați mâna, cei care vor să răspundă… Să ridice mâna cine vrea să răspundă. [cineva spune: „Cu rugăciunea”] Cu rugăciunea putem să-l ajutăm pe Isus să mântuiască lumea? Putem sau nu putem?

Copiii:

Putem!

Papa Francisc:

Dar ce se întâmplă? Sunteți toți adormiți?

Copiii:

Nu!

Papa Francisc:

Ah, e soarele, e soarele… Soarele vă face să dormiți… Cu rugăciunea. Foarte bine. Un alt lucru. Tu…

Copil:

Respectând persoanele.

Papa Francisc:

Respectând persoanele. Și persoanele, trebuie respectate?

Copiii:

Da!

Papa Francisc:

Tata, mama, bunicul, bunica: trebuie respectați?

Copiii:

Da!

Papa Francisc:

Și persoanele pe care eu nu le cunosc, care locuiesc în cartier, trebuie respectate?

Copiii:

Da!

Papa Francisc:

Și persoanele care locuiesc pe stradă, cerșetorii, trebuie respectați?

Copiii:

Da!

Papa Francisc:

Da, toate persoanele trebuie respectate. Spunem asta împreună:

Papa și copiii:

Toate persoanele trebuie respectate!

Papa Francisc:

Și pe cel care nu mă iubește, eu trebuie să-l respect?

Copiii:

Da!

Papa Francisc:

Sigur?

Copiii:

Da!

Papa Francisc:

Dar n-ar fi mai bine să-i dai o palmă?

Copiii:

Nu!

Papa Francisc:

Într-adevăr?

Copiii:

Da!

Papa Francisc:

Iată: și acela care nu mă iubește, trebuie respectat.

Papa și copiii:

Și acela care nu mă iubește, trebuie respectat.

Papa Francisc:

Și cel care mi-a făcut rău, odată, gândiți-vă bine la asta: ce trebuie să fac? Dacă o persoană mi-a făcut rău, eu pot să-i fac rău lui?

Copiii:

Nu!

Papa Francisc:

Nu. Nu e frumos. Pot să telefonez la mafie pentru ca să facă ceva?

Copiii:

Nu…

Papa Francisc:

Nu sunteți convinși… Se poate face asta?

Copiii:

Nu!

Papa Francisc:

Se pot face acorduri cu mafia?

Copiii:

Nu!

Papa Francisc:

Nu! Și aceia [care ne fac rău] trebuie respectați. Ați răspuns bine. Vedeți cu câte lucruri putem să-l ajutăm pe Isus ca să mântuiască lumea. Și acest lucru este frumos, este foarte frumos! Și dacă eu am făcut temele acasă și mama mă lasă să ies ca să mă joc cu prietenele sau cu prietenii, sau să joc un meci, acest lucru este frumos?

Copiii:

Da!

Papa Francisc:

A vă juca – gândiți-vă bine – a vă juca, a vă juca bine, îl ajută pe Isus să mântuiască lumea?

Copiii:

Da…

Papa Francisc:

Nu sunteți convinși…

Copiii:

Da!

Papa Francisc:

Da! Pentru că bucuria îl ajută pe Isus să mântuiască lumea. Să spunem asta toți împreună.

Papa și copiii:

Bucuria îl ajută pe Isus să mântuiască lumea.

Papa Francisc:

Bucuria este un lucru foarte frumos, foarte frumos. Voi, astăzi, sunteți bucuroși?

Copiii:

Da!

Papa Francisc:

Da? Sunteți bucuroși?

Copiii:

Da!

Papa Francisc:

Și acest lucru este foarte frumos.

Și cred că astfel am răspuns la „ce putem face pentru a-l ajuta pe Isus ca să mântuiască lumea”. Și voi, gândiți-vă la asta, după aceea, întotdeauna.

Apoi, eu când aveam vârsta ta jucam fotbal. Știi, eu nu eram bun la fotbal, și la noi, cei care nu sunt buni la fotbal se numesc „pata dura” (picior tare). Ai înțeles? Eu eram un pata dura și pentru aceasta de obicei eram portar, pentru a nu mă mișca: era rolul meu… Nu este o vorbă urâtă, aceasta, se poate spune, pata dura, nu este vorbă urâtă.

Și o altă întrebare era: cum am înțeles vocația. Fiecare dintre noi are un loc în viață. Isus vrea ca unul să se căsătorească, să facă o familie, vrea ca un altul să fie preot, alta să fie soră… Dar fiecare dintre noi are un drum, în viață. Și pentru majoritatea este ca să fie ca voi, ca toți, ca părinții voștri: credincioși laici care fac o frumoasă familie, care îi cresc pe copii, care fac să crească credința… Și eu eram în familie: noi eram cinci frați, eram fericiți. Tata lucra, venea de la muncă… – în acel timp era de muncă – și ne jucam… Odată – vă voi face să râdeți, dar nu faceți asta ce vă spun! – am făcut un concurs pentru a ne juca de-a parașutiștii și am luat umbrela și am mers pe terasă și unul dintre frații mei s-a aruncat primul, jos, de la terasă. Și era să-și piardă viața! Sunt jocuri periculoase, acelea. Dar eram fericiți. De ce? Pentru că tata și mama ne ajutau să mergem înainte, la școală, și se îngrijeau de noi. Este foarte frumos, este foarte frumos… Ascultați: este foarte frumos în viață să fii căsătorit, este foarte frumos. Este foarte frumos a avea o familie, un tată și o mamă, a avea bunici, unchi… Ați înțeles asta? Este foarte frumos, este un har. Și fiecare dintre voi are părinți, are bunici, are unchi, are o familie. Și de ce să nu-i salutăm acum? Aplauze pentru ei toți, pentru ei toți… [aplauze] Părinții voștri se jertfesc pentru voi, pentru a vă crește, și acesta este un lucru frumos, este o vocație frumoasă: a face o familie.

Dar există și cealaltă vocație: a fi soră, a fi preot. Și eu într-o zi am simțit – dar dintr-o dată – aveam 16 ani și am simțit că Domnul voia ca eu să fiu preot. Iată-mă! Sunt preot. Acesta este răspunsul. Se simte în inimă: când un tânăr simte în inimă simpatie și apoi acea simpatie merge înainte și simte iubire față de o tânără și apoi se logodesc și apoi se căsătoresc, așa se simte în inimă când Domnul îți spune: „Tu trebuie să mergi înainte pe drumul pentru a deveni preot”. Și așa am simțit eu. Cum se simt lucrurile frumoase în viață. Pentru că este un lucru frumos! Ați înțeles?

Bine, voi sunteți obosiți să stați aici, soarele e puternic…

Copiii:

Nu!

Papa Francisc:

Acum este un pic de vânticel, dar…

Eu nu-mi amintesc: pe cel care nu mă iubește, trebuie să-i dau o palmă?

Copiii:

Nu!

Papa Francisc:

Ah! Uitasem. Și trebuie să mă rog pentru persoanele care mă urăsc?

Copiii:

Da!

Papa Francisc:

Da, da: să mă rog pentru cel care nu mă iubește, pentru acela… trebuie să mă rog. Și trebuie să fiu ascultător față de mama și de tata?

Copiii:

Da!

Papa Francisc:

Eu, sau vecinul?

Copiii:

Toți!

Papa Francisc:

Ah, fiecare! Fiecare să spună „eu”.

Copiii:

Eu!

Papa Francisc:

Eu trebuie să ascult de tata și de mama: toți!

Copiii:

Eu trebuie să ascult de tata și de mama.

Papa Francisc:

Este foarte important, pentru că ei se jertfesc pentru noi. Ați înțeles?

Copiii:

Da.

Papa Francisc:

Foarte bine. Și acum, ce facem?

Iată, facem o rugăciune. În prima întrebare am vorbit despre rugăciune. Acum facem o rugăciune unii pentru alții. Luați-vă de mână, toți. Ca frați, ca prieteni. Luați-vă de mână, toți. Și s-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria, care este Mama noastră: Bucură-te Marie…

Și acum vă voi da vouă tuturor binecuvântarea. În tăcere, fiecare dintre voi să se gândească la părinți, la rude, la prieteni, să se gândească și la dușmani, la oamenii care vă urăsc sau care nu vă iubesc. Și ca această binecuvântare să coboare și asupra lor, asupra tuturor.

[Binecuvântarea]

Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 21.05.2017
Publicarea pe acest sit: 22.05.2017
Etichete: ,

Comments are closed